Arhive pe etichete: poliţist

Şotii.

Conştiincios, ca tot sibianul, am plecat să votez.

Pe drum, grupuri insufletite, povestesc.

Aiureli.

Spre exemplu, ce poate să fie asta?

Un bătrânel, ţanţoş ca un cocoş, povestea grijuliu, rotindu-şi ochii în cap, unor doamne, zâmbăreţe ca două puicuţe, tocmai ieşite din ostreţe.

–„Doamne fereşte de neocomunistul mascat, în biserici prea cântat!”

Parcă vorbea de ducă-se pe pustii, aşa că mi-am făcut cruce în gură, cu limba. În secţia de votare, o doamnă mă ia de braţ şi respectuos, mă întreabă cum mă numesc.Îmi dă buletinul de vot, ştampila şi-mi urează succes.

Am avut nevoie, că eu aveam în minte, un întreg rebus :7 case, 5 neveste, coabitare, cocoş, securist, secuime, regionalizare..Nimic din toate acestea.

Dau să ies şi să spun că nu-i complet ce mi-au dat.

Mă răzgândesc, şi mai recitesc numele fără porecle propagandistice.

M-am oprit asupra unuia care cică n-a avut nici o amantă, în viaţa lui. Le lua de nevastă, ca să le păstreze pudoarea.

La ieşire, îi fac semn poliţistului

Zic: –”am votat, dar vreau să ştiu pe cine!”

Şi-i arăt pe unul cu vreo cinci nume.

–„Dânsul este fostul premier?”

–Da, da, se învioreză tipul, aţi votat foarte bine!”

Şi suspiciunea de pe chip, i s-a spulberat.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică

P 24, ???????????????

Nu e un titlu. Nici motto nu merge. Este nedumerirea din mintea mea, numeroase semne de întrebare, într-o mişcare browniană. De ce? De aia, că nici eu, care încerc singur răspunsuri, bizuindu-mă pe bruma de bun simţ primit de acasă şi de informaţie din cei 20 de ani de şcoală, nu-mi pot răspunde.

Nu înţeleg, spre exemplu, de ce Premierul, când a fost întrebat de Preşedinte dacă a ţinut cont de…. şi a spus un acronim, (ceva de genul MTO) de a rămas cam nedumerit, nu a avut curajul tinereţii infatuate cu care se laudă,  să întrebe despre ce este vorba! Astfel, era scutit de mojicia la adresa englezei Preşedintelui.

Pe care mi-o amintesc de genul:”Domnul Preşedinte are o pronunţie la engleză, care generează confuzii!”
Un fel de „Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!” Dacă întreba curajos, primea răspunsul în engleză, iar eu îmi dădeam singur seama de nivelul pronunţiei domnului Băsescu, fără precizarea sa şchioapă.

O altă nedumerire este de ce se face atâta caz la tv, despre poliţistul care i-a cerut socoteală unui „artist fotograf” , care îl filma, în timp ce el, Poliţistul, alerga după un contravenient, presupun.
Şi, pentru că personajul întrebat, ar fi avut o atitudine demnă de om liber, ar fi primit-o peste ceafă de la poliţistul cârcotaş.
Transferând problema la mine, „evazionist fiscal”, trag concluzia că pot să-mi fac de cap, că sigur, se va găsi un găgăuţă din presă, care să-mi ia apărarea cu tupeu, chiar şi în faţa Autorităţii statului de a mă obliga să fiu un cetăţean onorabil.

Şi mă mai frământă o problemă de prestigiu uman. Destui locatari, din blocul nostru, au restanţe la întreţinerea la bloc.

Pentru cel puţin o jumătate de an.
Poate sunt întreprinzători particulari, şi nu le merg afacerile. Posibil!
Mă întreb însă, cu bună credinţă, câţi din aceşti nevoiaşi, îngroaşe audienţa unor televiziuni?
Onu

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

AZI, E TRIST!

Ciudat mai este sufletulul omului. Cade din senin, într-un canion plin de ceaţă, fără să-şi dea seama ce ar vrea, şi ce n-ar vrea, ce-i place şi ce nu, ce înţelege şi ce nu, de ce s-ar ciondăni, şi de ce nu, cu cine, sau dacă ar fi cineva, ce-i lipseşte şi ce şi-ar dori, şi tot aşa, la nesfârşit, între ce da şi ce nu.

Azi, cel căzut astfel, sunt eu.

Şi presupun, de ce.

Acum două zile, omul de serviciu pentru scări al blocului, mi-a dat o cheie de lacăt. Zice:

-E de la casa scării X, unde se aciuaseră nişte vagabonzi şi dormeau, ba chiar se şi drogau. Sunt şi nişte lucruri, pe care o să le arunc, să scăpăm de mizerie.

Mi s-au plâns locatarii, de câteva zile. Sper să nu fi  exagerat.

-Nu cred, îi răspund eu uşor derutat, fără să-mi treacă prin cap, să merg , să mă conving, vizual măcar, de lucrurile pomenite.

Seara, între 9 şi 10, sună cineva. La uşă, o tânără, aparent jenată, mă întreabă dacă ştiu cine are cheia de la casa scării. Îi spun că nu ştiu, dar o întreb ce treabă are  acolo, fiind străină de bloc.

În loc de răspuns, a reacţionat nervos, dar civilizat:

-Domnule, ce mă fac eu, mi s-au încuiat lucrurile şi unde mai dorm?

Pe scurt, mi-a spus că este din provincie, că n-a avut bani de hotel, şi s-a aciuat în casa scării blocului nostru.

Dar prietena ei, care aseară a lipsit de acasă,o va găzdui, până ce rezolvă problemele pentru care venise.

Sub impresia celor relatate de omul de serviciu, cum că se drogau acolo seara, m-am gândit că poate era în apropierea unei crize de sevraj, şi mi s-a făcut teamă, amintindu-mi că omul a spus că  va arunca lucrurile.

Dacă, într-adevăr a făcut-o , şi odată cu ele şi drogurile din porţia de seară?

Am trimis-o la el. Peste câteva minute, revine, că omul, nici nu vrea să-i deschidă uşa. Deja, gluma se îngroaşe, nu găsesc replica. Câteva zile înainte, poliţistul de proximitate, adusese câteva pliante, avertizându-ne să nu ne hazardăm, să lăsăm necunoscuţi, să pătrundă în spaţiul blocului.

Mă gândesc să-l anunţ, dar mă jenez pentru ea.Mă priveşte insistent, poate rugător, dar eu îi urmăresc încordat, mâinile. Poţi să ştii? Îmbrăcată în costum de blugi(geacă şi pantaloni), cu nişte cizmuliţe în picioare,tunsă scurt, cu un breton, de sub care scapără nişte ochi albaştri, expresivi, nu pare a fi genul îndoielnic.

Îmi spune:

– Ce mă fac, domnule? ce mă fac! Unde mă duc?

Şi a plecat dârză, spre ieşirea din bloc.

Vorbele ei, pline de îngrijorare, parcă mi s-au încrustat în minte. Şi nu-mi ies din cap. Îmi reproşez puternic, ezitarea de a nu-i fi deschis.

Şi dacă îi aruncase deja lucrurile? încerc să- mi atenuez autoreproşul. Azi, omul de seviciu, s-a purtat cam bosumflat. N-am reacţionat!Luat cu alte preocupări,nici  nu m-am dus, să văd casa scărilor cu pricina.

Faptul  mă apasă totuşi în mod subconştient.

Madi şi Onu

10 comentarii

Din categoria Diverse ...