Arhive pe etichete: Premierul

HIDROELECTRICA

Acum 80 de ani, în jurul miezului nopţii, a poposit pe pământul  românesc, Steaua Polară a Spiriatualităţii româneşti, Excelenţa Sa DRAGA OLTEANU- MATEI.

Să îi urăm, cu toată recunoştina Proniei Universale, de a ne-o fi dăruit, toate cele bune, şi strălucire îndelungă, pe Firmamentul Unic, al CULTURII ROMÂNEŞTI.

Scriu, plin de emoţie aceste gânduri-dorinţă, adresate unui model de Artă  şi Omenie, dăruit cu generozitate,Patriei şi poporului său.

După emisiunea-regal, de aseară, de la Sinteza Zilei, când am privit-o fascinat, pe artista-miracol, Doamna Draga Olteanu- Matei, cu o bucurie imensă în suflet, am fost nevoit să gust, din cupa amărăciunii de a a fi aflat, că la Hidroelectrica, există noi suspiciuni de fraudă, cu toate măsurile, pe care presupun că le-a luat Premierul.

Ca om sunt mâhnit, să aflu cum asupra unor concetăţeni, planează, chiar sub prezumţia de nevinovăţie, coşmarul suspiciunii de incorectitudine financiară.

În emisiune s-a tot bătut apa-n piuă, despre contracte beton  şi despre imposibilitatea, de a nu le eradica influenţa incorectă , în instituţia respectivă.

Nu trebuie să fii prea- prea, să ştii, că loviturilor picamerului, nici un beton nu le rezistă.

Sugerez, în consecinţă, Premierului, să utilizeze, fără ezitare, picamerul Legii.

Simplul fapt de a se fi constatat preocuparea tenace respectivă, va fi fost un memento mori pentru borfaşiii respectivi.

În caz că ei există.

Dar eu cred că sunt basme!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

SE CUNOAŞTE ADEVĂRUL DESPRE ROŞIA MONTANĂ?

Îmi pun această întrebare, vizavi de Roşia Montană, asupra căreia, planează ceaţa incompetenţei manageriale politice, sau, de ce nu, morale. Pentru că pare incompetenţă  neaflarea mecanismelor de culise ale unui poiect, în care, de fapt este implicată soarta Ţării.

 Iar în cazul în care, ştii ceva, să nu spui tuturor, şi să te ascunzi după degete, poate apare ca o atitudine de nesinceritate.

Pe această logică simplă, mă întreb:Domnul Crin Antonescu, când a afirmat că nu va vota proiectul, în Parlament, pe ce baze a făcut-o?

Iar dacă deţine o informaţie, printre zecile de declaraţii de presă, de ce nu o comunică Poporului, căruia vrea să-i fie Preşedinte?

Ce deosebire este între acestea şi cele de la ora 18. 30, ale Preşedintelui Băsescu, atât de  vehement incriminat?

De ce tace Premirul?Este la fel de neinformat, precum Crin Antonescu?

Oare aceştia, ne sunt conducătoriii?Am să încep să apreciez „românii au talent”. Măcar, băieţii aceştia, se străduiesc să se comporte onorabil, faţă de spectatorii lor..

 De ce să n-o facă şi aleşiii, faţă de alegătorii lor?

Cu ce, sunt mai presus  Antonescu şi Ponta, decât fiecare din noi?

Când cu tot aparatul informaţional de care dispun, nu ne pot spune adevărul  gol goluţ, despre Roşia Montana? De ce să –şi iroseacă lumea spiritul democratic, în demonstraţii  inutile , care pot  escalada din necunoaştere?

Cui, îi convine, o asemenea stare de lucruri?

În ce scop naţional îndoielnic?

Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria, Politică

ÎN DEVANS

  Am marea şansă, de a scrie, un post, fără interferenţa altor antene.

În curând, are loc Congresul UDMR, la care premierul, va participa, ca atare.

 Nu ştiu dacă însoţit de o delegaţie a USL, şi nici cum au reacţionat alţi vectori de putere din Ţară.

 Cert este, că faţă de veleităţile iredentiste ale unor exaltaţi, în planul aprecierilor româniste, UDMR, se află într-un con de umbră.

De aceea poate comentariile altor exaltaţi, de ultimă oră, sa nu fie favorabile deciziei lui Ponta, de a onora cu prezenţa sa, Lucrarile Congresului UDMR.

Mi s-ar părea inadmisibilă o asemenea reacţie.

În afara spiritului democratic, despre care salivează toţi neaveniţii din politica românească.

Nu se poate vorbi despre democraţie, despre civilizaţie, evitând dialogul.

Justificarea Premierului Ponta, asupra participării ca invitat la acest eveniment, ca şi când ar fi fost nevoie,  am apreciat-o ca un gest, demn de Richelieu, faţă de d’Artagnan , sau faţă de ambasada Spaniei.

Este cred  momentul comportării bipede,  momentul, să facem pasul către interrelaţia umană civilizată, renunţând la ifosele puritane, şi la gestica patrupedă originară.

Atitudinea vindicativă, sub orice justificare, nu poate fi decât  o întoarcere către origini.

Nu pot pretinde cuiva, să mă respecte, dacă eu nu cunosc gestul respectiv.

Decizia Premierului, prin această prizmă, apreciez că nu poate fi decât un model de responsabilitate politică.

Şi îl salut, cu convingerea, că este un act  pilduitor, de renunţare la reticenţele comportamentale, în democraţie.

E timpul, să învăţăm să dialogăm!

                    Madi şi Onu

20 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică

APRINSĂ!

Motto:” Ca să-i vezi individului,micimea, dă-i pentru o stagiune parlamentară, mărimea”!-parafrază Onu

 Încep cu o mărturisire: în viaţa mea, n-am gelozit mai puternic un bărbat, ca aseară pe Dan Şova.

Scăparea Oanei Stancu, faţă de acesta, „de a o fi aprins!”, mi s-a părut delirantă.

Am mai auzit de ochi daţi peste cap, de respiraţie întretăiată, de zvâcnete incitante, chiar şi de suspinul leşinului, dar de aprins, e prea de tot. Nici de încins, nu mi-a fost dat să aud.

Dar s-o luăm în firea lucrurilor.

După ce, la întrebările lui Gâdea şi ale Oanei Stacnu, Premierul s-a bâlbâit, cum l-a dus mintea lui tânără, a încercat, şi mai tânărul lui prieten de interes, Dan Şova (ministru sub Ponta, şi nu la Justiţie, cum era firesc pentru un om cu veleităţi de profesor de drept, ci la Drumuri parcă) să ne lămurească mintea greu pricepătoare, de parcă nu ştiam de la Preşedintele Băsescu despre corupţie, evaziune, delincvenţă, şi câte altele, poate uităm ce am vrut să ştim.

Dar, la o pauză de respiro, a tânărului „menestrel”, a sărit cine credeţi? Ei bine, drăguţa de Oana.

Doamneee…, ce femeie!

I-a tăiat-o scurt, cum că logoreea lui ipocrită, o face să creadă că-l are în faţă pe Videanu,şi-l rogă politicos, să nu se supere, dar asta a „aprins-o!”

Reacţia lui „făt frumos Videanu, alias Şova, a fost normală. A sărit în sus.

Eu, la fel, farfuria cu alune, a căzut, s-a spart, şi gelozia a intrat în funcţiune. Mai ales că, Oana nu e doar frumoasă, la chip şi minte,ci şi cu o educaţie aleasă.

Am încercat să-mi revin, căutând nişte gânduri mai de impact, să  mă facă să uit toxinele virusului geloziei, care m-a inflamat.

Am reuşit, găsind în cutiuţa cu antidoturi psiho-mentale, afirmaţia Premierului, cum că are ambiţia formării unui guven din tineri.  L-am înţeles, pentru că, cine era mai arogant şi închipuit şi zeflemitor,decât mine, la tinereţe, cine m-a făcut să-mi pierd uzul  responsabilităţii, dacă nu privirile furişe ale unor blonde tinere?

Apoi, ca un pansament analgezic, s-au aşternut, realizările friabile, ale tânărului premier Ponta, iar apoi, prestaţia, prea tânărului său coleg, întru ştiinţa Dreptului.

Şi asta, m-a liniştit pe moment.

Bineînţeles, şi strângerea cojilor de alune, ca şi cioburile bietei farfurii.

Azi însă, m-a reluat furia.

Mi-am căutat totuşi, un antidot, în scrierea acestui post.

Mare lucru, în viaţa omului, să ştie să scrie şi să socotească!

Ar putea ajunge şi Parlamentar, şi în Guvern, ar avea imunitatea minciunii, şi cine mai ştie câte. Recunosc, nu pre le am cu socotitul.

Dar la gelozie, mă pricep, „slava videanului Şova.”!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

TALPĂ

Nu ştiu, dacă în baschet se pun tălpi, ca în fotbal,dar simt că uneori sunt absolut corecte.

Astfel, în cazul unui arbitru neatent la un fault al unui jucător, este cred, binevenită corecţia aplicată printr-o talpă asupra celui care beneficiază de neregulă .

Nerecomandată moral, talpa de genul celei despre care vreau să vorbesc, este binevenită naţional.

Aşadar, domnul Băsescu, îi recomandă ministrului de externe,Titus Corlăţean, să prezinte scuze, chipurile, pentru nişte afirmaţii neadecvate ale acestuia, privind viza Schengen.

Corect, în aparenţă, gestul de la Cotroceni, era totuşi taxabil, neştiind sub ce auspicii s-a făcut afirmaţia.

Poate că, dacă  locatarii de la Palat, se interesau despre acestea, aflau că este un punct de vedere oficial, guvernamental.

IREFUTABIL.

A urmat TALPA.

Premierul, în mod decent, a precizat, că nu este vorba despre o atitudine subiectivă, ci respectivul ministru, a exprimat un punct de vedere oficial, în ideea că dacă nu se rezolvă acum, pe ordinea Guvernului, sunt ŞI ALTE priorităţi mai importante social-economic. Intervenţia Premierului, oportună pentru a stabili ierarhiile în responsabilitate, mi –a părut un act de normalitate, dacă nu cumva, a fost deliberat gândit,  cunoscându-se anumite mentalităţi.

Poate, pentru o potenţare a gestului, era necesară menţionarea necesităţii unui schimb de informaţii lămuritoare.

Şi asta, în spiritul democratic al coabitării.

Oricum, e un început bun pentru acelaşi spirit al cunoaşterii măsurii.

Madi şi Onu

24 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

VIOLENŢA!

În loc de motto:”Violenţa naşte violenţă!”-Psihologică.

Toţi îl acuză pe domnul Băsescu, de violenţă de limbaj. Aproape toţi, că eu, nu! Eu l-am văzut doar ca pe un pistolar verbal, lipsit de muniţia culturală necesară.

Şi cum natura îşi repară lipsurile prin compensaţii, carenţele culturale, nu l-au împiedicat să găsească argumente dure convingătoare, cu care să-şi atingă scopul.

Argumente calificate ulterior, de cei afectaţi,  drept  necuvenite. Dar multora, parcă peste cinci milioane, le place să audă  asemenea argumente.

Nu cred că este pasionat de asemenea contondenţe, dar aşa a vrut Dumnezeu. Şi cum voinţa Domnului, nu trebuie dispreţuită, probabil că a început s-o respecte, ca pe un crez al exercitării funcţiei de Preşedinte.

Acum, când scriu,  îmi amintesc de o poveste aiurea, vorbind despre un cataclism planetar, căruia i-au supravieţuit un  marinar, o  aristocrată şi o familie-soţ şi soţie.

Marinarul, o matahală cât toate zilele, cu palmele ca nişte lopeţi, era de o brutalitate de limbaj  înfiorătoare.

Pentru el, aristocrata, nu era decât o pradă, pe care o pândea zi şi noapte.

Aristocrata, înfricoşată de moarte la gândul unei apropieri de ea a brutei, nu se despărţea de familie, pe care bruta, instinctiv, o respecta. Se temea, ştiind că soţul, avea un pistol ce nu s-ar fi sfiit să-l folosească, în caz de nevoie. Văzuse fulgerele de nemulţumire din ochii soţului, când întâmplător, o mojicise pe aristocrată. Era evident, şi soţului, îi plăcea.

Într-o zi, o nouă replică a cutremurului, care aproape distrusese viaţa de pe pământ.  Spontan, soţul, şi-a acoperit soţia, chiar periclitându-şi viaţa.

Marinarul, l-a imitat, sărind peste aristocrată, care de spaima morţii, s-a cuibărit ghem, la pieptul şi în braţele lui.

Norocul marinarului, care simţind-o  lipindu-se speriată, a uitat de spaima pistolului, şi a protejat-o cu toate dorinţele acumulate cu atâta obidă.

Miraculos,  parcă din acel moment, marinarul nu mai era bruta. O apărase atât de devotat pe contesă….

Încât, într-o zi, când lucrurile intraseră pe făgaşul obişnuit, ea se pomeni gândind cu voce tare:”poate pentru eventualitatea unei noi replici, ar trebui, să  fim mai aproape unii de alţii?!”

Mi-am amintit povestirea azi, auzind pe cineva spunând entuziast:

”Da Şefu, se face.Să trăiţi Şefu!”

Nu ştiu ce bază de adevăr, are afirmaţia că Premierul ar fi de acord, cu exploatarea gazelor de şist, dar am un filing anxios, să nu-l aud, în curând, şi pe domnia sa, cu formula de respect, de mai sus.

Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

UMOR EXECRABIL

Am spus cred, că nu se poate bizui pe mine cineva, mult timp. Motivul, nu ar fi unul patologic, precum cele oferite de spectrul nostru politic, în care cârdăşiile se ţin cu o tenacitate, care frizează criza  spiritual-educaţională.

Amintesc acest fapt, întrucât mi-am declarat un soi de simpatie pentru  unele realizări tv, ale lui Mihai Gâdea.

 Ei bine, aseară, cred că am avut ghinion. Mirajul s-a destrămat.

 Au fost două cauze.

Prima…, părerea mea, că omul, trebuie să-şi stăpânească instinctele primare. Cât timp, n-o face, un individ, nu şi-a depăşit condiţia de patruped, oricât ar papagalici despre IQ.

De aci, lipsa de educaţie, comportamentele reactive la cei mai primitivi stimuli.

Deşi, aseară, personal, nu cred că  am demonstrat respectarea condiţiei autoimpuse.Am reacţionat egotic, nemulţumit de a nu-mi fi fost păstrată preferinţa de propria opinie, menţionată în postul „Becali şi Onoarea PNL”

Concret, prin prezenţa în emisiunea Sinteza zilei, a două nume  de rezonanţă, Premierul şi Preşedintele Senatului, am sperat la un regal. Cred că şi Gâdea, după mobilitatea feţei, în timpul răspunsurilor interlocutorilor  care, sigur nu –l satisfăceau. I-a dispărut zâmbetul afabil iniţial, obrajii, şi colţurile gurii i s-au lăsat a mâhnire, că nu aude ce şi-ar fi dorit, şi brusc, întrerupând nepoliticos interlocutorul, i-a precizat ceva, în genul expresiei consacrate: „nu-i aşa că pământul e rotund?”. Credeam că starea de insatisfacţie, a domnului director, s-a epuizat, odată cu „căderea feţei”.

A doua, momentul adevărului, luarea de mână, şi introducerea în scenă, a comicului regal, Mircea Badea.

Care, să vezi drăcie, s-a năpustit bezmetic, pe replica intuitivă a lui Becali, faţă de un alt  bufonel obraznic. Acesta,  declanşase reacţia alergică a lui Becali, „faţă de proşti, în viziunea sa”, expusă în stilu-i inconfundabil:

”măi, să ştiţi, că eu fac alergie la proşti; începe să mă mănânce pielea la mâna stângă, şi trebuie să mă scarpin: „uite-aşa!” Iar ca să fie mai convingător, a  mimat energic, gestul scărpinării zonei alergice, însoţit de sunete fireşti, la un exemplar zdravăn, crescut şi educat, în mijlocul naturii. Sunete interpretate şi imitatea de Badea, în genul unor lătrături.  Comicăria penibil forţată, a episodului de mai sus, l-a amuzat nespus pe Gâdea, încât cred că a făcut o colică abdominală, după cum s-a aplecat brusc, ţinându-se cu mâinile de mijloc.

Am trecut indiferent peste secvenţa redată, dar acum, mă întreb dacă nu există vreo comunicare „telepatică”, între Mihai Gâdea şi slujbaşii săi, atotindependenţi?

 Ceva în genul legăturilor mafiote, când este vorba de indezirabili.

Şi cum nu agreez  ipocrizia  genului, mi-am spus:  ”mai bine, lipsă. Fără Gâdea!”

Aseară însă, nepricepând cauza reacţiei Şefului, m-am uitat la Badea, să văd reluarea pe film, a cazului.

 Nu vă mai consum timpul.

O persiflare halenică, pe gustul dorinţei Şefului. De aci, şi titlul postului.

Totodată, mi s-a reconfirmat proverbul:”după stăpân, şi sluga!”

 

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Proză