Arhive pe etichete: presedinte

NU CRED !

Motto: ”Când am plecat de-aci, v-am lăsat săraci şi proşti; iar cand am revenit, v-am găsit şi mai săraci, şi mai proşti !” – Constantin Brâncuşi

Pentru mine, geniul lui Brâncuşi, nu se poate înşela. El care a însufleţit piatra, prelucrând-o până la perfecţiunea simţirii. Şi mi-o dovedesc aspectele zilnice ale decăderii civice actuale.

Bazat pe aceste aspecte dramatice, trag concluzia că duşmanii ţării, nu vor cădea. Simplu, au susţinerea duşmăniei noastre intrinseci, născută la fâlfâirea zvonului.

Câteva exemple stradale: în autobuz, un bătrânel revoltat de povestea cu voievodizarea Preşedintelui, strigă revoltat: nu-i ajunge, că ne omoară cu zile,  vrea să ne distrugă şi ţara ?

Alături, în picioare, una cu pretenţii de doamnă, vopsită neglijent,  îi strigă:”ciocu mic, tataie, că ne doare capul; ştie Băsescu ce face !

Bătrânelul, surprins, se opreşte, o cântăreşte din priviri, o citeşte, şi-şi continuă păsul. Interesant, că în toată virulenţa sa repetă cele auzite la televizor, aproape şi intonaţia. Cucoana, se mută ostentativ, doi paşi mai încolo. Poluarea sonoră, deranjează totuşi. Încerc să îl rog să vorbească mai încet, dar nu ajung.

Alt călător, cu aer de domn scăpătat din cauza comunismului, strigă: da de Iliescu, de ce nu sufli o vorbă…, că a adus minerii in Bucureşti, să  lichideze Piaţa Universităţii ?

De ce nu spui că Băsescu, încearcă să repare dezastrul făcut de guvernarea Iliescu ? Bătrânelul vrea să-i răspundă, dar nu apucă; un bărbat cu aer proletar, se adresează scăpătatului cu un accent mai dur ca al mineriilor: “ce dezastru, măi tembelule, că dacă nu era Iliescu, Tokeş, îşi atingea scopul şi Ardealul era pierdut, pe apa sâmbetei !” Ai văzut ce i-a făcut iredentistul lui Avram Iancu ? Eşti chior…, nu vezi ce se zbat ungurii să refacă regiunea autonomă maghiară ?

Şi nu vezi că Băsescu tace, în loc să le dea peste bot ? Mai ales că…, are dreptul, şi obligaţia, prin Constituţie ! Se-ngroaşe gluma, îmi zic. Începe “manifestaţia paşnică” şi poliţiştii daţi afară nu ne pot apăra. Trebuie s-o facem cu mijloace proprii şi-mi strâng convulsiv pumnii a încălzire în vederea unei “încăierări paşnice”. Dacă Doamne fereşte sunt în autobuz şi câţiva, din cei 260 de secui, de care vorbea senatorul Dan Şova ?

Dacă  scăpătatul îndârjit, mai spune ceva., precis proletarul îl pocneşte muncitoreşte, şi porneşte răzmeriţa-n autobuz. Oricum, după proteza care-i dansa de să-i sară din gura, temerea mea nu era departe. Brusc, o mamă cu un copil în braţe, strigă revoltată:

“Da mai potoliţi-vă, şi lăsaţi-i în plata Domnului, pe Iliescu şi Băsescu, cu ungurii lui. Ce, vreţi să-mi speriaţi copilul ? Parcă, sărindu-i în ajutor.., sau speriat de strigătele mamei, copilul se porneşe pe nişte ţipete de plâns, asurzitoare.

S-a făcut linişte…. românul are totuşi un suflet duios.

PS: Tocmai din cauza acestei duioşii, nu cred că vor cădea Băsescu şi-ai lui. De milă, alegătorii văzuţi de Constantin Brâncuşi îi vor realege, dacă cineva specializat în trucuri electorale , îşi va stoarce câteva lacrimi, fie şi de crocodil, ca să-i impresioneze.

Madi şi Onu

Reclame

10 comentarii

Din categoria Din lume ..., Politică

PÂNĂ CÂND… ?!

O femeie a fost ucisă de câini vagabonzi, din Sectorul 5.  Din câte ştiu, răspunzător, este stăpânul câinilor.  Stăpânul în sectorul 5 este primarul Marean Vanghelie. O lua ceva măsuri preventive, domnul Primar ? Se va sesiza cineva din oficiu ?

Dacă va fi atacat PREŞEDINTELE ? Ce ne-am face fără Preşedinte ? Cu FMI-ul pe capul nostru ?

Dar cu javrele, ce se va face ? Vor fi adoptate de PDL-iştii buni la suflet ? Că n-or fi atâţia câini vagabonzi, cât populaţia sectorului !

MADI şi ONU

29 comentarii

Din categoria Politică

Hai, că s-ar putea ! Totul, este să vrem !

Theodora, bloggeriţa, are o sintagmă:  “Hai, că se poate!”. Nu sunt sigur de efectul imperativului indus de expresia Theo, aşa că încerc să o îndulcesc, printr-un timid optativ, şi spun  …

“Hai, că s-ar putea ! Totul, este să vrem ! Adică să avem voinţa/dorinţa politică. Postul este de fapt, continuarea celui de ieri, “Pe bune !”  Pentru că, după ce am comis imprudenţa  de a-mi exprima veleitatea de Premier, ce mi-am zis ? Dacă Preşedintele, în căutările sale constituţionale, are o oră astrală, şi-mi propune funcţia, ce răspund ?

 Ca orice apucat, care-o ţine bezmetic pe-a lui, m-am pus pe gândit politic: Se poate ? Nu se poate ? Şi, mi-am reluat ideile: Prima era cu Austeritatea. Nu aveam ca suport decât altruismul naţional al Preşedintelui, în sensul că şi-ar evalua strictul necesarexistenţial, al Domniei Sale şi şi-ar dona Salariul, veniturile (că am înţeles, că tot noi îl plătim), în scopul redresării Finanţelor Ţării. Fiind sigur că aşa va face, mi-am spus că e început bun; că lucrul acesta cu austeritatea pornind de sus, este bun. Mai mult, mi-am zis, că Preşedintele îi va implora în genunchi, pe domnii Boc, Videanu, Berceanu, Blaga, care din respect obedint, nu vor spune nu.

Apoi, mi-a venit,un ajutor divin; cotidianul  naţional Financiarul de azi 4 iunie, care prezintă nişte salarii nesimţite, cum spunea cândva, Premierul. Şi, ca în proverbul yoghin, “când elevul este pregătit sufleteşte, apare şi Profesorul.” ; în cazul meu,” ideea călăuzitoare”, pentru a ajuta puterea, sa iasă din criza  financiară, în care-au adus-o predecesorii, fără birul asupra poporului român, mai aspru, ca al  Cotropirii Otomane !

Ideea: la câte  pensii de 600 de lei, s-ar acoperi reducerea de 15%, respectiv 90 de lei, prin reducerea  salariilor acestora ?

Din calcule, pe care nu le mai reproduc, pe motive de spaţiu şi timp, a rezultat, că numai salariile de la un minister, ale următoarelor servicii:  ministru, secretară, consilier de ministru, secretar de stat, director de minister, consilier juridic, specialist relaţii publice, şef de serviciu, femeie de serviciu, portar, şofer, ar putea fi scutite de reducere 1100 de pensii de câte 600 de lei. Imaginează-ţi, cititorule, la câte asemenea servicii,  sunt într-un minister, respectiv, total ministere, dacă s-ar reduce pe jumătate, câţi pensionari ar beneficia de şansa de supravieţuire ? Dar, conform tehnicii ”step by step”, s-ar descoperi, că nu mai este nevoie de birul neo-otoman !

În ziarul Financiarul, peste risipa de bani, din aceste servicii, tronează statura sfios zâmbitoare a ministrului Finanţelor, care spune ca nu  sunt rezerve de economisire a banului public. Nu ştie, sau uită, după ce-l instruiesc specialiştii ? Precum colegul său de Guvern, ministrul Învăţământului, căruia consiliera, sau ce-o fi mai  fost, îi sufla în văzul public, ce scuze să mai invoce ? Dar pentru această uitare, după un film, văzut despre un caz da Alzheimer, mă întreb, dacă  nu cumva bieţii oameni, nu se află într-un stadiu incipient, al acestui necaz ?  

Şi atunci, n-ar fi mai omenos, din partea Premierului, să se lipsească momentan, de aportul lor ? Ar fi cred, mai uman ! Dar, dacă or fi prea mulţi , ce se face Premierul ?  Îl va ajuta Preşedintele ? Nu cred, că avem dreptul, să-l sacrificăm; a încercat şi italianul Musolini, fără succes însă; aşa încât, sătui de prea marea lui închipuire, italienii, parcă i-au spus  ceva de genul: “Până când, Catilina ?“ asimilându-l conspiratorului roman, împotriva republicii. Aici, nu-mi dau seama; probabil Parlamentul, îi poate veni în ajutor !

17 comentarii

Din categoria Politică

Ubi bene ibi patria

”Unde e bine, acolo e patria”

Titlul  este un eufemism, al altui titlu: ”România aceasta, crizată şi coruptă, nu este ţara mea !”. Şi constituie un protest faţă de asemenea exprimări denigratoare, din partea unora, care-şi contestă, prin asemenea opinii indecente sorgintea românească !

Este evident, cu asemenea gândire bolnavă, nu se poate însănătoşi  mentalitatea unei ţări, în care plozilor, li se bagă în cap paradigme de genul: ”căţeluş cu părul creţ/ fură raţa din coteţ;/ şi se jură că nu fură/ când l-am prins cu raţa-n gură.” Educaţi în acest spirit, plozii de ieri, declamă ritos azi, titluri, precum cel de sus ! Şi România, sărmana, crescută în acelaşi spirit, îşi suportă resemnată, progeniturile; sunt opera ei; şi-şi votează într-un entuziasm orgasmic, cu mai putin de 50%, Preşedintele !

Nu mă mai mir, că din aceeaşi stirpe, un specimen asemenea, sugera aruncarea Curţii Constituţionale, într-o crescătorie de porci, spre nestresarea acestora; sau aprecierea (aiurea) a calităţii de ”cristal”  atribuită acestei insulte, de către altul, din aceeaşi specie, probabil ! Conform art. 142 din Constituţia României, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. Dacă în condiţiile acestui nerespect, bântuie indivizi, care-şi spun români, şi care se comportă ca atare, salivând crocodilian, după mirajul străinătăţii, unde cetăţenii respectivi, n-au asemenea manifestări rabice când îşi fac datoria conştiincios şi fidel, faţă de condiţia lor existenţială, ce pot face un Preşedinte şi Guvern, bălăcăriţi, la orice colţ de stradă ? Ce poate face un Cioban, a cărui turmă behăie toată ziua, în loc să dea laptele şi lâna necesare ? Apropo, Articolul 54 din Constituţie, alin.(1) hotărăşte clar: ”Fidelitatea faţă de ţară este sacră”. De ce sacralitate pentru ţară, să fie capabili acei perverşi, care-şi fac semnul crucii, înainte de a se îmbulzi, ca o turmă însetată, pentru o porţie de agheasmă, de la Sfintele Sărbători ?  Sau când în mijloacele de transport, în timp ce-şi fac teatral, mari cruci făţărnice, rămân insensibili, la gravida, mama cu copilul în braţe, bătrâna sau bolnavul în picioare, de lângă scaunul în care ei se lăfăie, într-o imbecilitate morbidă ?

PS: Prezentul material, se doreşte un protest personal ferm, faţă de asemenea manifestări anticetăţeneşti, antiromâneşti ! De care mi-e ruşine şi sunt dezgustat !

Sine ira et studio.

 

27 comentarii

Din categoria Politică

HORROR !

Ieri, am asistat la o emisiune TV, horror. Preşedintele-premier Băsescu, în rol de substituent al modest-nativului premier Boc, ne-a comunicat: pentru stăvilirea crizei, sunt necesare măsuri austere, de la 1 iunie, precum reducerea pensiilor şi ajutorului de şomaj cu 15% respectiv, a salariilor, cu 25%. Totodată, în urma unei glume, despre un obez, dupa mine nereuşită, dar după care nu l-a mai apucat hăhăitul de autosatisfacţie, cu care ne-a obişnuit, a precizat, cu intenţia infirmării zvonului privind problema remanierii guvernamentale: ” Nu pune nimeni problema remanierii în acest moment. Ne trebuie acum stabilitate şi încredere”. Ca unul care va suporta rigorile austerităţii, anunţate cu lacrimi greu reţinute, de Şefu, simt nevoia câtorva consideraţii, care să-mi umple golul digestiv, ce mă aşteaptă. Mai degrabă, câteva nedumeriri …

Ce-o fi avut în minte, cu Obezul de câteva sute de kilograme ? S-o fi gândit la Hidra guvernanţilor şi a acoliţilor acestora ? Care, presupun eu, îşi au partea lor nemijlocită de contribuţie la veniturile scăzute ale statului ! Mă bate un dublu-gând … 

a. Preşedintelui, îi este frică de această Hidră, cu braţe nesăţioase, chiar dacă şi-a dat seama de incapabilitatea ei guvernamentală, şi …

b. Vrea să scape de ea, în maniera-i ingenioasă, aşa cum a făcut întotdeauna, cu acei pe care i-a folosit. De ce îi este frică ? Pentru că, el i-a pus paznicii intrării în Palat, şi sunt mai periculosi, decât comuniştii pe spatele cărora a trăit întotdeauna bine (şi ieri,şi azi). Dar, pentru că, nu-i subestimez inteligenţa arivistă,  îl suspectez de intenţia de a se debarasa genial de ei, cum a făcut-o şi cu atâţia alţii. Cuuuum ?!?! Va atrage oprobriul public, asupra lor, spălându-se pe mâini; dupa ce le va fi răspuns ca Lăpuşneanu lui Moţoc. Ajuns aici, precizez că îl consider un demn urmaş al lui Talleyrand, căruia, când i s-a reproşat că toată viaţa i-a fost un şir lung de trădări, a răspuns inocent: “n-am trădat, am plecat,  când am văzut că sunt pe moarte, şi nu-i mai pot ajuta!”. Cât cinism ! Pe cale de consecinţă, înclin să cred că Domnul Preşedinte, îi consideră deja, nişte muribunzi, şi se pregăteşte , să-i părăsească talleyrandian !

Felicitări, discrete, Excelenţei Sale !

PS: Restul gândurilor, în alt post !

18 comentarii

Din categoria Politică

2009 – 10 Momente de Istorie

2009 ar putea fi considerat cel mai spectaculos an din ultimele două decenii. Cea mai severă ajustare economică, de la +7% la -7% evoluţie PIB, cel mai mare împrumut din istoria României, primul guvern care a căzut în Parlament şi cea mai mică diferenţă de scor la alegerile prezidenţiale.


Însă, din punctul de vedere al modului în care ar trebui să reacţioneze un stat în vreme de criză, 2009 poate fi considerat şi anul în care nu s-a întâmplat nimic.

Deficitul bugetar a crescut cu 50%, investiţiile publice au scăzut, iar creditarea s-a blocat, situaţie la care a contribuit mai ales foamea de bani a statului.

Sectorul privat a trecut pe excedent şi a concediat 350 de mii de angajaţi, fapt care a dublat rata şomajului, până la cel mai înalt nivel din ultimii cinci ani.

În acest timp, campania electorală a amânat restructurarea sectorului public pentru încă un an. Cu o tăiere de cheltuieli de 10%, ajustarea se anunţă teribilă …

Sursa: Standard Money

15 comentarii

Din categoria Politică, Ups & Downs

Scrisoare către viitorul preşedinte

Domnule preşedinte, nu ştiu cine sunteţi, habar nu am cum vă cheamă. La ora la care scriu aceste rânduri sunteţi stresat, ştiu. Sunteţi obosit şi uşor derutat. Aveţi emoţii fiindcă nu ştiţi sigur dacă dumneavoastră veţi fi preşedintele. De săptămâni întregi staţi cu ochii în sondaje şi în strategiile de campanie la care lucraţi cu echipa dumneavoastră. Mă întreb câte ore dormiţi pe noapte, domnule preşedinte, şi cât de frică vă este că o să pierdeţi aceste alegeri. Îi ştiţi pe duşmanii din partid, cei care sunt acum pe lângă dumneavoastră, dar care abia aşteaptă să rataţi pentru a vă da brânci. Ştiţi că dacă pierdeţi alegerile, pierdeţi tot. Poate că de-asta aruncaţi cu promisiuni în stânga şi în dreapta. Poate că de-asta transpiraţi mai des decât de obicei şi de-asta vă enervează la culme lucruri care altădată v-ar fi lăsat indiferent.

 

Mai este puţin, domnule preşedinte, şi toate astea vor fi trecut. Veţi fi în culmea gloriei, domnule preşedinte. Duşmanii din partid vor zâmbi din nou şi îşi vor înghiţi veninul încă 5 ani. Duşmanii din afara partidului se vor încrunta. Veţi deschide o sticlă de şampanie în faţa mulţimii şi le veţi mulţumi românilor pentru voturi. Le veţi mulţumi şi celor care nu v-au votat. Şi trebuie să ştiţi, domnule preşedinte, oricine aţi fi, că cei mai mulţi români nu v-au votat. Ştiţi, domnule, că suntem scârbiţi de clasa politică pe care şi domnia voastră o reprezentaţi şi că cei mai mulţi dintre noi nu am ieşit la vot ca să punem ştampila pe vreunul dintre voi. Campania asta murdară la care aţi participat ne-a enervat peste măsură. Banii pe care i-aţi tocat, faptul că aţi fost unul dintre actorii crizei politice din ultima perioadă, criza asta care încă nu ştim cât ne va fi costat.

Domnule preşedinte, nu am încredere în dumneavoastră, indiferent de numele pe care îl purtaţi. Am idee cât de costisitor este pentru fiecare dintre noi motorul care v-a adus în această funcţie şi-mi dau seama că toţi cei care au pus umărul la succesul dumneavoastră vor începe negreşit să-şi ceară răsplata. Veţi uita promisiunile pe care le-aţi făcut faţă de noi, dar, din păcate, nu veţi putea uita promisiunile pe care le-aţi făcut faţă de ei. Sunteţi, într-un fel, ca unul dintre acei oameni care se împrumută la cămătari, domnule preşedinte. Doar că, din păcate, nu veţi plăti cu banii dumneavoastră, ci cu viitorul nostru.

Domnule preşedinte, ştiu că nu veţi citi aceste rânduri. Sunteţi prea ocupat cu gândul înfricoşător că nu veţi ajunge preşedinte şi nu prea are cum să vă pice în mână un ziar de provincie. Dar, în fond, scriu pentru oamenii care îşi pun mari speranţe în dumneavoastră ori în contracandidaţii dumneavoastră şi vreau să le spun că nicio mare minune nu se va întâmpla după 6 decembrie. Vom afla poate cât de mult ne va fi costat perioada asta de semi-anarhie politică şi câte zeci ori sute de mii de bugetari îşi vor pierde în curând locul de muncă. Ne vom întoarce apoi la facturile noastre pe care nu o să le plătiţi dumneavoastră, la căutatul de locuri de muncă, la gripa şi la medicamentele noastre, la rudele noastre din spital. Pentru noi, va fi un Crăciun trist, domnule preşedinte. Pentru dumneavoastră, va fi un Crăciun fericit. E bizar că trăim în lumi diferite şi că, în ciuda acestui fapt, veţi deveni preşedinte în lumea noastră.

Citeşte blogul lui Marian COMAN



11 comentarii

Din categoria Personale, Politică