P 75, Crin a vorbit

Iohannis l-a păcălit

Ponta l-a dezamăgit

După aşa confesare

Te întrebi nedumerit

Cine l-a determinat

Să-şi dea locul din Senat ?

Sau cine dintre sfetnici, l-a învăţat, .

Candidatura să-şi fi avortat?

Acum, cand de Iohaniss spune,

Ma intreb derutat

Pe Ilieşiu, care prin Tăriceanu, l-a trădat

Din ce argumente ţărăniste, în Parlament, prin PNL, l-a strecurat?

Pe scurt, Crinul s-a cam ofilit

Băiatul e cam derutat.

Şi bine, cred a procedat,

Din politică să fi plecat.

Şi să sperăm, că „liberalismul simulat”,

Măcar abc-ul fermităţii l-a învăţat.

Onu

Publicitate

PASIUNI 17, Autoobservare.

Am observat la unele bloguri, o preocupare bine documentată bibliografic, pentru educaţia prin sine însuşi.
Cred insă, ca în orice astfel de lucrare de cercetare, se impune autoobservarea, observarea introspectivă. De fapt, din lecturi…, că m-a ferit Domnul, să ajung la un cabinet psihoterapeutic, dacă oi fi scris corect, am înţeles că tot întrebarea privind felul cum se simte, în aspectele tot mai subtile psihic cel apreciat, stă la stabilirea unei expertize psihiatrice. În postul prezent, tot despre observare este vorba, dar făcută de subiectul însuşi, presupus ca având discernământul inerent. S-a văzut, sper, că este o încercare personală de autocunoaştere, la un nivel mult sub al specialiştilor consacraţi, şi la pregătirea cărora, autorul nu poate aspira. Ar fi o dovadă de gândire politică, tinzând spre un loc în Parlament.
Concret, pentru că, aşa cum se întâmplă cu banii, dacă nu-i ai, e ca în expresia „Boală lungă..,…”.
Zilele trecute, am cumpărat iar o carte.
Ca de obicei, soţia, al cărei umor mă depăşeşte, îmi spune şoltic:
„–Iar ai făcut o achiziţie colosală?”
„–Râzi, tu râzi, dar când după o lună nu mă vei mai recunoaşte , când voi intra pe uşă, precis mă vei ruga să-ţi povestesc despre recomandările nutritive, făcute în carte, i-am răspuns eu, marcat uşor de invidie pe umorul său.
Pe scurt, cartea recomandă, consumul de sucuri verzi, din zarzavaturi, smoothie-uri.
Redactată într-un stil de-ţi intră direct în creier, Autoarea, o rusoaică naturalizată în America, m-a convins să-i urmez sfatul. Anume, timp de o lună, să consum câte un litru de băutură verde, cu pulpă cu tot înaintea meselor, fără mari ajustări în dieta personală. Am purces la treabă, chiar din ziua următoare.
Mi-am preparat un suc verde, din frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel.
Ca să mă apăr de eventuali microbi, am pus şi zeama unei jumătăţi de lămâie, pe care stomacul meu n-a agreat-o. Mi-a fost rău, de credeam că mă prăpădesc.
Din discuţii în cercul meu de cunoştinţe, am dedus , că pricina răului, s-ar putea să fi fost lamâia. A doua zi , am încercat preparatul, fără lămâie, ci pe un suport din iaurt.
Nu ştiu, de ce m-am gândit la iaurt.Bine la început, dar după vreo oră, rău, la fel ca după lămâie. Iar consultaţii dar cu mine însumi(autoobservare). M-am gândit la tipul meu constituţional, în concepţia Ayurveda (medicina străveche indiană)-Vata Dosha, (aer, adică), la care, nu am voie rece. Iaurtul îl luasem din frigider, deci se lega. Apoi, peste câtva timp am încercat cu lapte bătut, la temperatura camerei. Totul perfect, chiar după un litru de smoothie. Autoobservare. M-am liniştit. Îmi voi putea continua senin, experimentul.
Şi să-i palpez efectele. Iar când îmi voi vedea soţia, tresărind la intrarea mea în apartament sau vecinii nesalutându-mă, voi fi recunoscător rusoaicei care a scris cartea.
Iar dacă unor cititori, le voi fi stârnit interesul, le voi sta cu dragă inimă, la dispoziţie!
Onu

 

Pasiuni, 15 FARISEISM

Dincolo  de valoarea semantică atribuită de dicţionar, sintagma fariseică „trăim în România”auzită azi la tv, pe lângă nuanţa de fariseism (făţărnicie, prefăcătorie, ipocrizie, viclenie),în opinia mea are o conotaţie pregnant apatriotică. Ideea abordării temei fariseismului lingvistic, mi-a venit azi dimineaţă, după ce am auzit pe cineva, la tv, rostind sintagma de mai sus, cu un evident accent peiorativ.
Aci, aş preciza că sunt adeptul florentinului Machiavelli, pentru care, Patria trebuie să fie mai presus de toate, şi pentru orice aprecieri tendentioase, la adresa acesteia să fie suportate rigorile legii de lezmajestate.
Ajunge cred cu glumele suspicioase la adresa României, de dragul impresiei, că dreptul constituţional al ”libertăţii de exprimare” (art. 30) ne poate îngădui asemenea fantezii.
Şi pentru temperarea unor astfel de false impresii, poate nu ar fi de ignorat o autosesizare a Parlamentului, pe temă.
Onu

TRĂIESC.., MOMENTE

 Adeseori,  mă întreb,

Cum o fi în Paradis?

Cu îngeri, melodii, culori

Cu gesture tandre şi feline.

La care sufletul meu ţine?

Cu suflete, rămase triste,

De la vise neîmplinite,

Cu sfinţi sobri, nepăsători,

Precum asceţii  visători?

Sau este-aşa, ca o grădină

Din structuri de cuantă fină.

Ce la atingere dispare,

Către a gândului chemare?

Şi-apoi, unde-i Paradisul?

Acolo, unde se preumblă visul

Şi toţi, îşi năzuie salvarea?

La a nu ştiu cui vorbire,

Că pentru cruci nenumărate,

Şi pomeni, pe datini, organizate

Un loc nemeritat ţi-asiguri ?

Ca-n Parlamentul României

Unde-i trai ca pe vătrai,

 La cafele lungi şi ceai.

 Iar de legi, când vine vorba,

Invocăm adhoc reforma?

Aşa că, fără obidă ,

La ce, şi unde-i Paradisul,

Îmi răspund blazat:

Acela şi unde-alesul

I-a convins pe  cei mai mulţi,

Să-i dea permisul,

Să intre-n Parlament,

Printr-o minciună de moment.

Aşa că, vă spun spăsit,

De Paradis, m-am lămurit.

              Onu

BLESTEM?

E frig afară

Şi simt înfiorat,

Cum seninul boltei

Îmi crestează-n suflet

Temeri de ce-o să fie

Cu bruma nevolnică, de Parlament,

Căzută pacoste,

Peste mândre meleaguri,

Numite prin Unire

Ţara România.

Dar aleşiii, nu au vină,

Dacă Pronia divină

Aşa i-a inspirat

Pe-alegători,

Când i-au votat.

Astfel…, ca altădată,

Străinii hotărâ-vor

Iar.., a noastră Soartă!

 Blestem să fie ?

Au firea-ne mizeră,

Genetic otrăvită,

Colcăind  de-a parvenirii patimi

Ca un cazan cu smoală

Ce doar în IAD, ar trebui să fie?

Onu

angelaglobal

În comentariul la postul „Eroare de de studio A3”,bloggerita angelaglobal, a făcut o apreciere, care, de ce să nu recunosc, mi-a mers la inimă.Cui dintre noi, nu-i produce o plăcere deosebită, fie şi o mică laudă?

În desfăşurarea dialogului, Angela a exclamat:
„Asta trebuie sa cauţi singur cu ce rezonezi”.

Mi-a sunat ciudat, şi m-a derutat.

Aseară, frunzăream o carte despre alimentaţie, din care am înţeles rolul fundamental al pH sangvin, pentru viaţa celulelor noastre. Brusc, am realizat, ce a vrut să spună angelaglobal, despre alegerea acelor teme cu care efectiv, rezonezi.

Faptul, a însemnat o decizie de reorientare a conţinutului posturilor, pe tema Miracolului pH sagvin.

Pentru că, dacă tot îmi exersez creierul scriind, măcar s-o fac pentru o cauză nobilă, indiferent că, Parlamentul rămâne sau nu, inert, faţă de aspectele aberante ale existenţei românilor.

Concret,voi aborda, aspectele relevante ale acestui miracol cu impact fundamental asupra vieţii fiecăruia dintre noi. Astfel, ca să nu mai dăm vina pe alţii.

Cu această ocazie, efectul conştientizării responsabilităţii fiecăruia dintre noi, va fi de reciprocitate, şi vom realiza astfel, că şi Parlamentul, şi GuvernulPonta,  şi dreapta şi stânga, ca şi celelalte componenente socio-individuale ale României, depind exclusiv de noi înşine, de modul cum ne raportăm la sine, şi la semeni.

Iar această raportare, este în relaţie strictă, cu felul în care se resimt cele 75 de mii de miliarde de celule ale organismului fiecăruia, în mediul lichid relativ neutru,  asigurat de un sânge, al cărui pH va trebui să fie neutru, respectiv:7,365.

Mediu intern, de care depind: sistemul cardiovascular,obezitatea, zahărul în sânge,sănătatea, frumuseţea, şi responsabilitatea individuală, în general.

Onu

SUDOKU

Ieri dimineaţă, am decis să nu mai postez zilnic, şi să mă cultiv, mai bine, cu televizorul.Pe lângă suferinţele”masculocratice” ale limbii române, aflu că trebuie să învăţ SUDOKU,despre care cică, există aprecieri favorabile, şi în lumea justiţiei.

Şi care cică fluidizează circulaţia neuronală. Că poate ajung înJaponia, ţara lui de origine, şi mă apuc de cămătărie, să-mi fac şi eu parc zoologic, în care zilnic, să merg în Safari, unde să împuşc trofeul meu preferat, un fost prim-ministru.

Să-l arăt zilnic, vizitatorilor parcului, să vadă ce tărie sufletească am, amăgindu-i, că îl eliberez, doar dacă  nu mă va asculta cineva.

Dar să-l văd eu, pe ăla, sau pe aia, care şi-ar călca pe inimă, nerespectând încuietorile cifrate, ale Parcului.

Apoi, să mai aflu, cimilitura:”ghici, de cine se poate teme un Parlament de aproape 60%, în  propria-i ţară!”

Poate,  tot prin sudoku, reuşesc să descâlcesc nişte taine de calcule sufleteşti, ce i-ar putea paraliza voinţa de a gândi, şi acţiona, în scopul legiuitor corector, pentru care a ajuns el acolo.

Şi poate să mă exprim lapidar, fără  bâlbâiala inerentă, la cuvintele pe care nu le ţin minte, din prima, (cum se zice în lumea mea), să nu mai fiu chiar „ciuca bătăilor de joc”.

Că eu vreau, dar dacă sunt emotiv, şi nu pot…, să nu apar ca tâmpiţelul tupeist, protejat al mamei.

Madi şi Onu

DUPĂ!

Pe blogul deosebit, al Adeenei, am citit un articol valoros.

Nu reproducere, nu reverie sterilă.

Întitulat „Cea Mai Mare Stea”, materialul  evocă  postfactum întâlnirea absolut spontană, cu un personaj,a cărui prestanţă i-a impus. Nu ştia cine este. A rămas cu senzaţia imaginii unei existenţe  de  factură  istorică. Târziu, a înţeles că era vorba de Sergiu Nicolaescu.

La prezentarea  incidentului  declanşat de credincioşimea revoltată că nu i s-a dat voie, să-şi ia rămas bun de la ultima înfăţişare a ilustrului om de artă.

Capacul sicriului, fusese bătut în cuie, la solicitarea muribundului.

S-au estompat murmurele de nemulţumire la adresa bisericii, care nu ştiu, dacă la rândul său nu a fost obiectul excesului de zel al presei, de a ne prezenta cât mai savuros o ştire.

Spectacolul civilizat al dreptcredincioşilor veniţi să primească binecuvântarea noului Papă, mi-a amintit de penibilul reacţiilor care au avut loc, l a incinerarea lui Sergiu Nicolaescu.

Este motivul pentru care încerc să reflectez asupra bunelor servicii ale instituţiei clericale, în activitatea de educaţie în spiritul moralei creştine, a însuşirii şi îndeplinirii celor zece porunci, ca să nu asistăm la atâtea nereguli,  generate tocmai de necunoaşterea  şi poate chiar de ignorarea lor voită.

Ajuns aci, văd o mare similitudine între Biserică şi Parlament. Parlamentul scoate legi, dar cum se aplică, îi este indiferent. Biserica, face agheazmă, dar rămâne indiferentă la înghesuiala pentru primirea ei.

Biserica face, cununii, botează, dar Dumnezeu cu mila, despre cum acestea se derulează în viaţa curentă.

Divorţurile şi abuzurile în familie, abundă.

Biserica sfinţeşte, contra cost, locuinţe, instituţii, dar acestea rămân spiritual, în grija nimănui.

De aceea cred că instituţia bisericii, ar trebui să-şi reconsidere temelia, aşa cum se gândeşte reducerea numărului de parlamentari la 300, sau aşa cum se revizuieşte Constituţia.

Altfel, inevitabil,cele zece porunci, vor fi formale, iar moralitatea creştină, va rămâne la fel de îndoielnică sau absentă.

Madi şi Onu.

CEVA E PUTRED, ÎN DANEMARCA!

Nu cunosc semnificaţia expresiei. O ştiu din copilărie. Tatăl meu, ÎNVĂŢĂTORUL,o folosea cu plăcere,trăindu-i parcă înţelesurile.

Azi,eu o folosesc în sensul percepţiei „a ceva ce nu este în regulă”.

Şi, interesant, ce mă aruncă în tabăra incerţilor. Adică, nu sunt convins, că aş putea jura cu mâna pe inimă, pentru buna credinţă patriotică, a unora. În speţă, a lui Antonescu şi Ponta .

Nu-i pot bănui de o anumită suferinţă mefistofelică, dar „ceva e putred în Danemarca”.

Aseară, spre exemplu, Radu Tudor spumega iar, împotriva lui Traian Băsescu

Ca un copil care am primit o bună educaţie, nu suport această bălăcăreală continuă, la adresa unui român, oricât de „justificată” ar fi. Mai mult, spectacolul, cred că are un aport serios, la menţinerea comportamentului bădărănesc al românulu, şi aşa, exacerbat.

Pretextul, mi s-a părut derizoriu, şi nu-l voi relua.

Interesant însă, că printre invitaţi, acelaşi senator Ioan Ghişe, despre Odiseea căruia privind teza ilegitimităţii revenirii în scaun, a actualului Preşedinte, se ştie.

Şi aci, începe suspiciunea mea, de putreziciune în USL, recte, Ponta şi Antonescu.

Spun Ponta, pentru că „deputatul şef”,  psdist  a fost cel care a dat semnalul refuzului de a fi fost supuse analizei în plenul parlamentului, să le spunem îngăduitor, „fanteziilor” odiseicului Ghişe.

Că Antonescu nu a reacţionat, Ghişe,  fiind din echipa lui, mi se pare, tot blând spus, de neînţeles, ba chiar participativ, la complotul parlamentar,versus „amendamentul la referendum” propus de Ghişe.

Să presupunem, că Guşe, era într-o gravă eroare.

Ce pierdea Parlamentul, dintr-un exerciţiu de”raţionalitate constituţională?”

Şi, la urma urmelor, eu însumi, sunt nedumerit:

dacă nu s-a dezbătut „enormitatea lui Ghişe”,ştiindu-se ilogică, de ce atâta bălăcăreală, la adresa insituţiei prezidenţiale.

Cum să nu ne dispreţuiască, nişte terchea-berchea de miniştri de interne: neamţ, olandez sau care-o mai fi el?”

Ceva e putred totuşi, pe malul Dâmboviţei!”

Şi cât timp, nu ne vom chiureta putregaiul, nu vom fi noi înşine!

NOTĂ:Ca în meditaţie, când prin repetarea cu convingere, a mantrei, apare starea de Nirvana, acum, scriind, m-am iluminat. Probabil că Parlamentul, dacă pare relativ inert, faţă de unele aberaţii din Ţară, cred că situaţia se datorează, aceloraşi  carenţe atitudinale de lider, ale celor doi!

Madi şi Onu

NU SE POATE!

Tocmai mă hotărâsem, să mă odihnesc de bloggerit, când a venit melanietoulouse, şi m-a dat peste cap.

Vă imaginaţi, Toulouse, FRANCE. Ce-i de colea?

Francois Hollande, nonausteritate, sărăcirea bogaţilor prin suprataxe, justiţiarul milos,Gerard Depardieux, braconierul rapace de cetăţenie, Putin, presa taifunizată de eveniment, şi.., dar să-mi mai trag respiraţia gândurilor.

Mă înţelegeţi, deci, nu mă pot opri din blogging.

Sunt ca în „fugi de-aci, şi vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace!”

Apoi, chiar ea Melanie, o figură cu efluvii algeriene, îmi aminteşte de Dalida. Parcă îi citesc pe chip tragismul trăirilor.

Şi pontoasă…, foc. În ziceri.

Ea spune, de exemplu, nonşalant:”tzitzele”,după care  recunoaşte înălţimea mare, a cuiva de „doi metri fără un metru”sau declară, în aceeaşi manieră, că nu-şi dă „zama”, dacă ceva este chiar aşa cum se spune.

Trebuie să mă opresc.

Cineva din Canada, mă caută, zice că să-mi vorbească despre o moştenire, pe care aş fi primit-o.

Să devin oare miliardar?  Dacă da, peste patru ani, mă înscriu pe lista PNL, să candidez la  PARLAMENT, din partea USL. Oare, m-or primi? După tărăşenia cu Becali?

O mai ţine USL, până atunci?

Altă grijă!

 

Madi şi Onu