Arhive pe etichete: pictura

Viaţă ratată

Doi singuratici…

S-au cunoscut întâmplător, în oraşul natal plimbându-se pe Regală. El, cu un prieten, sau poate un coleg de solitudine. Ea, probabil, nu departe. O privire de-o clipă, a fost scânteia dramei, ce i-a urmat. Un zâmbet sfios de vino-ncoace, i-a oprit din mers, uitând de însoţitorii lor. Mâinile se îndreaptă spontan şi se strâng.

Mi-ai spus ceva ?
– Nu, am crezut că tu ai vrut s-o faci !

Ochi în ochi, se retrag la marginea trotuarului, nedumeriţi, de ce se petrece cu ei. Prietenii, au înţeles însă, şi au dispărut discret. Era prea frumos, ca să spulbere farmecul clipei. Mai curajoasă, îl trage de mână:

– Hai să ne plimbam, vrei? Numele meu, este Marina, al tău ?
– Al meuuu, al meuuu, spune el, prelungind intenţionat sunetele, parcă spre a –şi aminti cum se numeşte. De fapt, destul de timid, încearcă să înţeleagă ce se petrece: ce s-a întâmplat oare ?
– Ei, cum să-ţi spun, îl trage ea vioi de mână ?
– A, da, mă numesc Călin.
-Bine, Căline, am să te alint Nucu. Din câţiva paşi, s-au cunoscut mai bine: el, elev în ultima clasă de liceu, după care speră să dea la facultate; ea, mai mare cu un an, dăduse deja la Facultate, dar din cauza timidităţii, de fapt necazul ei, nu a reuşit. Va da din nou, anul acesta. Într-o glumă copilărească, hotărăsc, sa dea , la aceeaşi facultate; să fie mereu împreună!

Marinei, ii place să picteze. Îl invită în camera ei de lucru; îl recomandă părinţilor. Aceştia, îl plac, iar el devine aproape de-al casei. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ai lui, unde mama , din gelozie maternă, n-o place; teama că-i va răpi odrasla, se transformă într-o ostilitate, încet, încet, potrivnică vizitelor Marinei, la ei acasă. Părinţii acesteia, le înţeleg drama, şi devin pentru Călin, o a doua familie. Împreună, cei doi, se pregătesc asiduu, pentru o facultate din Galaţi. Marina progresează mai mult, decât Călin, la pregătire. Dar cinismul vieţii, îşi pune iar amprenta.

Marina, pierde, din nou, admiterea la facultate. Timiditatea maladivă, şi-a spus implacabil cuvântul. Călin, o cere în căsătorie, dar gelozia mamei lui, scoate iar colţii. Nu o impresionează nici faptul că Marina este însărcinată cu Călin. Profită de slăbiciunea odraslei sale, şi le distruge celor doi, viaţa, despărţindu-i. Marina este zdrobită. Vrea să păstreze sarcina, dovada iubirii ei pentru Călin. Părinţii, pentru binele ei, insistă să o întrerupă. Strivită, între povara pierderii lui Călin, şi a îndepărtării sarcinii, Marina devine tot mai tăcută, şi absentă, faţă de viaţă. Renunţă la a mai merge la facultate. Îşi va dezvolta talentul plastic, urmând o Şcoală populară de artă. Începe să creadă, că părinţii, au dreptate. Merge la spital, şi întrerupe sarcina. Aparent, toate sunt bune, dar ceva nedefinit, îi străbate întreaga fiinţă.Suferă o cădere nervoasă. Tratamentul pornit din timp, sub grija atentă, pe care părinţii sau cei dragi, o pot dărui, o ajută să depăşească încercarea bolii. Îşi recapătă încrederea şi bucuria vieţii. Cu precauţii, pentru evitarea unui şoc, părinţii îi spun, că fostul ei prieten, s-a prăpadit, chiar de mâna mamei lui. Aceasta, în gelozia ei stupidă, l-a oprit de la o nouă căsătorie. Slab, şi disperat, Călin se sinucide, luând otravă …

Cu sarcasmul neîndurării, i-a lăsat un bilet: “Mamă, de acum, nu mă va mai răpi nimeni, de lângă tine!”. Clipind agitat din pleoape, Marina, nu scoate un sunet. Pentru ea, Călin murise odată cu pierderea copilului. Pentru consolidarea sănătăţii recăpătate, medicii, îi recomandă o preocupare permanentă, sub forma unui activităţi organizate. Printr-o prietenă a mamei, directoare la Biblioteca centrală din oraş este angajată pe postul de bibliotecară.

Părinţii şi cunoştinţele, observară bucuroşi, revirimentul în sănătatea Marinei. Devenită mai cochetă, începe să aprecieze plăcerile emancipate ale vieţii. Fericiţi, părinţii ei, nu se întreabă de unde vin banii pentru cheltuielile suplimentare. Până când, viaţa acestei fiinţe lipsită de şansă, datorită traumei timidităţii, se frânge iar, brutal ! Un inventar la fondul de carte veche, cu valoare de tezaur, descoperă lipsa unor volume preţioase, cu mare căutare, în comerţul de contrabandă. Principalul suspect, Marina.

Fără reţineri, ea mărturiseşte frauda. Starea sănătăţii precare, îi acordă circumstanţe atenuante. Părinţii, acoperă daunele financiare, dar ea, rămane pe drumuri. Într-o tentativă de liniştire, reia activitatea plastică, şi după câteva luni are loc primul vernisaj. La expoziţie, forfota stârnită de atractivitatea lucrărilor, se linişteşte destul de târziu. Într-o seară, un vizitator, i se adresează, neutru:

– La câteva tablouri, am senzaţia că percep o apropiere evidentă, de unele dintre lucrările neexpuse încă, ale pictoriţei Tina ! O cunoaşteţi ?

-Pe Tina ? Cum să nu ! Chiar mi-a dăruit câteva tablouri de-ale ei, când eram bolnavă. Într-adevăr, am încercat nişte reproduceri, după ele, pe teme marine. Poate la ele, vă referiţi !
– Şi la ele, răspunde încurajat, vizitatorul.

Brusc, Marina îşi aminteşte de o întâlnire programată, cu un cumpărător.Se scuză faţă de interlocutor, închide sala de expoziţie, şi pleacă. În drum spre casă, întâmplător, cu un zâmbet larg, apare Tina, care o felicită, pentru expoziţia de care aflase abia atunci, fiind plecată din localitate. Apoi, direct…

-De ce-ai expus şi lucrările mele, chiar sub semnătura ta ?
– Ale tale ? După ce, pentru ele, am prăduit Fondul de Carte veche din bibliotecă ? Crezi, că mai pot fi ale tale ? Sau, că te pot scuti, de acuzaţia de instigare la fraudarea, de obiecte de tezaur ?

Mândră că i-a zis-o, Marina, nu observă încruntarea Tinei, însoţită de o strângere ameninţătore din buze. Timiditatea şi-a spus, din nou, cuvântul.

Madi şi Onu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Onu, Poveşti

Enya Pete – O stea în devenire !

Mirela Pete, o descoperire spirituală de blog, este Luceafărul aspiraţiei mele către arta de şevalet, care , nu şi-a descoperit vocaţia de sculptor al viului, decât la apariţia capodoperei care urmează. Mă întreb, de când am aflat-o, ce taine ale sufletului, să-şi fi pus amprenta, în zămislirea acestei capodopere! Poate urmarea regulii de viaţă “Nulla dies sine linea” , a pictorului Apelles, când Mirela, filon de frumos, suprapunând zilnic, pe şevalet, emoţie peste emoţie, a dus la saltul calitativ, din care s-a întrupat Enya, o frumuseţe de vis, şi un talent plastic, de excepţie, care la 13 ani a realizat trei vernisaje încununate cu câteva premii. Poposind, în căutarea oazei de frumos, pe blogul Mirelei, am aflat de Enya, din postul său, închinat Zilei copilului …

Astăzi e 1 Iunie, așa că darul meu pentru Enya e chiar această expoziţie (și câteva flecușteţe dulci!) , așa cum darul ei este câștigarea Premiului pentru desen și pictură, cu ocazia concursului anual de desene, organizat de Biblioteca județeană ”Octavian Goga”, Cluj, concurs numit ”Eroii cărţilor citite”. Enya a mai câștigat de două ori Premiul I la această prestigioasă menifestare artistică din urbea noastră, la care participă școli și licee din tot judeţul. Anul trecut n-a participat. In spatiul himeric virtual, am comentat, emoţionat, următoarele:

Mirela, ”Din artă, s-a întrupat Enya ! La Mulţi Ani, Sănătoşi, fructuoşi, iar ţie, felicitări, pentru capodoperă şi un Univers fericit!” Am fost răsplătit, cu prisosinţă, pentru încercarea de a fi produs sincer, o bucurie, intens meritată! Mirela, creatoarea Enyei, mi-a raspuns, cu o încântare, care m-a făcut mândru de sensibilitatea dăruită de mama.
World of Solitaire: “O urare minunată, pentru care îţi mulțumesc din suflet ! Pentru toţi copiii, La mulţi ani fericiţi de 1 Iunie ! Îmi place să fiu sigur de afirmaţiile mele, de aceea, m-am uitat şi la o opinie autorizată, din blogosferă, CELLA, care, marturiseste: “eu nu ştiu pentru ce carte este ilustraţia aceea cu PAIAŢA dar am rămas absolut amuţită; eşti o minune de copil frumos şi talentat ENYA, mare bucurie mi-ai făcut azi; să ai doar zile senine şi pline de inspiraţie şi culori. FELICITĂRI din tot sufletul” M-am liniştit, n-am exagerat, cu nimic !

A urmat serbarea încheierii anului şcolar, la Liceul Gh. Şincai, din Cluj, unde învaţă eroina noastră, în clasa a V-a B. Revărsarea, parada de frumos, cu ocazia spectacolului organizat de remarcabila profesoară de istorie Lucia Copoeru, sunt copleşitoare. Spectacolul, un periplu specific Antichităţii: Olimp, Roma, Cleopatra, Teodora, Marc Antoniu, Venus şi Zeus. În rolul magnificei regine a Egiptului, Cleopatra, Enya ! Efectiv tulburat de imaginile prezentate în postul Mirelei: “Zei, zeiţe, regine, patriciene, generali, gladiatori….la Liceul Gh. Şincai, din Cluj”, comentez …

“Frumuseţea superbei tale copile, este răscolitoare; aproape de durerea regretului. Cum să trăieşti, fără să ai şansa clipei reale de admiraţie de aproape, a unei unei asemenea splendori ? În peregrinările mele, am avut ocazia întâlnirii unor astfel de zeiţe ale frumuseţii. Şi Enya, mă întoarce către acele momente de vis. Ca să mă înţelegi, încearcă starea spirituală, de nerealizare, când capodopera plastică din suflet, nu reuşeşte să se întrupeze pe şevalet. Poate, Michelangelo, era deseori uricios si ursuz, tocmai din aceste confruntări între vis şi operă ! Şi, că m-ai pornit, probabil Enya, are ceva puternic, din creola Josephine de Beauharnais, pasiunea lui Napoleon, mai puternică decât gloria. Urările, se înţelege, sunt pe măsura admiraţiei, atât a operei , cât şi a autoarei ! Cu bine !”

Cu aceeaşi sensibilitate maternă, artistică, Mirela, îmi răspunde: ”World of Solitaire …prietena mea, CELLA (care nu mai scrie pe frumosul său blog, din păcate), avea o vorbă  (în scris): ”Când un comentariu e prea frumos, nu mai am cuvinte şi tăcerea înseamnă totul”. O voi parafraza, adăugând, pe lângă mulţumiri (inutile, la un asemenea comentariu …) că scumpa mea Enya e frumoasă pe cât este de bună şi că frumuseţea ei este pe măsura sufletului său mare. Cred că Dumnezeu o va ajuta să fie mereu fericită, tocmai pentru că Enya se bazează mai mult pe inteligenţă, spirit, cultură, talent, bunătate şi doar în ultimul rând pe frumuseţe. Lucru care o avantajează. Talentul, şi aici fac apel la referirea ta la Michelangelo, prietenul meu de peste timp, este cel care o încununează, care îi dă această privire şi îndrăzneală, pentru că, dacă e conştientă pe deplin de vreun har al ei, e absolut convinsă de talentu-i deosebit la arte plastice. Mulţumesc ! E copleşitor ! O seară minunată !”

Nici eu nu pot descrie euforia care m-a cuprins, văzând ce bucurie am produs. Ca şi mândria, de a fi intuit talentul, sub un chip tulburător de frumos! Şi, de aci, ideea postului, special, prin conţinutul temei sale despre o realitate artistică veritabilă !

PS: Este un gest de atenţie, faţă de vizitatorii mei, să îi îndemn, ca în momentele lor sufleteşti, cele mai dificile să viziteze posturile Mirelei Pete, dificile; le asigur o revenire prin frumos, la optimism, surprinzătoare. O rog pe Mirela, dacă există inadvertenţe, inerente, în relatarea mea, sau scăpări, să mă ajute, să le remediez !

Mulţumesc !

12 comentarii

Din categoria Univers feminin

M's Movies – El Greco

“El Greco”Regia  Iannis Smaragdis, după un scenariu bazat pe adaptarea liberă a lucrării “Greco – Pictorul lui Dumnezeu” – o biografie fictivă semnată de Dimitris Siatopoulos.

Pictorul Domenicos Theotokopoulos pleacă din Creta la Veneţia şi apoi Toledo, numele său impronunţabil pentru naţiunile adoptive aducându-i supranumele de El Greco. Acuzat de erezie de către Inchiziţie din cauza tablourilor sale, în care îndrăzneste să-l aşeze pe Iisus mai jos decât pe apostoli, viaţa lui El Greco a fost o continuă luptă pentru libertate şi dragoste, o luptă plină de trădări împotriva barbariei şi a ignoranţei.

Din distribuţie fac parte: Nick Ashdon, în rolul lui Greco; Juan Diego Botto – Guevara; Laia Marull – Jeronyma şi Lakis Lazopoulos – Nicolos. La scenariu au lucrat Jackie Pavlenko şi Iannis Smaragdis.

Sursa: Cinemagia.ro

4 comentarii

Din categoria Film