Arhive pe etichete: procurorul general

INSTIGAREA ANTENISTĂ!

Elaborarea unui articol, la mine, parcurge trei etape.

Prima este titlul.

A doua, este dicţionarul. Să fiu sigur, că nu spun cine ştie ce  idioţenie.

A tereia este elaborarea propriu zisă.

Pe care, în momentul de faţă, o  abordez cu gura plină de salivă.

Pentru că sunt dezgustat de orbirea  slugarnică a  mercenarilor antenişti.

Concret, în zelul lor mercantil, se erijează, ca orice lumpen proletar, în îndrumători mai dezgustători, decât greţoşenia PDL-istă.

Azi, spre pildă, Ioana Răduică, încerca să inducă, pe motiv de deşteptăciune

( sunt multe feluri de astfel de deşteptăciune, la A3) ideea că a fost pripită afirmaţia lui  Crin Antonescu, de a renunţa la viaţa politică, în momentul în care demiterea suspendatului, nu va fi avut loc.

Că vezi Doamne, deşi totul, a fost învăluit într-o  amoralitate evidentă, trebuie să ne dovedim parolişti, indiferent, de abjecţia interlocutorului.

Cu alte cuvinte, să nu uzez de  dreptul de legitimă apărare, să nu par  prostimii, la fel de ticălos, ca atentatorul.

La fel, astă seară, un alt firoscos antenist, Niels Şnecker, cu  morgă de deţinător al adevărului biblic, încearcă, în acceeaşi notă penibilă, să  ne inducă aberaţia dorinţei lui Gogu, cum că printre primele măsuri de luat, ca ministrul justiţiei,ale Monei Pivniceru, ar trebui să fie schimbarea procurorului general, aservit politic, şi poate a şefului DNA.

Oare când, vom pricepe că aceste manifestări proletaroide, ne trag înapoi?

Că prin aceste aberaţii, ne dovedim clone băsiste?

Că democraţie, înseamnă că nu peste tot, ne fierbe oala!?

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie

PLAGIATUL – OBSESIE MANIACAL – VISCERALĂ

În Spania războiului civil, degradarea încrederii  reciproce, decăzuse până la stadiul de spionită.

Acuza de a fi spion, cu sau fără temei, devenise o stare obsesivă, nimeni nu mai avea încredere în nimeni, şi se acuzau reciproc, fără nici un temei moral.Nu ştiu dacă era opera unor Servicii,sau a aportului extern, dar viaţa spaniolilor, devenise uin infern. S-a stins, ca orice traumă morală, provocată de tehnici persuasive. Mi-am amintit faptul, aseară, când am auzit acuzaţia de plagiat, asupra procurorului general al Ţării.

Şi nu e o vorbă aruncată de domnul Boc şi asociaţii  asupra domnului Ioan Mang. Ci mult mai fundamentat, şi anume, anumeee.., dar nu mai ştiu, că Puşa, pisica mea, a început să miorlăie,  protestând, parcă :

”cum, dacă eu miaun ca toate pisicile, sunt o plagiatoare?” N-am mai putut asculta. Am închis tv-ul de gura ei, şi m-am retras în camera mea, să nu-i mai vină cine ştie ce idei.

Simţind că m-a necăjit, a venit după mine, să mă împace, torcându-mi şi împungându-mă ademenitor, cu capul.

Pe animale, nu te poţi supăra. Instinctul, nu le înşeală.. aşa că mângâind-o, şi legănat pe covorul ţesut de torsul ei (mulţumită de mângâieri), am revenit la Codruţa, procurorul general.

Dar  dacă  e tot un soi de spionită, şi s-a forţat nota?

Orice dizertaţie, nu începe cu capitolul de „referinţe bibliografice”, care trimit la evoluţia temei, spre o mai bună analiză?

Orice material documentar, indică sursele de informare sau de legătură cu subiectul abordat.

Însuşi OSIM solicită această parte, în dosarul depus spre brevetare.

Puşa simte că sunt pe drumul bun, şi mă încurajează  cu un mieunat alintat.

Da, despre asta pare a fi vorba, îmi spun.

Chiar îmi amintesc cum  „copy-paste-ul „incriminat, se referea la începuturile perioadei invocate în temă.

Tresar, şocat de micimea acuzatorilor de plagiat.

Furnicat de idee, dau să mă scarpin prin buzunar, dar subit, îmi retrag mâna. S-ar putea ca Puşa să–şi închipuie, că mă masturbez!?

N-ar fi exclus, în climatul maniacal- depresiv, declanşat de spionita „plagiatului”.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie