Parcă au găuri în cap!

Ideea titlului, mi-a dat-o soţia, care aseară, revoltată de tupeul unui pdlist, a exclamat:

”măi, ăştia, parcă au găuri în cap; nu învaţă nimic, nu reţin nimic!”

Într-adevăr, ieri, la emisiunea Danei Grecu, o fetişcană trecută bine de 30, o făcea pe naiva, nepricepând cine-i mai tare în Ţara asta. Zicea  ea, cu un aer de umilinţă:

– „Parlamentul, ales pe patru ani, sau Preşedintele ales  pe cinci ani?”.

Rămas perplex, caut în ochii soţiei, un punct de sprijin. Cu mai multă prezenţă de spirit decât mine, soţia a replicat prin cele relatate.

Şi a completat:”măcar nu i-e jenă să  ne spună, că este jurist de profesie!”.

Trezit din buimăceală, parcă nu mai realizez ce înseamnă jurist! Caut febril, în dicţionar:”Jurist. Persoană specializată în domeniul dreptului”.

Cele citite mă îndârjesc.

Dana Grecu, a rămas şi ea, cu gura uşor întredeschisă. Se simte, că şocul asupra ei, a fost mai puternic.

-Mă-ntrebaţi pe mine care-i diferenţa?, replică ea, revenindu-şi din năuceală.Dar a facut-o pe un ton implacabil.

”Jurista”, care nu era altcineva, decât Cristina Trăilă, prietena Elenei Udrea, şi fosta şefă la instituţia care organiza licitaţiile pdliste, silabiseşte descumpănită:

-„Da, cum cineva ales pe 4 ani, îşi permite să suspende pe altcineva, ales de întreg poporul, pentru 5 ani!”.

Abia acum pricep şi eu. Cucoana, ori este prietenă cu acei care ne-au denigrat Ţara, ori prin intermediul prietenei, le-a sugerat ideea  TRĂDĂRII ROMÂNIEI, PRIN CALOMNIEREA USL.

Dana însă, mai subtilă, s-a prins că a descumpănit-o şi a trimis-o în corzi, unde a bumbăcit-o, de toată mila, cu argumentul neglijenţelor în serviciul, din care tocmai a zburat-o Premierul, sesizat la timp.

N-am văzut închiderea emisiunii. Dar m-am gândit optimist:

”ce noroc am, că soţia mea nu e aprigă, precum Dana Grecu!”.

Madi şi Onu

Publicitate

Prea târziu!

În loc de motto:”Să nu subevaluezi pe nimeni!” -Madi şi Onu

L-am sfătuit, în blogul meu, pe domnul Preşedinte, să ia un respiro, că subevaluaţii Domniei Sale, sunt mult mai valoroşi.

După ultimile evenimente, chiar periculos de puternici!

Intuiţia mi-a spus că e pe sfârşite, dar ca în Păduchiosule!…, păduchiosule!, viaţa s-a dovedit mai tare, decât filmul imaginaţiei mele. Eiii, asta este, „orice început are şi un sfârşit”, şi când  nu cugeţi, ispăşeşti rigorile cuvenite.

Poate, nu…., doar babele, supraveţuitoare crizei, din care ne-a salvat FMI-ul.

…..Că m-am contrat cumplit, ieri, cu două  dintre ele. Îmi arătau , satisfăcute, o caricatură, în care Crin avea mustaţă nazistă. Ne-am certat, pentru că, în loc să râd, le-am privit cu ochi sticloşi, nazişti. Să le fi văzut pe bietele bătrânele!

Una, mi-a aruncat, înciudată:”dacă trăiesc până la referendum, îl votez din nou”. Stupefiat, nu-mi cred urechilor, şi îi spun mojic:”vei trăi, că Ponta ţi-a reîntregit penzia!”

Când cu tremurături parkinsoniace, s-a repezit să mă zgârie pe faţă, m-am ferit, şi a căzut în nas. Mi-a fost totuşi milă de ea, şi i-am ridicat proteza de la mandibulă, ochelarii şi simulacrul de baston.

Deşi înciudat, n-am râs de ea, ştiind că”fugit irreparabile tempus”.

Închei, să ajung la timp, la Ateneu, să văd pe viu, dacă vine şi provincia.

Madi şi Onu

IAR FRANŢUJII!

Aseară, am ascultat stupefiat, că francezii, iar au râs de noi.

Necunoscând limba, şi citind silabisit, n-am înţeles ce bâiguiau, nişte măscărici, care  voiau, ca orice neghiob, să se dea mari.

Pe moment, am dedus  că au spus ceva în genul:”dottore…,”  „hmm… e ceva!”.

N-am crezut, auzind, că şi  Excelenţa Sa Preşedintele României, ar fi exprimat ceva similar  (dar apreciativ-admirativ)  despre Premierul Ponta.

 Să ne fi plagiat, cu tupeu, Preşedintele?

Poate că Premierul,  trebuie să le spună, că gestul lor, papagalicesc, ar echivala cu un conflict diplomatic!?

Madi şi Onu

OPINII. NU POT CREDE!

În loc de motto:”Fiecare, are dreptul la opinia sa!”-Madi şi Onu

După ce am scris ZVÂRCOLIRI, m-am întrebat:

“dar dacă greşesc, şi mâine, în discuţia cu Ponta, Preşedintele va spune:

”Victore, m-am mai gândit,  şi Parlamentul are dreptate: tu vei merge la Bruxelles, pe 28 şi 29!”

Şi apoi, zâmbind maliţios, cu grimasa orgoliosului strivit de realitate:

”îmi recunosc înfrângerea de către un “imatur,” cum nemeritat, te-am insultat, şi mă înclin.

De fapt, tu eşti “doctor în drept!”

 Ce mod inteligent, de a şterge cu buretele, păcatele trecutului.

Sau ceva în acest gen, eu, nefiind “pistolarul verbal” Băsescu.

Aşa stând gândurile mele, am ascultat nerăbdător, intervenţia domnului Ponta, aseară la Sinteza zilei.

 Nici vorbă de îndoielile trăite.

Mai mult, din nevoia de spiritualitate, Mihai Gâdea, cu aerul preocupat de grija iertării păcatelor, celui venit la împărtăşanie, a întrebat pieziş:

– Vă bucuraţi de ce se întâmplă în PDL? Răspunsul a venit clocit:

– Ca om, nu mă bucur de răul altuia, dar ca procuror,  apreciez actul firesc de justiţie,  al începutului sfârşitului PDL.!

Ei bine, nu mi-a plăcut răspunsul, îl suspectez de nesincer.

Pentru că sinceritatea, calitate neapreciată în viaţă, este un grăunte de metal, preţios  dincolo de rapacitatea căutătorului său.

Vreau să spun, că dacă încerci să mă minţi, mimând ipocrizia cumsecădeniei, nu te voi mai crede, nici când vei spune poate adevărul!

A mai existat ieri, un moment penibil, în accepţia mea .

Întrebat  dacă poate relata ce s-a discutat la Cotroceni, domnul Ponta, cu aceeaşi mimare a sincerităţii, ca mai sus, a spus că nu poate, întrucât au stabilit, să păstreze discreţia, până la finalul acestor întâlniri.

 Iarăşi, mi se pare o încercare caragialescă, de a mă convinge de un fapt superfluu, în lumea  politică actuală.

Un gen de “parol, mon cher!”

Ba înclin să cred, că interlocutorul său, i-a tatonat naivitatea, spre a-l  duce cu vorba, aşa cum a procedat şi cu alţii.

Politica, nu este un joc de naivi!

Madi şi Onu

CE SĂ CRED?

„Stabilitatea sectorului financiar din România, este încă în pericol din cauza crizei datoriilor  din zona euro şi situaţiei din Grecia, dar şi pe fondul contextului macroeconomic dificil din ţară, avertizează BERD într-un raport. (din Jurnalul Naţional, de azi,21.03.crt.) Mărturisesc, jenat, că nu pricep nimic, şi nici nu ştiu să-i răspund celei care-mi cere să-i desluşesc exprimarea de mai sus, să vadă, „e de rău?” Plin de năduf, îi răspund:”nu-nţeleg nimic. Să aşteptăm, să ne dumirească Preşedintele, la TVR! ”  Mă priveşte înciudată, necrezându-mă.

Aşa că, tot înciudat, întreb şi eu: la ce naiba, publicaţi aceste materiale, fără să le explicitaţi? Ca să fim mai lesne manipulaţi? Ori, jucaţi la două capete? Păi să nu trag concluzia că preşedintele are dreptate în ce spune? Că e de rău, în ţară? Sau copiaţi ca la bac, de pe unde apucaţi, precum candidaţii lui Funeriu? Oare rostul presei, nu este şi cel de formare a cititorului, prin prezentarea informaţiei, într-un limbaj accesibil cât mai multora?

Ştiu, un ziar, nu-i panou de afişaj, la primărie, dar nici revistă Rebus.

   Madi şi Onu

ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE ANTENE

 Ca de obicei, uneori, visez ce mă impresionează ziua. Aşa se face, că mi-a apărut în vis, Premierul, care chipurile, m-a scos de sub zăpadă, mustrându-mă:

-Vezi, dacă nu erai leneş, mureai înzăpezit! Noroc de Antena 3, care printre anunţuri de publicitate, m-a sunat îngrijorată de soarta ta.  Zice că nu-mi fac datoria.

 Eşti teafăr,cum te simţi? Îi răspund, arătându-mi prin expresivitatea chipului, nedumerirea:

-Cărui miracol, se datorează ascultarea A3  de către Excelenţa voastră?

Cu arătătorul ridicat, m-a oprit să continui.

-Fără Excelenţă, te rog să-mi spui Meru. Îmi place cum încearcă unii, să mă minimalizeze.Dar ştii proverbul cu „ursul trece?”

–Totuşi, care-i rostul vizitei? insist eu.

-Aaa, nu renunţi, eşti mai persuasiv decât fetele de la Antene! Mi-a plăcut postul tău despre Ponta, şi aş dori să-l detaliem, pentru că sub aparenţa bunăvoinţei, am impresia că Ponta mi-a întins o cursă.

-O cursă, mă arăt eu surprins?

-Da, să mă contrapună voinţei Preşedintelui, dacă nu încep să mă ocup de problemele  preferate Domniei Sale.

-Desigur, având în vedere orgoliul exacerbat al acestuia, ai putea avea neplăceri.

-Te-ai gândit şi tu, la asta?

–Sincer, nu! Mai mult la un gen de călăuzire, în problematica guvernării USL, în sensul că, după alegeri, pe care PDL-ul le va fi pierdut, chiar tu să-i  fi rezolvat deja o parte. În dorinţa ştergerii păcatelor guvernării Boc, am convingerea că te vei strădui, dacă eşti într-adevăr o minte pragmatică, după cum se aude.

Pentru că românul, are idei puţine, dar fixe, şi nu va renunţa să-l dea jos pe Preşedinte, şi camarila portocalie.

– Să ştii, spune Meru, că mă bucur să te fi descoperit, fără prejudecăţi politice.

-Ei, la asemenea aprecieri, îţi fac şi eu o dovadă de prietenie: ”fii tu însuţi”, nu te lua după rătăcirile de-o clipă, ale unora!

– Adică?

-Adică, nu mai comite gafe, asociabile colateral,  comportării  Preşedintelui, şi pe care orice „dătător cu părerea, le poate răstălmăci!”.

-Aaa, ceva în genul:”nu vorbi de frânghie, în casa spânzuratului. Altceva?

-Păi, urmează proverbul, că „doar competitorul politic te poate ajuta cel mai mult”.

Ascultă-l, reascultă-l, dă-i crezare, dacă are dreptate, şi dezarmează-l, lipsindu-l de pretextul oricărui nod în papură.

E ca şi cum ai asculta medicul, în păstrarea regulilor elementare de higienă.

Zâmbind larg, Meru îmi spune:”

-nu cred să ţin minte, vrei să te angajez, să mă tragi de mânecă, în preajma oricărei gafe impardonabile?

-Onorific…, da! Să nu mă simt obligat material, faţă de tine, încât să mă slugărnicesc  perpetuu.

Bătăi puternice în uşă, crezând că sunt de la SIE, m-au trezit, şi nu mai ştiu, care-i statutul meu de demnitar guvernamental.

Era către ziuă.

Madi şi Onu

AIURELI …

… ale mele, desigur 😀

Adică, gânduri aiurea, de plictiseală politică. Dar cum nu-mi place  decât propria creaţie, ezit să reproduc valori „universale”.

Sursa foto: EVZ.ro

Şi dacă tot sunt pus pe fabulaţii-mărturisiri aiurite, vă declar, că îl înţeleg pe Preşedintele lui Nils, de la A3: Euuuu… sunt cel mai bun din Ţară, şi nu accept nici o ieşire din front (a se citi „vorba mea”).

Deci, Premier, va fi SIE-istul Ungureanu !

 Mă place, şi m-a respectat mai mult decât pe trădătorul sentimental Tăriceanu, ajuns prim-ministru tot pe mâna mea, motiv pentru care, mi-a întors spatele cu uşurinţă, neînţelegându-mi nevoia fiziologică de a nu-mi ieşi din vorbă, indiferent câtă dreptate ar avea.

Că nu mă va asculta? Nu-i problemă, ştie că sunt om de bună credinţă, în ceea ce mă priveşte, aşa că sper să-şi apere prudent pielea. Cât despre Boc, vorba lui Napoleon: „dacă ai murit, eşti mort, şi gata !”

Apoi, plictisit de emisiuni propagandistice, amintindu-mi de  furibunda propagandă roşie, împotriva celor care nu-i conveneau  şi, spre a scăpa de sevrajul tvmaniei, m-am  aşezat în faţa televizorului, cu gândul să moţăi puţin, ignorându-l.

Nu m-am putut stăpâni totuşi, să nu-i ascult pe Sabina şi Nils de la A3, ca şi pe invitata lor, Oana Stănciulescu. Sabina, ca o puştoaică decentă, nu reuşeşte să-şi ascundă emoţia,  când îi vorbeşte lui Nils, şi pare a-l învălui într-o privire caldă, afectuoasă chiar.

Îmi place şăgălnicia acestei simpatice. Astfel, încearcă, inspirat şi reuşit, să transfere ostilităţii trei-anteniste, ceva specific, acceptabil uman. În compania lor (de fapt, nu sunt sigur,că nu păţesc şi eu ca Simona), Oana Stănciulescu este o prezenţă năstruşnică, ale cărei remarci, pertinente şi nemiloase, îmi par verdicte lacome de răpitoare, asupra victimei, sortite deja pieirii.

Privirea ei lucioasă,  asemenea unui ochi inundat în lacrima de milă, vărsată pentru victima  pe calea  pierzaniei, mă hipnotizează. Cu prezenţă sibilină, o privesc fascinat, fără a realiza pericolul virtual. Ce bine, că sunt căsătorit ! Şi totuşi …câtă prestanţă jurnalistică !

Acum, în clipa de aiureli, în care mă aflu, îmi amintesc de analistul Bogdan Chireac.

Cu o apariţie opusă celei a Oanei, dar de o spontaneitate comparabilă acesteia, mă şochează la fel. Nu mai departe, la emisiunea Sandrei Stoicescu, aparent pierdut în admirarea amfitrioanei, trânteşte o replică năucitoare:

”Păi atunci, şi Germania, să ne plătească despăgubiri, pentru Basarabia, că în Pactul Ribentrop- Molotov, primul , era neamţ, tot aşa cum al doilea, era rus”.

Justiţiarul care enunţase  această mostră de umanism  ţărănist creştin –democrat, (autor ex-ţărănistul Sorin Ilieşiu)  consecutiv mojiciei, cum că :”Preşedintele Băsescu este un monument de incultură”, a rămas ca la dentist, pe când potcovarii se ocupau şi cu scoaterea măselelor. Nu ştiu dacă mi s-a părut, dar am văzut, prelingându-i-se de pe buza inferioară, nişte dungi de salivă  verzui-vineţie …

Precizez, că desfid, prin educaţie, orice act de lezmaiestate.

                  Madi şi Onu

CE-I DE FĂCUT ?!

 În ziarul on-line, Gândul, citesc titlul: ”Noua schemă a banilor către colegiile PDL. Boc mută sumele de la parlamentari în mâinile primarilor”.

Ciulesc urechile, dar nu-l citesc. Ştiu că din partea lor, nu ne putem aştepta la ceva bun pentru Ţară. Gândul îmi zboară la Lenin. De aci şi titlul postului. De ce Lenin ? Simplu, îl văd pe Preşedintele Ţării, exponentul iminent al  mentalităţii leninist-comuniste.

 Aceeaşi demagogie impudică, privind „binele” victimelor credule. Mă gândesc: oare nu pot fi contracaraţi ? Ba da, dar ne trebuie o Opoziţie inteligentă politic, al cărei unic gând, să fie salvarea poporului: educaţie electorală, prosperitate personală, implicit naţională, civilitate.

Dar dacă ea, în ansamblul său, nu are capabilitatea propagandistică, fiind măcinată de  banalităţi, precum, şefia Senatului, vizite în SUA, nonimixtiuni verbale la candidatura prezidenţială, vechi complexe ranchiuniere, şi, de ce nu, lipsa vocaţiei, dincolo de banale ambiţii, poate ar trebui să reflecteze la prestaţia lucrului bine făcut, şi nu la efecte retorice sterile, de duzină postrevoluţionară.

Îi trebuie Opoziţiei, un responsabil cu Propaganda Antitero din viaţa politică românească.

Unul capabil de analiză şi sinteză, liber de prejudecăţi ideologice. În felul acesta, ar realiza momentele oportune de acţiune, în subliminalul  electoratului naiv, convertibil în a-ş vota fără discernământ călăii.  Tocmai acesta este rostul organizaţiilor politice locale, aflate în vadul electoral.

 Câte din acestea, ştiu, nu la nivel de bârfă locală sau naţională, ci argumentat: cu date, cifre, nume, fapte, momente, despre neregulile socio-economice care se vor înfăptui, în baza acţiunilor „titlului de mai sus, din ziarul Gândul ?”

Câţi, din conducerea centrală a USL, au învăţat din lecţia pe care i-a administrat-o Premierul Boc, ex-Premierului Tăriceanu, privind ineficienţa ultimului, în valorificarea creditelor nerambursabile europene, fie măcar şi în agricultură.

 Cu documente, probabil  europene,  domnul Boc nu poate fi contestat. Păcat, că limbajul, foarte eficient, prin conţinut accesibil, a avut pe alocuri, accente grobiene, specifice poate disperării unui sfârşit politic, inevitabil. Oricum, nejustificat, ca manieră vadimistă. Totuşi, faţă de ieşirea la rampă a domnului Boc,  USL-ului, i-ar trebui la Propagandă, cel puţin un Goebbels !

Altfel, nu-i văd bine. Mai ales, că se conturează, verificat, o nouă preferinţă casnic-electorală: TIGAIA, în locul găleţii din plastic portocaliu.

În fond, dacă Vox Populi  o cere, de ce nu !?

    Madi şi Onu

RĂŢOIELI DE BUCUREŞTI

Titlul postului, l-a dat ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu, la Sinteza Zilei, unde moderatorul acesteia, cu un chip cernit ca al babelor din Zorba Grecul, ucigătoare cu pietre ale frumoasei cu trecere la bărbatii satului, diriguia totul, din umbra frunţii.

Oful era că Preşedintele le spusese ceva, vizavi de criza din Grecia, unor euroconducatori. De fapt, cred că nici cei de la Sinteza Zilei, nu prea cunoşteau ce i se reproşa Preşedintelui. Ca şi mine, de altfel. Necazul era, că euroconducătorii, or fi priceput ceva sau nu, l-au izolat pur şi simplu, vorbind, nonşalant, numai între ei.

 Eu m-am mirat, că nu s- a burzuluit la britanici, care şi-au propus, să ne exploateze romii cerşetori, pentru că ar cam scoate în medie, cel puţin 100.000 lire anual. Sau că nu i-a întrebat, cum ar trebui să procedeze cu valorificarea economiei noastre subterane, care probabil, vămuită, şi-ar înceta benevol existenţa.

Una peste alta, după ce s-au năpustit peste filmul cu bietul Preşedinte, atmosfera s-a mai luminat, cu ocazia anunţării vizitei Monarhilor lumii, ca un omagiu adus Regelui Mihai de ziua Majestăţii Sale.

N-am înţeles dacă va participa şi Împăratul Japoniei. Oricum, m-a impresionat monarhismul ex-premierului.

Credeam că va glăsui ceva şi despre ideea financiară a britanicilor, în sensul refacerii PIB din ţara lor, prin impozitarea veniturilor din cerşetorie, despre o eventuală implementare a ei şi în cazul hoţiei subterane, de la noi.

N-a făcut-o, ca de altfel, nimeni dintre oponenţii Preşedintelui.

Mă gândesc, poate a scăpat minţilor agere ale României, de aceea îmi îngădui să recomand, atât Puterii, cât şi Opoziţiei, o şcolarizare britanică, să priceapă însfârşit, că în mentalitatea şi gândirea pragmatică, cinstită şi deschisă a fiecăruia, stă prosperitatea noastră, a tuturor.

 Madi şi Onu