Arhive pe etichete: prezidenţiabil

Capcană?

Ieri, în emisiunea La Ordinea zilei, realizatoarea Dana Grecu, a făcut un veritabil rechizitoriu, domnului Cosmin Ştefănescu, reprezentantul PSD, în legăturaă cu inerţia aparentă a Comisiei de Apărare din Parlament, Parlament dominat , se ştie de către PSD.

Înghesuit în colţul pertinenţei întrebării, onorabilul reprezentant a încercat o ieşire electorală:

–”Poate problema s-ar rezolva scurt şi ferm, dacă Preşedintele Iohannis ar pune piciorul în prag, şi ar solicita o soluţionare promptă.”

Nu am înţeles dacă a fost o încercare de a-l determina pe noul Preşedinte, să repete greşelile domnului Băsescu, atât de aprig mediatizate de către Antena 3.

Adică acelea de încălcare a Constituţiei , prin imixtiuni contrare prevederilor ei.

Dana nu a înghiţit nada întinsă, şi a continuat aprecierile sub forma unor nedumeriri, care mi s-au părut de mult bun simţ jurnalistic.

De altfel, înainte, ea întrebase în acelaşi ton sentenţios , dar în limite rezonabile:

–”Dar nu înţeleg, Domnul Ponta, ca Şef al PSD nu poate discuta măcar amiabil, cu parlamentarii săi această problemă?”

Ei bine, la această întrebare retorică a venit „replica-soluţie politică” a parlamentarului Puterii. Acum, şi eu, ca omul de pe marginea şanţului, mă întreb:

– „Domnul Ponta nu are interesul rezolvării operative a problemelor care o frământă pe Dana? Şi poate nu numai pe EA? Ca fost prezidenţiabil, nu este dornic să cunoască adevărul?”

Eu nu cred afirmaţiile Elenei Udrea, dar nu mi se pare corect, să fie lăsată să planeze o pată asupra unei instituţii onorabile a Ţării, recte SRI, prin manevre absconse, de genul : „lasă că vă arăt eu vouă!”

Aceeaşi vocală Doamnă, a mai spus, eu auzind-o, cu urechiuşele mele , că la rugămintea ex-preşedintelui Băsescu, l-ar fi vizitat acasă, pe Premier, spre a discuta problema Şefiei DNA.

Nici gogoriţa asta n-o cred, Premierul nefiind o fire ascunzăcioasă.

Că Pactul de coabitare a fost un caz neinspirat, probabil!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

P 84, Opinii

Ieri, Radu Tudor, l-a avut ca invitat pe ex-Premierul Tăriceanu.

Evident, cu scop electoral. Poate iese Domnia sa Preşedinte, în locul lui Ponta. De ce să nu fim prevăzători, cu toate posibilităţile. Şi atunci, poate organizăm o graţiere preşidenţială(cum mai graţios decât Eba, pronunţă Dana Grecu). Dar nu asta este tema postului, ci câteva lecţii pertinente de comportament jurnalistic, pe care i le-a dat domnul Tăriceanu lui Radu Tudor, şi, de ce să nu recunosc, nu cred că doar lui!

Prima atenţionare, a avut loc, după vitejia prezidenţială,clamată burlesc de ei a infracţiunii de la Lukoil.

Cu o modestie tâmpă, Radu Tudor recunoaşte că nu-i prea are pe ruşi la inimă, şi începe să-l spurce pe Traian Băsescu pentru atitudinea belicoasă faţă de ruşii evazionişti de la Lukoil. Prezidenţiabilul îl atenţionează discret, asupra gafei, şi îşi expune punctul de vedere diplomatic . asupra problemei.

Reporterul nostru, nu prea receptează mesajul, şi mai face o tentativă.

Cum vede invitatul, poziţia viitorului Preşedinte, faţă de Rusia.

Răspunsul este mai punctat, mai solicitant de respect faţă de profesia de formator de opinie, şi răspunde scurt:

–„în condiţiile unui democratism internaţional, şi de respect reciproc, de ce nu !?”

Apoi completează:

–„Să nu uităm că Rusia este ţara cu cea mai mare întindere de pe glob, că dispune de bogăţii naturale, cum poate puţine ţări au, şi de ce să nu beneficiem de relaţii economice rezonabile?”.

Vorbind despre programul său pentru prezidenţiale (tot îmi vine să spun preşidenţiale, ca Dana Grecu.) domnul Tăriceanu, a subliniat importanţa vectorului „educaţie”, ca determinant în devenirea României în a a şaptea mare putere socio-economică europeană.

Ajuns aci, mă întreb:

–”ce educaţie, mie, ca român, îmi face”Antena 3, Cu Gâdea, Tudor şi ai ei!”

Întrebat despre Monarhie, ca o şansă pentru România, candidatul apreciază, că în timp, ideea va trebui luată în consideraţie.

Oricum, personal, când spun emoţionat Monarhie, mă gândesc pios, la regele Carol I.

Onu

2 comentarii

Din categoria Educatie., Istoria, Pagini de Jurnal