Relativitate

Mărturisesc, după ultimul dumicat introdus pe gât de Radu Tudor, după „gogoaşa” că nu ar fi zăcăminte de gaze de şist , exploatabile rentabil, în România, începusem să mă resemnez.

Îl vedeam pe Ponta câştigător (în ciuda convingerilor mele că este un arivist lipsit de educaţie socio-politică, dat fiind că zeflemeaua nu este nici cunoaştere, nici pricepere).

Prin cunoaştere, nu înţeleg informaţiile culese din trasul cu urechea, şcolită la năravul securist ceauşist (aseară, RT relata nonşalant, că a aflat el din sursa”trasul cu urechea”, cum că dacă în staful său, Iohannis nu era somat să participe la o întâlnire cu contracandidatul, ar fi dat dovadă de laşitate, acesta nu a avut ce face şi, asta explică „de ce nu a fost pregătit”(sâc!, nu este isteţ băiatul?).

Nepregătire, cred că după Radu,  ca în mintea elevului imbecil cu „tâgâdâm”.

Dar, este prea greu să apreciezi valoarea în haosul mentalităţii moral-comuniste. Asa că, le iau într-o ordine percepută de mine.

Aseară, după întâlnirea Iohannis-Ponta, aprecieri.

De un penibil pe care poate Caragiale, Baranga, Muşatescu sau Eugen Ionescu le-ar fi catalogat de tendenţioase.

De fapt, de la un Gâdea, Ursu, Badea, Adina Anghelescu, şi măscăriciul de serviciu de duzină , aşa zisul Felix Rache(nota bene, lingăul de serviciu şi-a luat numele de Felix) sau Ciuvică, ce puteai auzi decât în loc de Klauss, kraut, ori că participarea la o discuţie despre principii „preşedenţiale”, cum cu morgă de savant ceauşist, rostesc fecioarele de la Antena 3, a fost deplorabilă, fără să ştie vreo cifră, fără ca măcar să înţeleagă, întrebările ,vai de capul lor, puse de un moderator neutru, încercând o dezbatere obiectivă, şi mai ales relevantă asupra diferenţei dintre informaţia plagiată şi răspunsul einşeinian, lapidar, polivalent, pentru cine voia să-l accepte, dacă îl pricepea.

Spun dacă îl pricepea, pentru că şi pe timpul lui Einştein, fizicienii antenişti în gândire, contestau, vehement, dar sincer, teoria relativităţii. Era peste puterea lor de înţelegere, fără să fi fost aserviţi vreunui partid al demosului.

A fost nevoie de o altă celebritate, parcă Max Planck, să înţeleagă subtilitatea „legii lucrului bine făcut” al Universului, ca Einştein să răzbată prin pătura proletară insalubră a pseudo -fizicienilor plini de morga autoînchipuirii.

Parcă mi-i imaginez, oferind cifre despre pensia minimă din România, cifre copiate din ce le puseseră probabil la dispoziţie laboranţii lor de la catedrele pe care le ocupau incompetent.

Pentru că, în timp ce teoria relativităţii a umplut, prin minţile care au înţeles-o lacune ale cunoaşterii Universului înţelegerii umane, respectivii nu au deschis decât mici gropi mortuare, pentru „a se odihni în pace”.

În plan concret, apreciez că prestaţia lui Iohannis, fără fiţuici furnizate de un întreg guvern, l-a penibilizat pe Ponta, şi cred că multora le-a amintit episodul jalnic „al plagiatului”.

Şi mai cred că discernământul bunului simţ al românului, privind „necesitatea lucrului bine făcut, şi în România”, va prevala asupra grotelor cu miasme pestilenţiale de mentalitate comunistă.

Paradoxal mi se pare faptul că Preşedintele Traian Băsescu, a fost incriminat, de aceeaşi camarilă, de a se fi amestecat în treburile Executivului.

Iar lui Klauss Iohaniss, i se caută nod în papură , că nu a memorat penibil papagaliceşte, cifre care sunt exclusiv de atribuţia Guvernului.

Ahhh.., dezgust total!

Onu

Publicitate

ŞI TOTUŞI, E CUMPLIT..!

Nu mă refer la un flirt, nu la decepţia din partea iluziei, nu la frivolitatea răspândită precum miasmele descompunerii.

Mă refer la memoria scurtă, când recunoştinţa este uitată, şi ţi se întoarce spatele, de nici nu ai timp să te dumireşti.

Pentru a evita echivocul, mă refer la anunţul fălos al doctorului Ponta, despre o eventuală colaborare cu UDMR,  chiar în ziua câştigării alegerilor.

Ca un flit scuipat în faţa celor care au avut superioritatea spirituală de a fi votat pentru neafectarea integrităţii teritoriale a ROMÂNIEI.

Parcă nu de mult, ascultam ipocrizii politice,  de genul:” nu vrem să mai auzim de o colaborare cu UDMR!”

Şi pentru asta, am votat.

Nu împotriva lui Băsescu, nu împotriva monstruozităţii colaborării udmr  cu Băsescu.

Le-am înţeles dezideratul, şi pentru asta, îl admir pe Băsescu, de a-i fi dus poate,  cu zăhărelul  desprinderii Transilvaniei, din trupul ţării.

Că acest zăhărel, pentru parfumul  de „trădare naţională”, şi-a primit cota electorala  cuvenită, este evident.

Drama reiterării fără nici o originalitate, gen plagiat, a stafiei  cotropirii Transilvaniei, prin concursul  şi al votului meu, mi se pare de nesuportat.

Şi pentru asta, atitudinea lui Ponta şi a celor de-o gândire cu el,  indiferent de minciunile justificative, mi se pare de netolerat.

O eventuală înţelegere cu udmr, să fie pampersul lui Ponta, în spaimele  lui de Băsescu?

Madi şi Onu

 

UN OM SFÂRŞIT

Motto: „Sunt om şi nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!”-Cesare Pavese

Şi să ştiţi, că n-am fost securist, aşa cum insinuează doctorul Victor Viorel Ponta.

Că nu ieşeau acuma tovarăşii să mă ia de guler?

Nu ştiu voi, dar eu cred că are dreptate cu tovarăşii, deşi nu înţeleg la cine se referă.

Întrucât cei de atunci, nu mai există, iar cei de azi, nu mai suflă în faţa sa.Oricum, chestia cu doctorul V.V. Ponta, mi se pare simptomatică, pentru rezultatul alegerilor.

Alţi oameni, altă educaţie, frică anticipată de riscuri.

Mai bine nu-l mai zădărăsc, înainte de alegeri! Paza bună, trece primejdia.

Că dacă n-a ţinut în timpuri prielnice, cu plagiatul, acum ar fi de-a dreptul sinucigaş, omul nefiind un tolomăcel, cum mi-am dorit.

Madi şi Onu

MÂŢA PONTA ZGÂRIE RĂU!

N-aş vrea să credeţi că am uitat ce am promis acum cinci minute, că nu voi scrie până la alegeri.

De fapt, aş vrea să vă obişnuiţi cu mine, că nu am ce schimba, că pentru interesul naţional blogosferic,  ăsta sunt.

De fapt, despre interesul naţional este vorba, şi veţi vedea după.

Azi, prin oraş, la uşa unui magazin, am văzut legat un ogar pur Scotland.

Ce splendidă creaţie! Totul aerodinamic.

Cine l-o fi inventat? Căpuşorul fusiform, cu urechile în prelungire, piciore înalte şi suple, subţiri,  parcă tije de oţel,  burta retrasă şi întinsă, de îmi vine să o mângâi, în reciprocitate.

Pare un top model canin. Mă întreb ce, şi cât mănâncă, dacă face fitness canin, dacă participă la concursuri de curse.

Nu mă pot desprinde să-l privesc, dar admiratorii gură cască, precum eu, strânşi în jurul meu, mă fac să mă jenez, şi plec, regretând că nu mai pot căsca gura, în linişte .

Ei, şi acum despre „pisicuţa Ponta”. Sper să nu fie un plagiat. Întors acasă, îi povestesc soţiei despre minunăţia de ogar, dar rămâne totuşi încruntată.

– S-a întâmplat ceva? o întreb eu, nedumerit.

Cu o privire, care ştiu ce înseamnă, îmi răspunde:

-„Auzi măi, ce zici de asta?” Cică „Ponta se duce la Cotroceni, ca o pisicuţă, şi toarce , aşteptând bunăvoinţa Preşedintelui”.

-Cine zice? întreb eu amuzat.

Dacă-mi amintesc bine, înainte de „trădarea naţională”, tot aşa a mai târcolit  pe acolo.

-Ei…,cine poate fi? Dar afirmaţia, mi s-a părut a unui ins, ajuns la culmea disperării, continuă soţia.

Nici nu apuc să răspund, că la tv, se vorbeşte despre OUG  de modificare a Legii audiovizualului.

-Aha, aşa deci, înseamnă că Preşedintele, să ciulească urechile, precum ogarul despre care ţi-am vorbit.

La privirea ei nedumerită, mă explic.

Adică, să se ferească! Nu ai observat o schimbare de limbaj, în retorica lui „Pisicel?”

Madi şi Onu

ACEEAŞI GENĂ,….!

Ne-am născut din tată-n fiu.

Aeeaşi genă, acelaşi viciu:

lăcomie,  minciună,  şi hoţie.

Să învăţăm, nu ne place

Doar să-nvinuim, încolo-ncoace

Cu unghia să arătăm,

Că ne e greu, să o tăiem.

Spune-mi doar ceva de rău,

Şi e vai de capul tău

Cu minciună, calomnie,

Te- aduc în prag de nebunie.

Să fii cu degetu-arătat,

Ca uzurpator de stat.

Nu contează, să am dreptate

Ticălos, le-oi face toate.

Dar să fie cum vreau eu!

Că needucat cum eşti,

Pot să-ţi spun, orice poveşti,

Despre bac şi plagiat,

Despre UE şi Barak,

Vrei nu vrei, să mă asculţi

Precum ignoranţii muţi!

Ăsta este şi motivul,

De nu vreau doct, să gândeşti

Din gloată, să nu răzbeşti.

Să te mint, pân-la Calende

Să-mi văd în voie, de mendre.

Educat, dacă ai fi

Nu ţi-ar lipsi discernământul

Şi ai vota folosind gândul

Fără –a te lăsa prostit

De găleţi electorale,

Pline cu speranţe goale.

Cum ar fi, ”să trăiţi bine!”

Să nu mai fii ca tâmpit,

La Referendum oprit.

Apoi, n-ai mai milogi

La pomeni de morţi sau chilipiruri

Cu apucături de triburi.

Plozii, atent, ţi i-ai veghea,

Ca de carte, să se ţină

Mintea să le meargă strună

Nu să stea cu mâna-ntinsă.

Să-şi croiască singuri soarta

Prin antrepriză cinstit trudită,

Tot de ei, legal gândită.

Astfel, naţia română,

Va avea o viaţă bună!

Madi şi Onu

SCORPION TURBAT!

La IAŞI, Victor Ponta, relativ la Traian Băsescu, s-a adresat cu apelativul”scorpion turbat”.

Nu-mi place expresia.

O impoliteţe, care nu-l onorează.

Nici zoologic, nu este corectă.

Din experienţa mea africană,  ştiu, că reacţia şerpilor şi a scorpionilor  este un act reflex de apărare. Am văzut îngrozit, cum un şarpe, călcat de roata bicicletei, l-a muşcat mortal, pe băiatul, care din greşeală, trecuse peste el.

Cu scorpionul este aceeaşi poveste. Se apără, ucigând.

Intervin deci, pentru reabilitarea adevărului zoologic.

De unde-o fi plagiat Ponta, expresia  de mai sus!?

Să fie o reciprocitate?

Madi şi Onu

BEŢIVUL FURIOS.

Ieri,  am cumpărat o carte, de-adreptul specială, „Codul emoţiilor”. În fapt, un capitol introductiv la Medicina Energetică a Viitorului.

Spre ciuda tuturor retardaţilor care repetă papagaliceşte, cuvântul „plagiat”, voi folosi din această carte, idei şi expresii pline de adevărul vieţii.

Adevărate pilde, ca în Cartea de religie.

Dacă spun retardaţi, nu o fac în sens peiorativ, ci mai degrabă creştinesc, din bunăvoinţă înţelegătoare, faţă de starea  sănătăţii

 precare, a nenorociţilor respectivi, în evident dezechilibru cerebral.

Cum mi-am dat seama de amarul acestor năpăstuiţi ai sorţii?

Simplu, tot prin cazuri concrete de viaţă.

Astfel, la serviciu, în timpul unui control ierarhic ,  şeful respectiv, o doamnă onorabilă, a venit însoţită de fiul său, cu care urma să plece spre un alt control.

Îl lua cu sine, ca orice  mamă iubitoare.

În timpul discuţiilor, fiul doamnei inspector, a intervenit cu aparenţă  de discernământ, de câteva ori, care mi-au atras atenţia.

În pauza unei cafele, i-am declarat, admirativ, „mămicăi”, aprecierea asupra tenacităţii odraslei sale.

Cu privire duiosă, atingându-mi mâna  într-un gest de recunoştinţă, mi-a răspuns cu un oftat expresiv.

Ei, Onu, copilul acesta, este oful vieţii mele.

De la naşterea  foarte grea, cu cezariană, din cauza cordonului ombilical, înfăşurat în jurul gâtului, a rămas cu o sechelă.

Aparent normal, suferă de nişte scurtcircuite cognitive, însoţite de această tenacitate aparentă.

Ai observat, că nu-l contrazic?

Dacă aş face-o ar deveni agresiv şi chiar periculos.

Într-un gest de compasiune, i-am strâns mâna, cu multă înţelegere.

Aşa  am aflat că sindromul de întârziere  mentală, se manifestă clar, prin repetări cu aparenţă de normalitate.

Dar, să revin la carte, şi să încep „plagiatul”.

În capitolul „Beţivul furios” autorul încearcă o explicaţie a felului cum alcoolul îi influenţează  pe oameni.

În primul rând, sanitar, prin distrugerea ficatului. Am povestit în Lesbiana, despre prietenul meu, victimă a acestei maladii, alcoolismul.

Apoi, el afirmă, că ficatul, care procesează chimic alcoolul, generează sub efectul unei cantităţi excesive, sau suprasolicitări cumulative, într-o cantitate echivalentă, emoţia care îi este caracteristică, şi anume, „mânia”. Conform constatărilor medicinei tradiţionale extrem-orientale, oricărui organ intern, îi corespunde o anumită emoţie, cu urmările inerente, când acesta este suprastimulat sau dezechilibrat, într-un fel sau altul.

În cazul ficatului.., furia/mânia,  până la crimă.

Autorul  vorbeşte despre alcool,  ca despre o cauză distructivă,  organică şi emoţională, fără alte conotaţii…

Madi şi Onu

DISPARATE!

Motto: ”Ulciorul nu merge de multe ori la apă”-proverb popular.

I. Au cam început să mă plictisească, domnul Băsescu, şi-ale lui.

Îmi plăcea, pentru că era mereu victorios. Dar după temele-eşec, precum plagiatul şi Bruxelles, când s-a confirmat proverbul din motto, iar apărătorii celor atacaţi, îi aplică lovitură după lovitură, parcă i-aş recomanda o pauză de respiro.

Nu cred că va rezista superiorităţii lui Ponta, şi a USL-ului! Şi nu râd, îmi plac luptele de cocoşi!

Argumente?

Ieri la o oră, probabil de maximă audienţă, Crin l-a făcut obraznic, pe domnul Blaga.

Tot ieri, intuitiv, după cum a declarat Liviu Pop, i- a fost pusă la îndoială, diploma de postuniversitare, din Norvegia. Reacţia a fost promptă, şi edificatoare de alte unghere întunecate ale existenţei Excelenţei Sale, Comandantul de navă.

Transportarea sa, în braţe, sau în spate, de către un prieten, din burta navei, până la cabina de comandă, pe post de lift, a confirmat încă o latură sumbră a caracterului său orgolios, care nu admite nerespectarea datoriei.

Dar eu nu cred, ce a spus. Mai degrabă, s-a lăudat, ca orice vanitos.

O cunoştinţă din copilărie, se lăuda că în liceu, învăţa 12 limbi străine.

Iar eu îl credeam, până am observat, că nici româneşte, nu vorbea corect.

Am încercat să-l înţeleg, ca pe un bolnav de vanitate.

De fapt, a sfârşit în cămaşă de forţă, la un ospiciu.

 

II. Şi copilăriile lui Ponta, au început să nu-mi mai placă. În loc să-şi vadă de treabă, dă atenţie tuturor zgomotelor din jurul său.

Aşa că  munca sa, pare un parcurs în zig-zag, ca atunci când, la claxonul fiecărei maşini din trafic, te abaţi instinctiv, să nu fii călcat.

Cred că mai bine, s-ar apuca temeinic, şi neînduplecat de treabă.

Când Primul Consul a pornit decimarea bandiţilor de pe drumurile Franţei, nu s-a lăsat impresionat de aentatele  lui Cadoudal, un celebru brigand al momentului, asupra lui.

Şi în 6 luni, şi-a curăţat -salvat Ţara, de toate gunoaiele postrevoluţionare, care-o cotropiseră..

Aşa că, îl sfătuiesc pe domnul Premier, să fie Premier, şi nu Purtătorul de cuvânt, al Guvernului.

Oamenii, vor fapte, şi nu văicăreli muiereşti!

În opinia mea, nu face nici cât o ceapă degerată, lamentarea sa penibilă, că domnul Băsescu şi-ai săi, cu PDL în frunte, îl obstrucţionează!

Mai bine, ar învăţa de la aceştia, tehnica loviturilor sub centură, şi, de ce nu, chiar în scrot, neuitând nici o clipă, că pentru el, Anteul USL, mama Gaea este Poporul asuprit.

Altfel…, solomonicul:”Oaia, la fiecare behăit, pierde o gură de iarbă”,devine de actualitate.

Am spus disparate, dar nici vorbă.

Sunt legate ombilical, de noviciatul nostru politic.

Madi şi Onu

CARANTINA!

În DLRA, carantină înseamnă:”complex de măsuri (în special izolarea) luate pentru a împiedica extinderea unei boli, a unei epidemii”.

Concret, prin boală eu înţeleg şi dedublarea personalităţii;

acea anomalie, care când se manifestă, face din individul normal, un aberant-anormal; atât de convins de elucubraţiile sale, încât nu-şi sesizează penibilul condiţiei de facto.

Concret: azi, la emisiunea Sandrei Stoicescu, pe care, spre regretul meu, nu o consider prea discernă în patologiile psihotic-morale, deşi ar fi absolvit „Psihologia”, un prea-vocal firoscos cu studii, se laudă el,”filologice”, s-a pronunţat, cu morga plebeului, că Ponta ar fi afirmat, că dacă se dovedeşte „plagiatul”, va demisiona din funcţia de Prim-ministru.

Spre mândria mea cerebrală, îmi amintesc  de ceva opus neroziei afirmate de aceşti indivizi, care pe bună dreptate, ar trebui carantinizaţi, pentru dezinformare, fără intenţie.

La obiect, dacă tupeul i-ar îndemna să mă contrazică, să caute prin arhivele lor video, apariţia lui Ponta, după lansarea diversiunii cu plagiatul său.

Secvenţa a fost cam următoarea: o fătucă, vorba lui Cristoiu, l-a întrebat ce va face, dacă se va confirma, calomnia.

– Ce trebuie! a răspuns prompt, Ponta.

-Adică, vă veţi da demisia, a replicat antenista în devenire?

-Nu…, voi renunţa la titlul de doctor!

 În nici un caz, nu voi demisiona!

Succint, nici vorbă, de demisie!

Şi voi adăuga eu: „în afirmaţia filologului” nu este vorba de un sindrom de dedublare a personalităţii, care trebuie carantinizat?

În ipocrit vehiculata deontologie profesională, nu poate fi vorba de malpraxis?

În context medical, s-ar interzice profesarea.

Ce-i de făcut în cazul acestor indivizi certaţi cu memoria?

Nu cred că ar trebui interzişi; la câte enormităţi debitează, am rămâne fără presă.

Şi cutumiar, este necesar un scheunat de căţel, în fiecare gospodărie ţărănească.

Din câte ştiu, la eliberarea carnetului de conducere,se ţine seama de abilităţile psiho-motrice ale candidatului, ca şi de reacţiile psihotice ale acestuia, în eventuale stări conflictuale din trafic.

Astăseară, Dana Grecu, a repetat afirmaţia tendenţios eronată, cu „demisia lui Ponta”.

Cu, „mă rog…, spusă undeva, într-un interviu, dat unei reviste spaniole”.

Interesant, că Radu Tudor, n-a temperat-o cu „interviul”relatat de mine, mai sus.

Eu, când văd cum cineva perseverează în greşeală, am o vorbă:

„dacă nu vrea, lasă-l să moară prost!”

 Să aibă şi Radu Tudor, aceeaşi regulă?

O altă trăsătură nocivă a dedublării personalităţii este că în mod inconştient,insistând să te dai deştept, cu orice preţ,

„fetişizezi” răul, consolidându-l astfel.

Total contraindicat în visceralitatea la care asistăm.

Madi şi Onu

USL’s VICTORY

Sper să nu semene a plagiat din Shakespeare, folosindu-i limba, pentru titlu.

Ipotetic,desigur,  eu nehotărându-mă de ce minister aş fi capabil.

Poate că e mai bine. Un loc la Interne, ar fi fost o „mineriadă”, pe obrazul Guvernului USL.

Agentura „NATURA” exploda !Am spus „mineriadă”, pe baza unor zvonuri ale perioadei, cum că în nopţile din 13, 14 iunie, în Capitală, nu s-a înregistrat nici un eveniment de competenţa Poliţiei. Aşa, îmi visez un mandat la Interne.

Fără evenimente asociale!

După ziua de ieri, dacă mă hotărăsc pentru liniştea nocturnă a României, gândesc înscrierea în PNL.

Nu să-l înlocuiesc pe domnul Ioan Rus.

Nu!

După model napoleonian, aş sugera, un „duplicat” al Internelor, să vegheze tentaţia încălcării legii, în Citadela guvernamentală.

Şi dacă a fost unul poreclit „te leagă”, eu aş statua alintul „hoţia te pierde!”.

M-am rătăcit în mărăcinişul acestor gânduri, stupide unora, ieri, după asediul lui Crin, asupra cazematei „plagiatului!”, şi al efectului cuantic al acestuia.

Dacă inexpugnabilul Cotroceni, a ieşit imediat la Raport, avem o dovadă a viabilităţii creierului său reptilian (depozitarul experienţei ancestrale) din zona aferentă, şi deci a perspectivei unei RARA AVIS, în Prestanţa României, sub auspiciile USL.

Revizuind cele aşternute, nu cred să fie  gânduri plagiate.

Madi şi Onu