Arhive pe etichete: prostie

Strict stupid….

Cred că interesul nu trebuie să frizeze prostia.

Ce vreau să spun?

Unul sau mai mulţ jurnalişti aparţinând prostiei sau arivismului, l-au întrebat pe Preşedintele Senatului dacă vice-premierul Gabriel Oprea nu ar trebui să-şi dea demisia, pentru decesul Poliţistului Bogdan Cosmin Gigină.

Că întrebarea nu are o evidentă tentă partizană, sau o tară a stării de sănătate a celui care a pus-o, mă gândesc la rându-mi, citind cele ce urmează.:

” Subinspectorul Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani) de la Brigada Rutieră a Capitalei care a murit la spital, marţi seară, după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă săpată pentru lucrări la reţeaua de gaze, pe strada Ştirbei Vodă, asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea.”

Dacă în esenţa acestui caz îşi avea rost întrebarea, nu ştiu de cine pusă, faptul ar echivala cu întrebarea dacă Dumnezeu nu ar trebui să-şi facă mustrări de conştiinţă Universală, pentru câţi jurnalişti de genul celui căruia despre care scriu postul acesta a lăsat pe lume.

Dar cum cu prostia nu te pui niciodată, departe de mine gândul acesta nerod.

Iar ipotetic, nu cred că vice-premierul, trebuie să răspundă pentru accidental stupid care a dus la moartea lui Bogdan Gigină, Dumnezeu să-l odihnească.

M-aş întreba mai de grabă, dacă vinovaţii care nu au semnalizat zona de lucru, n-ar trebui să se arunce singuri în ea şi să provoace o surpare a malurilor acesteia peste ei.

Ca o mărturie a mult prea ipocritului”Doamne… iartă-mă!”

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

De….

De proşti, mi-e milă

De răi… şi silă.

Dar cum adesea,

Răul se-nsoţeşte cu prostia,

Jalnică-i şi România.

Sper… aţi înţeles

De mine este vorba

Că am principii sănătoase

Pe altul, să nu mă bag,

Că dacă mi-o dă la oase!

Aceste gânduri mi-au venit,

Aseară, când am citit,

Răvaşul de la Senat,

Lui Verner dictat.

Primitorul n-a răspuns

Semnal că profund gândeşte

La proverbul cunoscut

Despre capul unui peşte.

Iar eu cred că bine face

Că mai bine fără cap,

Decât din funcţie suspendat.

Dacă în ceea ce am spus,

E ceva cu josu-n sus,

Scuzele vi le prezint

Cât mai am dreptul să mint.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal., PAMFLET

Pielea, 3

În loc de motto:

”Nu mă lăsa, să îţi dau pace.

Îţi promit că îţi va place (Eternul feminin)

Dar de ce să nu scriu postul promis?

Asta ar însemna încăpăţânare, iar proverbul afirmă că adepţii încăpăţânării nu ar fi prea de soi. Ori eu, de ce să mă erijez în fals modest.

Mă consider soi bun. Cum îmi spune surâzând, o prietenă virtuală:

–”Lăudărosule!”

Şi eu o cred.

Dar, să revin la eveniment.

Ne cunoşteam de mult, din vedere.

De la intrarea şi ieşirea din Institut.

Ne plăceam….

Aşa credeam, luându-mă după percepţiile proprii, şi după zâmbetele pe care le schimbam, la fiecare întâlnire a privirilor.

Într-o zi, în liftul spre coborîre, am întâlnit-o.

Entuziast, m-am apropiat şi ţinând-o de braţe, i-am spus:

–„Ce bine , să ne vedem de aproape! Dar atras parcă de rotunjimile sânilor, o priveam fascinat.

–„Îţi plac? chicoteşte ea vioi.

Uşor tulburat de eveniment, crezând că vorbeşte despre sine, am îmbrăţişat-o.

Fără să schiţeze un gest, şi-a apropiat buzele calde, de gâtul meu.

Am tresărit, străbătut de un fior.

–„Şi tu?

Mi-a spus ea, retrăgându-se, şi îndepărtându-şi pletele din dreptul gâtului.

M-am aplecat spre porţiunea oferită plăcerii, dar şocul liftului oprit la destinaţie, m-a înlemnit.

Ne-am strecurat, străini, printre cei grăbiţi .

La plecarea liftului, spontan, mâinile ni s-au strâns, într-un şuvoi cald de emoţie.

Intensitatea momentului parcă ne luase graiul, şi nu am stabilit o întâlnire.

Iar liftul nu s-a mai oprit niciodată, doar pentru noi doi.

De ce am scris postul?

Simplu.., ca un îndemn la apropierea interumană.

Valorează enorm, emoţia transmisă prin atingere, prin mângâiere.

O simt nou născuţii, şi bebeluşii, transmisă de dragostea maternă, o simte viul din noi, ca o expresie reală a bucuriei viului care suntem.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

CUZA a murit de mult, PNŢ n-a rezistat, PNL horcăie!

Privesc, la un post de televiziune, ştiriile media despre metamorfozele lui Crin Antonescu şi mă întreb, aparent, fără nici o legătură.

Unele dintre întrebări ar fi:
– de ce s-or fi sinucis Alexandru Odobescu şi soţia lui Crin Antonescu?
– monstruoasa Coaliţie împotriva lui Cuza s-a transferat la nivel de PNL?
– oare, ura anticomunistă să fi distrus economia României?Ura să fi fost generată de oportunism?
– tot astfel, prin prostie, ură şi complicitate, să fi dispărut unele civilizaţii?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ALTFEL, DESPRE „OBRAZ”

Motto: ”Nu putem lupta, decât cu aceleaşi arme!”-Filmul „Pîine şi libertate”

Mi-a venit aşa, o toană, să schimb aragazul. Caut mai întâi, un instalator autorizat. Îl găsesc, tot pe net, şi-mi şi recomandă o firmă on-line, ca bonus, că am apelat la serviciile lui. Zis şi făcut, iar aseară, îmi soseşte marfa. Chipurile avantajos.

La plată, îmi zic: îi dau ceva omului, este aşa drăguţ. Şi-i întind teancul de bani. Prudent, omul îi numără, şi sare în sus:

-„lipsesc două sute!”

–Da?, scuzaţi, şi i-am mai numărat chiar înainte! Dar nu-mi trece prin cap să-i cer, să verific. De ce? Dintr-un soi stupid de jenă, ca să nu-mi ofensez interlocutorul. Completez imediat, şi după ce pleacă, întorc totul pe dos. Nimic,  şi autoreproşuri, „că s-o ia naiba de jenă de a nu deranja”.

”Prea multă delicateţe, prostie!”

Mă consolez. La viitorul aragaz, îi număr eu banii, hârtie cu hârtie, monedă cu monedă.

Ciulesc urechile la  telefon, poate mă sună, să-mi spună că două bancnote, se lipiseră.Nimic. Soţia, mai realistă, îmi zice.

Cred că era şi cartofor, şi ştia să substituie, bancnotele. Lasă, nu 200 de roni ne-au făcut pe noi! Dar poate, dacă-i dădeai tu, bucată cu bucată, evitam neplăcerea.

Ca să-mi treacă, mă uit pe blogul „fluxnews”şi citesc despre vizita Preşedintelui PE Martin Shulz , la Ponta. Mă bucur, şi mă comut pe lista lui Baroso, gândind:

”Ponta a  păţit ca mine; a greşit fundamental, necitind-o şi înghiţind toate ponoasele. A vrut să fie un domn, uitând  regula din motto, că în relaţia cu persoane incorecte, nu  poţi fi domn, dacă nu vrei să devii  victimă.

Şi mi-ar place, să-mi afle păţania, cu borfaşul, deşi „aragazul” meu, nu-i România.

Madi şi Onu

Un comentariu

Din categoria Diverse ...