Arhive pe etichete: primavara

Revelaţie …

Conform Dicţionarului, înseamnă, dezvăluire, descoperire neaşteptată. Şi, într-adevăr, surprizele, pot fi şocante. S-a întâmplat cu nişte ani în urma. Eram în Mozambic, în echipa de specialişti agricoli, trimisă de N. Ceauşescu, în vederea stabilirii potenţialului irigabil. Cam prin iulie-august, perioadă specifică iernii, în zona tropicală, cu temperaturi, relativ primăvăratice timpurii. Ţinuta lejeră. Program de voie, început cu un mic dejun specific, adoptat adhoc: o salată de fructe exotice, cu portocale proaspete, culese direct din copac, încheiat cu un cof, cum îi spune Madi, însoţit discret, de un păhărel de whisky. Contrar stării generale, mă simt uşor abătut, de o nemulţumire existenţială difuză. În drumul spre sediul de lucru, remarc o privelişte, căreia nu prea-i dădusem atenţie, fie şi din preocuparea începutului de organizare a activităţii.

 

Printre locuinţele pe lângă care trec, copiii, schelete vii; cu capete ce-mi par imense, pe gâturi subţiri, ca o tija de bambus, ochi bulbucaţi, obraji supţi, cu dantura răsfirată, ici şi colo, după buze subţiate de nemâncare; piepturi scofâlcite, cu coaste vizibile prin pielea subţiată de inaniţie, burţi rahitice enorme, gata parcă să pleznească; totul pe nişte picioare doar piele şi os. Braţele, asemenea picioarelor, par opera grotesc inspirată a unui monstru. Mă cutremur, de un fior, care-mi pătrunde în creier, şi-mi spun: Doamne, sunt bolnav, sunt prost ? Cum îmi suporţi absurditatea nemulţumirii, când există atâta suferinţă în jurul meu ? A fost ca un şoc;  într-o clipă, am realizat mizeria condiţiei umane, absurditatea pretenţiilor mele, şi mi-a fost ruşine de mine însumi !

Ani după, la un cerc de discuţii yoga, povestind întâmplarea, moderatorul, mi-a spus: “ să ştii, că ai avut un moment de iluminare, când pentru o clipă, au stat faţă-n faţă, sinele superior, cu chipul sinistru al ego-ului ! ” Reflectând, am realizat adevărul profund, al vorbei … 

” Doamne fereşte  de mai rău ! ”

Reclame

22 comentarii

Din categoria Din lume ...

De 1 mai 2010

 Este 1 Mai, Sărbătoarea Primăverii, a oamenilor vii, care ştiu să se bucure  ponderat de viaţă: să mănânce, să bea, să iubească, şi să spere în minunea viului. Surorile mele, Geta şi Marcela, din Galaţi şi Bucureşti, mă felicită telefonic, şi depănăm amintiri comuniste, încet, cu teamă, să nu ne audă anticomuniştii, să nu creadă, că nostalgia anilor frumoşi de viaţă, petrecuţi, fără cârteli, fără să ştim chipurile ceva despre fericirea celor din Lumea Libera, ar reînvia Comunismul sau pe Ceauşescu.

Ne-am amintit de excursiile la munte şi la mare, cu trenuri special organizate, în acest scop: făceam ascensiuni pe munţi, plimbări îndelungi pe cheiul mării, la Constanţa; plimbări cu barca, sau cu vaporaşul, în Deltă; ne bucuram de aromele îmbietoare ale micilor şi ale peştelui la proţap, ca şi ale  frigăruilor suficient stropite cu bere şi vin, după puterea bilei fiecăruia.

Estrade special amenajate, pe care se desfăşurau, reprezentaţii artistice, muzică populară, fanfara militară, fără manele  ! ; ce fiori ne cuprindeau; necontaminaţi de cinismul ipocrit, al parveniţilor deveniţi eroi, pe cuceririle Eroilor revoluţionari, din cimitire. Zile frumoase, trăite demn, făcându-ne datoria de a ne câştiga onest existenţa, fără arivism, fără cinism.

Evocând impresii, netrăite poate în nota mea şi a celor mulţi,ca mine, voi irita “părelnicii”, insignifianţi care, pentru a-şi justifica existenţa, ar fi în stare de tot soiul de papagalisme opiniale să nu dea voie celor mai demni ca ei, să-şi desfăşoare existenţa onorabila. Ziua de azi, îmi aminteşte de un film impresionant, căruia, simbolic, îi voi spune: ”Şi totuşi, viaţa continuă !”. Este un film de război, care prezintă atrocităţile războiului: bombardamente, distrugeri, moarte la tot pasul, victime nevinovate, pretutindeni.

Totul, cenuşiu, trist, pare condamnat dispariţiei. O secvenţă însă, mirifică, i-aş spune, apare pe ecran: un lan de grâu, înspicat, îşi unduie, valurile spicelor grele de rodul vieţii. La marginea lanului, o pereche, el şi ea, ţinându- se de mână,  aleargă  fericiţi, de-a lungul acestuia , se opresc, se îmbrăţişează, şi sărutându-se, după o scurtă ezitare, intră în lanul care-i învăluie, martor, discret  şi decent, al zămislirii vieţii.

Iar secvenţa, ca într-un Imn de slăvire, adusă vieţii, se încheie, în cuvintele… “Şi totuşi, viaţa continuă !”

27 comentarii

Din categoria De acasă ..., Politică

Şi era ploaie cu senin …

Şi era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Şi le îndoaie …

Acuma toţi ei înfloresc
De primăvară
Ş-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin
C-aşa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie …

Mihai Eminescu

Şi era ploaie în senin,

Şi era ploaie în de ochi,

Şi-mi eram eu ce mi-l suspin, în praful frunzelor de ploi,

Şi-mi era ploaie … 

Şi lumină,

Şi era  nor şi zi senină,

Şi-mi era ceaţă în de ochii,

Şi nu ştiam să număr plopii …

Cafanu

2 comentarii

Din categoria Cafanu

Tunelul …

Ai să vezi tunelul … eşti tânără şi chiar dacă ţi se pare că nu ştii drumul, el este pentru tine lumina de la capăt, este doar o lumina vremelnică. Au să vină alte întunecări, cu alte lumini …ce ţi se vor părea mai largi ! … şi aşa au să fie, aşa aşa cum sunt şi cele trecute, lumini ce au fost la rândul lor singulare. Să nu uiţi …că eşti !

Primăvara îţi curge în păr … nu simţi ?! Chiar dacă scuturi capul tot cu tine rămâne, cu tot ce eşti, cu amintiri trecute, cu simţiri ce nu au să mai fie, cu simţiri ce nu le cunoşti încă, cu întrebări la care ai răspuns, dar cu răspunsul doar frântură din totul ce ai să-l ştii tu când are să vină vremea, eşti şi nu uita … că nu eşti singură ! 

 Tunelul spre Primăvara ce-am regăsit-o mulţumită unui prieten, ce a ştiut să mi-o readucă în gând, să nu o uit şi să-mi fie …rugăciune !

– Să nu o uiţi şi ca să ştii să nu uiţi, să iei un fir de iarbă de la intrarea în tunel şi să-l striveşti între degete, nu are să se se supere, a fost dat să-ţi aducă aminte de …mirosul Primăverii !

Cafanu …

13 comentarii

Din categoria Cafanu, Personale

Madi

Iubită dobrogeană, floare
De-ai şti, ce mult visam
A noastră reaflare !

Intuiţia, mi-a purtat paşii, în ”Oraşul de cuvinte” , al Catiei Lupaşcu. Nu bănuiam ce potenţial de poveste, mă va întâmpina, între rândurile acestei făpturi, cu chip de zână, parcă de text vedic. Aici, am întâlnit-o pe Madi. Bărbia cuprinsă în potir de palme, părul negru, cuminte, sub boneţica albă, de doctoriţă-îngeriţă, expresia meditativă parcă, la ale vieţii rosturi, atrag delicat, şi irezistibil, atenţia.  

Nu cred să fiu înlănţuit de al iubirii farmec; simt însă, privindu-i făptura delicată, discret marcată de blânde gânduri, sublimul ingenuu, feminin. Închipuirea mea, o localizează în O mie şi una de nopţi. Însă nu doar înfăţişarea,marchează, într-un fel de neuitat, prezenţa acestei fapturi; ceva,  mult mai specific feminin, o scoate într-o evidenţă, parcă de neuitat, în atenţia sufletului: exuberanţa ei muzicală, vivacitatea  muzicii pe care o preferă, îndeamnă la meditaţie asupra frumosului care ne înconjoară: rima poetică şi armonia muzicală.

 

S-a petrecut astfel: de Mărţişor, fetele îşi împart, spre audiere, melodii, pe gustul lor. Şi tocmai astfel de gusturi, reliefează structura lor de sensibilitate, bogăţia de emotivitate, situaţii, în măsură să înnobileze momentele vecinătăţii lor. Cu această ocazie, am avut bucuria ascultării concertului Anotimpurile de Vivaldi. Emotia trăită, mi-a inspirat comentariul …  (va urma)

Scrie un comentariu

Din categoria Madi, Univers feminin