STRADA

Strada a racnit
Iohannis s-a fastacit,
Cu ei a mimat ca a vorbit,
Ca atent i-a ascultat
Notandu-si tot ce i-au dictat…
PNDL(partidul national democrat- liberal) a sperat,
Dar vaai, ce plasa a luat…
Ca Iohannis… in crestere diplomat,
Doi bani pe ei, n-a mai dat
Numindu-l cu „Soare-Apune recomandare”,
Pe micutul Ciolos cel mai mare,
Peste Guvernul tehnocrat
Acerb de strada vehiculat.
N-as spune ca imi pare rau
Pentru jalnic Poporul meu..
Gata mereu sa-si strice soarta,
Ca asa-i cere Strada- consoarta.
Onu

Publicitate

Îl vrea…

Subţire ca o libelulă,

Cu dorinţă de mireasă

Opoziţia-l visează

Pe „Ponta alungat”,

Din „Victoria Palat”.

E dorinţă legitimă

De femeie cu ambiţ…

Iute să se fi instalat,

La rivală drept în pat.

Dar nu-i după dorinţă

Mai trebuie şi putinţă,

Că instalarea la Palat,

Nu se permite nimănui,

Fără acordul votului.

În Democraţie…nu-i ca-n Ideologie

Să o schimbi după dorinţă, spunând:

–”Vreau lucrul bine făcut.”

Ea mai cere… cu garanţii.

De moralitate să vii.

Aşa că, mai stăm…

Combatem, graseiem,

Până ceva mai inventăm.

Şi chiar de n-o fi prea bine,

Insistăm… aşa-i politica:

Unul pleacă, altul vine.

Nu contează prin ce cale

Când „Victoria”-i atât de mare.

Onu

ŞOCUL RCS-RDS

În loc de motto: ”Ar fi timpul, să ne aflăm şi limitele” – Clint Eastwood

Şocul, pentru „băieţii de antenă”, a venit  ca sfârşitul lumii, prezis şi neadeverit, pentrucă în lume, mai sunt şi alţii, în afară de credincioşii români. Îmi pare şi mie rău de cât rating vor pierde.

Nu de USL, că  în curând încep localele. Poate că Domnul a vrut să vadă cât suntem de cum suntem. Iar daca unii,  poate mai aveau nevoie de argumentele propândacilor versus putere, eu  devenisem alergic 😀

Eventualitatea unor surprize electorale va confirma adevărul acelora, care încearcă, într-un dispreţ suveran, să distrugă această  aglomerare informă.

Oricum, este timpul îndemnului din motto, fie şi riscând pierderea localelor.

Totuşi, profilactic…,  să nu ratăm momentul, să ne mobilizăm forţele din teritoriu. Vom  afla astfel pe ce unde cerebrale, ne bizuim. Dacă avem idee de ideologie, ca instrument politic, şi nu ca imbold al urii/ dezbinării, confundându-ne părţile, (dreapta cu stânga şi viceversa), sau  această expresie papagalicească, poate constitui factorul intrinsec al existenţei noastre onorabile, fie şi la a ne primi agheazma demn, nu ca o turmă însetată, uitând că suntem suferinzi, dependenţi de medicamente la preţuri reduse, mândri în a nu ne văicări, cerşind mila celor cărora ne expunem goliciunea şi nevoia de compătimire cu orice preţ.

Aşadar, să-şi pună USL-ul gonacii, pe urmele încălcătorilor de lege, şi să lase complicitatea, precum gunoiul de sub preş.

Să îndemne psihologia mulţimilor, să încerce să deprindă spiritul liberei iniţiative antreprenoriale, şcolindu-i pe lângă organizaţiile locale de partid.

Să nu le fie ruşine, să-şi recunoască ignoranţa şi tembelismul în promovarea liberalismului social, fără prejudecăţile „pierderii identităţii ideologice”, (auzi tu, proletarului liberal, îi este ruşine să nu redevină proletar social- democrat înstărit, „prin sine însuşi”, iar sărăntocului social-democrat, să-i fie ruşine, să valorifice spiritul privat al devenirii de sine, prin implementarea pragmatică, a libertăţilor democratice şi a spiritului liberalist).  Mor şi curcile, de râs, de asemenea conştiinţe ideologizate. Aşadar, băieţaşi, lăsaţi hâra ideologică şi apucaţi-vă de politică adevărată !

Lăsaţi spaimele ideologice şi capacitaţi mulţimea la „devenirea de sine”, cu ajutorul idelogiei voastre neprecupeţite.

Urmaţi pilda misionarilor şi răspândiţi-vă credinţa politică, dacă într-adevăr o aveţi !

Făceţi-vă apostoli destoinici şi credibili !

Urmaţi pilda lui Iisus, care a pornit cu doisprezece apostoli, în creştinarea oamenilor ! Cred că este marea lecţie cerească, sugerată poporului român, o dată cu Învierea Domnului.

Hristos a Înviat !

Madi şi Onu

CADE ? NU CADE !? CADE ? NU CADE !?

Recunosc spăsit, aseară domnul Gâdea, m-a păcălit, ca şi domnul Băsescu pe alţii, cu „Să trăiţi bine !”  Simplu, genial. A spus ce-mi doream să aud: Căderea Guvernului Boc.

 

A recunoscut, nu era din sursă a-ntâia, dar măcar promitea ceva. Am aşteptat în zadar…, până am adormit. M-a trezit zgomotul căderii unui corp. Am scăpat sticla cu apă minerală, mi-a alunecat din mână, spune soţia, impresionată de tresărirea mea. Dau să strig uraaaa, crezând că, gata, a căzut Guvernul, dar brusc, realizez, cum la dimensiunea Premierului, nu avea de unde atâta zgomot. Clipesc alene, şi adorm iar …poate mâine, îmi spun …

Ca un făcut însă, un ochi, îmi rămâne întredeschis, şi la pâlpâirea ecranului tv-ului, gândurile-mi aleargă halucinant.

De ce nu demisionează oare, Premierul ? Să fie un Cesare Borgia ? Să fie mâna Preşedintelui,  prin Aliodor Manolea, care l-a îmbrobodit şi pe  Geoană, la Prezidenţiale, de s-a dus  vrăjit, călare pe băţ, la chemarea lui  Vântu ?

Azi, întâmplător, văd o poză, în Jurnalul National, în care, Preşedintele, parcă îl atenţionează pe domnul Boc, cu arătătorul, în genul:”să nu te pună păcatul, să demisionezi, că ne ia Gaia, pe toţi !” Am înţeles. Premierul nu-i „cineva”, ci un fricos, conştient de  răspunderea pe care o poartă pentru tot răul făcut Neamului românesc.

Şi, dintr-odată, mi-e clar. Cu cât rezistă mai mult,  cu atât se exacerbează gestul  autopedepsirii, pentru ambiţiile sale, de a fi fost un om mare. Păcat, în momentele extreme, ale cuiva, o milă creştină, mă copleşeşte !

Dumnezeu să-l ierte !

       Madi şi Onu

MIZA ACTUALITĂŢII !

N-am crezut că voi fi atât de nerabdător, să aflu momentul şi modul demisiei regretabile, a Preşedintelui României.

Când .., şi cum …, se va produce …

Ştiu că nu va fi în curând, dar parcă văd scena: aplecat proteguitor, asupra României în derivă, îşi va şterge, pe furiş studiat, o lacrimă de grijă, pentru destinul acesteia, după plecarea Domniei Sale de la cârma ei.

Momentul îmi aminteşte de o carte, citită cândva (parcă Pescăruşul, de Ethel Voynich) care începea în acelaşi registru dramatic: sprijinit pe umărul Italiei, reprezentată într-o clasică formă statuară, un om necăjit, aparent în echilibru instabil, plângea.

Iar din vuietul mulţimii valurilor, ce se spărgeau ameninţătoare de ţărmul stâncos, se auzeau printre sughiţuri icnite vorbele pline de grijă ipocrită, ale nenorocitului: „ce te faci tu, fără mine, dacă plec ?! ”

Madi şi Onu

PARTICIPARE …

Motto: ”Uneori, drumul spre iad, e pavat cu bune intenţii” – proverb românesc

De parcă mi-ar fi citit postul „ROMÂN ADEVĂRAT”, Radu  Tudor, a renunţat la ideea absenteismului, care ar da câştig de cauză puterii, şi destul de îngrijorat, încearcă o mobilizare la vot, împotriva sugestiei subliminale,  într-o clipă de orgoliu necugetat.

Mi-a înseninat Crăciunul, revenirea lui la raţionalitate !

Şi ascultându-l, m-am întrebat, cum să particip, spre a-i putea asigura reuşita încercării. Ca în Legea Atracţiei, soluţia, mi-a venit, recitindu-mi postul „GLOATA DE HRAM”.

Simplu, ca în politica de proastă calitate românească. Anume, parlamentul să promită facilităţi la produsele NEVÂNDUTE, cu toate promoţiile pentru  gloată, celor care au votat.

Pentru a preveni însă entuziasmul debordant, ca la Iaşi, Brăila, Galaţi, Olteniţa, la Sfinte Moaşte şi pe unde s-a mai demonstrat spiritul întreprinzător românesc, de căpătuială, în suferinţă, să se precizeze că măsura se va aplica, după votare, pe baza ştampilei VOTAT, din buletin.

Măsura ar fi necesară, spre a evita  degradarea uşilor şi geamurilor secţiilor de votare, ca şi prevenirea stării de stres, când ştampila ar putea fi aplicată pe pereţii cabinei de votare, ceea ce ar fi tot absenteism şi ar ieşi tot cine nu vor Antenele Domnului Voiculescu.

Precizez, că sugestia nu este PRO DOMO, eu fiind vegan.

 DOAMNE AJUTĂ, VOTANTUL ROMÂN !

Madi şi Onu

 

PREŞEDINTELE salvat de HUIDU

Aş fi pariat, că Preşedintele Băsescu nu va ieşi de pe ecranele RTV şi Antene.

Pariam, crezând în convingerea pentru binele României, din partea media. Dar o schimbare de 180 de grade, îmi atrage atenţia asupra aserţiunii lui Mircea Badea: „trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul !”

Într-un fel, şi el o sosie mediatică a lui Huidu.

 M-am hotărât să scriu acest post, incitat de adevărul afirmat de cineva, asupra lui C. T. Popescu. Anume, că probabil, a rămas la nivelul inginerului, care în loc să-şi facă meseria, clamată, spre a ne arăta cât este el de citit, de instruit, „de gânditor a la Hamangia”, repetând şabloane pe care probabil le-a tocit, până au devenit gazetărie.

Concret, inginerul nostru gazetar, nu poate ieşi din şablonul pseudoingineresc anticomunist, şi ţine  să ne îngreţoşeze perpetuu, cu stereotipiile lui de cunoscător al Ceauşismului. Mi se pare jalnică postura lui de papagal, închipuit cunoscător al cuvântului „ceauşism”, victimă a coliviei în care ţopăie, cu iluzia graţiei stilistice.

ii

Poate că dacă nu era doar inginer, avea mai multă imaginaţie  să constate  că la unii români, etica profesională, nu există, că măscările proliferate  pe sticlă de  o aşa zisă persoană publică, nu erau convingeri, trăiri morale, ci doar circul bufonului proletar, neavând nimic a face cu civilitatea. Şi atunci, ce să ne mai mire situaţia morală din Ţară ?

 Este cred sfidător, pentru moralitatea  media, să aflăm însfârşit, într-un moment tragic, despre cum un nenorocit dintre ei, sfida legea şi ordinea publică în circulaţia auto (concret, câteva atenţionări neglijabile ale Poliţiei rutiere,pentru depăşirea vitezei legale). Ce să mai pretinzi unora zişi „de doi bani”, dar „de gata”, civilitate sau, haaaaa ha ha, moralitate!?

Şi acum, după momentul atroce al crimei, se încearcă invocarea de circumstanţe atenuante, cum că Poliţia trebuia să-i fi retras permisul, sau medicul personal de familie, nu şi-a făcut datoria, să atenţioneze poliţia. Aceeaşi blasfemiantă ipocrizie. Au vuit ştirile, despre reţinerea carnetului unchiului lui Obama, dar nici o silabă , despre teribilismele vitezomane ale civilizatorului monstru „minigenocidar”. Nu mai îndrăznesc, să ridic degetul mustrător, asupra Preşedintelui. L-a salvat, descăunând-ul, Huidu !

PS: Cum de fapt, mi-a scăpat, şi Huidu ăsta, de care, n-a mai avut loc nici Preşedintele ?

 Madi şi Onu

ROMÂNIA ABANDONATĂ !

Motto: ” Operaţia a reuşit, pacientul a murit ” – Romanian Malpraxis

Ieri, Nokia ! Azi, Boc, iese ca un preşcolar naiv şi se arată surprins. Îl urmează Băsescu, în stil „mama Omida”, care prezice şi alte  plecări.

 Simt că încep să ajung la limita suportabilităţii privind incapacitatea acestor pinochio, de a-şi recunoaşte lipsa performanţei manageriale,  pe care, oricum ai privi-o, le conferă statutul de ilegitimitate pentru malpraxis. Ştiu că „drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”, dar cred că este cazul să le strigăm plin de mânie daco-romană: ”Până când, Bubulina !?” Şi, cum ne-am convins că nu-i duce capul,  îi întrebăm : Dacă vă erijaţi în dreapta autentică, de ce nu valorificaţi potenţialul financiar al miliardarilor români, indiferent de orientarea ideologică a acestora, întru refacerea tezaurului agricol şi a capitalului de hărnicie şi îndemânare autohtonă, demonstrat de confraţii noştri în pribegia, la care i-aţi condamnat ? Orientativ, vă reamintesc, din istoria dreptei, pe care cu jenant cinism, o revendicaţi:

”În noiembrie 1921, Congresul PNL la Bucureşti iniţiază principiul ”prin noi înşine” , în vederea valorificării bogăţiilor ţării, ”în primul rând prin munca ,iniţiativa şi capitalurile româneşti ”.

 Ce ziceţi, se poate ?

Şi aş mai reaminti, spusele  domnitorului Lăpuşneanu, bosumflatului Moţoc: Proşti,  Moţoace, dar mulţi !  

 PS: În sfârşit, un invitat, agasat de insistenţele moderatoarei Dana Grecu, a pus-o amiabil la punct, atrăgându-i atenţia, că prin insistenţele sale, face o bună mediatizare lui Boc şi aşa zisei consiliere Vass, pe care  el, din dezgust,  nici nu-i mai  priveşte.

Madi şi Onu

FANTASME

Motto: ”Trădarea-suferinţă incurabilă !” – proverb românesc

De câteva zile, observ la Sinteza Zilei, o relaxare a atacurilor adresate Preşedintelui Băsescu. Cum s-ar zice, se încearcă trimiterea sa, într-un con de umbră al uitării. Adică, îi lasă pe invitaţi să spună ce vor.

Apoi, normal, dacă vorbeşti de Majestatea Sa Regele, făcând apologia Monarhiei, nu-l poţi menţiona pe Preşedintele Băsescu. Este adevărat, nu încap două existenţe, în acelaşi spaţiu.

Ori Republică, ori Monarhie !

Mie, telespectator, emisiunea cu un asemenea algoritm, mi-a părut o tentativă de schimbare a macazului. Şi, fabulând, cred că nu este rău dacă se revine la Monarhie. Şeful realizatorului, ar deveni Premier, realizatorul, poate ministru la Culte, PDL-ul uitat, va recâştiga alegerile şi …„trai nineacă”.

Ce USL, ce naivul de Antonescu, orbit de mirajul Antenelor ? ce popor român, şi-aşa un nevolnic, ne înstare să renunţe la înclinarea de a se veseli din propria-i suferinţă, chiar dacă prin asta poate fi manipulat în mod penibil, către sinucidere.

Numai că, „naivul” de Antonescu, nu-i aşa imatur, cum îl vor Băsescu şi… alţii; deja, mi-a cam pleoştit mutrişora, cerându-mi, să mă hotărăsc, în ce luntre prefer.

Sau că imaturul, după Băsescu, Ponta strânge tot mai des, plin de autocontrol, din buze. Şi care oricât de arivist ar fi, nu poate uita cum binefăcătorului său Năstase i s-a întors spatele, şi PSD-ul a fost aruncat în opoziţie, când îi era lumea mai dragă. De s-a ajuns la nenorocirile de azi. Ba mai mult, discerne că i-aş duce de râpă, mirajul de prim- ministru, dacă voi vira iar ca atunci.

E tare grea viaţa, printre copii care au început să înţeleagă fatalitatea nevoii româneşti, de distracţie, prin tv-uri, la care, rating–ul este raţiunea existenţei !

Madi şi Onu

SIMILITUDINI

Nu cred că domnul Voiculescu a fost securist !

Sunt convins, că este o  făcătură securistă la adresa Domniei Sale, precum cea  despre procesul comunismului, pe care nu mai reţin cine a iniţiat-o…. Îmi  amintesc însă,  de o doamnă, Mona Muscă parcă, picată în propria-i plasă, tocmai când cu mare aplomb, elabora proiectul Legii lustraţiei. Acu, indiferent de realitate, nu mai discern faptele.

Câtva timp în urmă, brusc, dar cu aceeaşi frenezie, ca la lustraţie, se cutremurau tavanele unor studiouri tv privind o ipotetică suferinţă a Preşedintelui. Criza manipulatorie a trecut, şi ne-am liniştit. Toţi sunt sănătoşi, şi-şi văd nestingheriţi de treabă. Iată însă, că „nu-i pace sub măslini”. Din smogul istoriei postcomuniste apare translatorul de rusă şi engleză al Preşedintelui Ceauşescu care-şi aminteşte, discuţii neclare de la medicii personali ai acestuia, cum că dictatorul cu mână de lup comunist, manifesta epizodic, spre sfârşitul carierei sale, nişte tulburări cerebrale.

E drept, nu avea crize de plâns, nu avea simptome evidente, dar n-a lipsit clipa, când doar prezenţa de spirit, a unui secretar de şedinţă, a salvat România, de a fi aflat nenorocirea că este condusă de un bolnav. Coincidenţă, mi-am amintit de povestirea unchiului meu, avocatul, despre securistul, care după  arestare, îi descria răutăţile  născocite, proferate la adresa  regimului politic. Să fie povestitorul de la Sinteza zilei, o relicvă tardivă a memoriei acelor timpuri ? Să-l fi manipulat cineva, să încerce să mă îngrijoreze, despre sănătatea Marelui Conducător ?

Ciudat de asemănătoare coincidenţe !

Mare pacoste, năravurile mentalităţii securităţii politice comuniste !

Madi şi Onu