Arhive pe etichete: rating

La modă…

E la modă Gabriela Firea, candidat la Primăria Capitalei.

Cu aplombu-i nelipsit, Dana Grecu se frământă să nu i se  întâmple chipurile ceva, care s-o scoată din cursă.

Și, de ce să nu o fi prevăzut ea?

Cu alte cuvinte, flecăreala jurnalistică inerentă, pentru rating.

Nu mă pronunț, dar mi-am amintit însă că în 2008, când mi-am deschis blogul, nutream o aleasă simpatie pentru Gabriela Firea.

Fapt confirmat de poezia  Ghici? care urmează…,  reprodusă  prin copy-paste, de pe acel blog:

Ghici?

Cu ochi si zâmbet, foc și pară
Când le privești, te înfioară
Precum piscu-nnalt vrâncean
Prins in versul miorean!

Nu-i motiv de supărare
Că-n fire-i aprigă tare
E bună-n vremi de-ngrijorare
Te apără de-nsingurare.

Mi-aș dori, și ți-ai dori, sunt sigur!
Un astfel de garant al vieții
In fața vitregiei sorții
Din clipele de rău augur.

 

Onu

 

 

 

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

CRONOFAGUL…

Asta este pentru mine, mare gură cască după fleacuri laic expuse. Ca aseară, spre pildă, când mi-a întors pe dos gândirea exprimată în postul NU ÎNȚELEG. Când l-am scris, eram convins că părinții își băteau fetele eleve la liceu, dar după aseară, am înțeles că motivul este spiritual/religios. Oricum, destul de grav, și cred că dacă intervenția Cronofagului nu va avea ineficiența din cazul Telepatia, a meritat să le ridic ratingul. Și, ca în toate cazurile când ne pretăm la gălăgie, spectacolul a fost satisfăcător pentru organizator. Iar pentru mine , util că mi-am înțeles greșeala. Că bătaia aplicată fiicelor în pericol de a fi smulse de lângă părinții lor afost un pretext, și nu cauza reală a gestului pirateresc norvegian. E bine totuși să te informezi, chiar împotriva prejudecăților.

Mai ales când o fac mulțimile.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

Emostudiu

Precizez că nu este vorba de o cercetare ştiinţifică.

Nu sunt medic, nici psihiatru, nici măcar psiholog. Dar îmi place jocul de-a cunoaşterea prin observare directă.

Un exemplu. Aseară, urmărind Sinteza zilei, am înţeles cum poţi băga pe cineva în hazna, supralicitându-ţi ura.

Una din emoţiile negative care ne întunecă viaţa, şi care cică, ne îmbolnăvesc.

Dar nu cred că este aşa. Dacă astfel s-ar petrece lucrurile, ura ar face numeroase victime..

Aseară, am constatat că  bunul Dumnezeu ne-a dat o cale de salvare, Iubirea. Nefiind decât amator, am pornit spre acest ministudiu, de la obsevarea unui fapt de viaţă. Concret.., „ura antibăsistă”, proferată conform îndemnului:

–”Spune…, spune…ceva tot va rămâne”.

Astfel,  privind zâmbetul de copil nevinovat al subiectului observării iniţiate, m-am întrebat, de ce nu apare urma nici unui efect al urii, pe chipul său. M-am gândit la efectul unui antidot. Ori, se ştie, antidotul urii este iubirea.

Ce iubire, de cine?

Un lapsus, mă determină să întrerup pentru a-mi aduna nedumerirea. Revin după scurt timp….

Aşaaa, afară e cumplit de cald. Sunt tot o apă din cauza transpiraţiei abundente.

Da, m-am edificat. Antitdotul este tot iubirea, dar una mai mică, meschină:”iubirea de rating”.

Mi-am amintit, că băiatul cu zâmbet de copil nevinovat, uşor tâmp, vorbeşte mereu, entuziast, despre rating-ul realizat în fiecare seară.

Deci, ura antibăsistă este contracarată de „iubirea pentru rating”.

Poate acesta este şi motivul difuzării îndârjite în eter, a acestei uri?!

Adevăr grăiesc, spiritualiştii, că fără iubire nu poate fi echilibrată balanţa trăirilor umane.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

P 81, Delicvenţă

Motto:”Măi, Doamna Judecător, Eu zic, că nu e bine!-Mihai Gâdea(Sinteza zilei, din 8 din 8octombrie 2014). Fără alte comentarii, mă simt obligat, să-i replic acestui cirac al lui Dan Voiculescu. Şi aş vrea să precizez:

–„pentru mine, şeful lor (Gâdea şi ai lui), nu este un fost securist, care şi-ar fi turnat o rudă plecată în străinătate, act despre care orice imaginaţie bolnavă poate născoci o „Antena 3 comedie”.

Şeful lor este ce a spus Traian Băsescu, „soluţia imorală”, la care a fost nevoit să recurgă politic, pentru a-l scoate pe Adrian Năstase, din poziţia dominantă în Parlamentul ales în 2004. Ce a avut în vedere Traian Băsescu prin

„soluţia imorală” nu ştiu, şi nici nu-mi pun imaginaţia la lucru. Prefer ariditatea aritmetică a faptului că „tovarăşul de drum electoral” al lui Adrian Năstase, l-a trădat în modul cel mai ordinar posibil, după ce acela, Adrian Năstase, luându-l ca aliat politic, l-a ajutat să intre în Parlamentul din 2004.

„Un trădător”, iar gustul trădării, noi românii, l-am gustat de-a lungul istoriei.

Aseară, un alt acolit al lui Mihai Gâdea, care vă mărturisesc, de când a invitat-o în emisiune pe Carmen Brumă, mi-este de-a dreptul simpatic, pentru felul studiat afectuos-neutru în care i-a vorbit. Este adevărat, şi feminitatea desăvârşită a invitatei, a contribuit la succesul comportamentului desăvârşit al gazdei.

Acest alt acolit, a reuşit să mă păcălească în chip diabolic, să-mi pierd timpul făcându-i rating. Tot ajutat de Gâdea, care am observat că are o adevărată slăbiciune pentru umorul de prost gust al acestuia.

Pentru „umor” sau naiba ştie pentru ce, că nu-l văd pe Mihai, un spirit aşa de jucăuş.

Nici nu l-ar prinde, cum perfect ştiu, că nici pe mine, nu mă prinde.

Aşadar, „umoristul” lui Mhăiţă, m-a păcălit, în secvenţa de final de la Sinteza zilei, promiţându-ne, nouă celor gură cască, asemenea mie, că ne va povesti cum Preşedintele a recunoscut într-un interviu acordat lui Sorin Roşca Stănescu faptul că-şi turna anual, familia la securitate.

Ştire, nu?

Adevărul care este însă?

Traian, pontos cum este când vrea să te ademenească, povestea despre formularele autobiografice anuale, pe care fiecare cetăţean cu o funcţie de conducere, era obligat să le completeze.

Şi în care vorbeai despre tine şi toate rudele, ca stare civilă, şi identitate înaine şi după căsătorie (sau înainte de deces, după caz).

Şi cu cât mai importantă funcţia, cu atât mai crescute exigenţele.

Nu-mi amintesc să se fi cerut ce mâncai sau ce beai(şi aci este abilitatea manipulatorie a Preşedintelui) .

Asta nu cred că însemna să-ţi fi turnat rudele, cum este şi în cazul „soluţiei imorale”

Şi nu consider că obligaţia cetăţenească de a-ţi anunţa schimbarea de domiciliu este o preocupare comunistoidă.

Poate în cazul unui schizoid.

Şi ca în cazul unui şcolit într-ale diversiunii subliminale, păcăliciul meu, a reluat obsesiv pasajul respectiv, mirându-se şi ţăţăindu-se, ca o ţoapă cu mâinile-n şolduri de ce „minuni” auzise.

–„Cum, şi- a turnat-o pe Ebaaaa?”Şi Voiculescu pentrucă a fost întrebat de mătuşa lui, care plecase din ţară, era securist?

Şi tot circul, care nu cred că-l onorează pe Voiculescu, să fie apărat astfel!

Ajuns aci, îmi amintesc o vorbă inspirată de –a lui Richelieu:

–”Prefer un d’Artagnan loial, decât un tâmpit vocal.”

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

P31.2, “Mor cu ei de gât!”

Titlul e împrumutat. E un răspuns al Danei Grecu, de aseară, la o întrebare de-a lui Gâdea, la Sinteza zilei.

Ca părinte am înţeles-o.

Oricâtă autoritate ai fi tu, nu poţi încrimina pe nimeni, pe baza unui ordin. Mai ales, un copil.

Dacă bine îmi amintesc, vâlvătaia cu furtul la bac, CINE A DECLANŞAT-O?

Nu tot A3, pentru rating?

Atunci, dacă ai comis o tâmpenie, nu te mai lua de Justiţie, că a încercat să dea curs sesizării tale patologice cu cine ştie ce gânduri mercantil-cinice.

Reţin că altă dată, gloata a fost asmuţită împotriva cadrelor didactice. Momentele penibile de descărcare viscerală împotriva acestora, prin comentariile retardate pe bloguri au fost penibile. Atunci am văzut că la capitolul discernământ, cu toate veleitarismele ifosate, stăm foarte prost, ca Naţiune.

Pentru că s-a dat liber, fără nici un autocontrol, la răutatea din noi. Iar personal, consider că impresia că aş fi deştept, este răul fundamental de care sufăr.

Să-mi închipui că am discernământ. Doamne, ce atrocitate, ce blasfemie trezindu-mă dându-mi o părere neroadă.

Un punct excepţional al emisiunii Sinteza zilei de aseară, a fost intervenţia de aur a lui Radu Tudor când justificat revoltat de nenorocirile consecinţelor puhoaielor, s-a întrebat. De ce nu sesizează Autorităţile în faţa tragediei viiturilor, consecinţă a defrişerilor banditeşti, cocoloşite local.  Că n-or fi fost orbi sau surzi, când s-au produs aceste vandalisme.

Dar cred că nu apreciază corect, valoarea laşităţii celor care au asistat la asemenea vandalisme. Nu ştiu, laşitate sau complicitate prin închiderea ochilor localnicilor la fără de legile vecinilor lor. Pentru că, în final, ce să ne mai văicărim, când acceptăm promiscuitatea cu infracţiunea.

Tăcerea Premierului, cu câteva zile înainte, vizavi de această dramă naţională, spune cred tot, despre ce perspective ne aşteaptă cu noul Preşedinte.

Ştia, primăriţa Craiovei, de ce „Să alegem pe unul de-al nostru!”. Să ne protejăm defrişatorii noştri probabil.

De ce nu un Iohannis, cu educaţia demnităţii personale, fără trocuri prin omisiune.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

GÂNDURI

Stau şi mă gândesc. Adică, nu stau, dacă-mi umblă gândurile.Dar aşa-i vorba asta parazit.

De fapt, parazitu-i altul: „dorinţa de a mă da deştept”.

Aşa, precum Sinteza zilei .

Că şi asta-i o altă formă de dependenţă: împroşcând cu ştiri de rating.

 Cum ar fi discreditarea lui Băsescu,

a lui Crin pentru… , da nu-i mai repet numele, că iar mă apucă greaţa,

a lui Ponta,… pentru aceeaşi greaţă, ş. a m. d.

Am însă, „senzaţia de deja vu”, că  nu sunt de capul lor, că mai au un coordonator, altul decât banul.

Cred asta, pentru că, sar din lac în puţ : ba Băsescu, ba aurolacii, ba  Nana, ba insignifianţii.

 Nu ştiţi cine-s insignifianţii? Cum care?

Cei trei crai liberali, propuşi de Crin, pentru comisia Nana!

 Dar ce, despre d Artagnan, ştia cineva, până n-a împuns-o la interes, pe….?

Dar ce contează!

 Dacă-s propuşii lui Crin, şi, băşcăliindu-i, îl putem discredita, măcar puţin, şi pe el?

Că el cum ne-a discreditat şeful?

Mâine, voi povesti visul de azi noapte

Se făcea că la tv France, un reporter glumeţ, cum sunt ei, …povestea, cum pot fi salvaţi copiii străzii prin „metoda ROMÂNIA”

Dar…, pe mâine!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CIVILITATE

Ca să nu piardă startul în rating, A3 lansează o întrebare, demnă de substanţa sa mercantilă (obsesia câştigurilor prin audienţă).

Anume, ”ce câştiguri au adus românilor, cele două evenimente, de la Bucureşti:

Congresul PPE şi lansarea candidaţilor USL pentru alegerile generale.”

Întrebarea, mi se pare că mai idiot nu putea fi pusă, pentru o atitudine  mai puţin responsabilă civic, a unei naţiuni.

Solicitarea răspunsului pe facebook este o altă inepţie.

 Adăpostul anonimatului favorizat de mediul virtual, nu poate fi, decât încurajarea atitudinii laşe, de a nu ţi se vedea,  mutra quasimodiană, în varianta urâţeniei sale monstruoase.

Nu sunt împotriva noţiunii de venituri, dar a o transforma într-o obsesie ca un lait motiv al existenţei, înseamnă a încuraja deliberat, lăcomia şi hoţia, nevoia iresponsabilă de lipsă de scrupule.

 Mi-ar place , ca faţeta liberală, de iniţiativă  antreprenorială corectă, să ne capaciteze decent  existenţa, să nu avem nevoie de ajutorul nimănui.

O asemenea mentalitate socială, ne va scuti de penibila întrebare de mai sus.

Conştiinţa dependenţei de sine-însuşi (morală, intelectuală şi materială), ar fi ingredientul politic-educaţional al finalităţii USL.

Nu-mi închipui utopic, fericirea socio-economică, după cum  nu cred să poată exista organism viu, fără boală.

Dar aspiraţia, şi încercarea materializării ei, ca deziderat politic de normalitate, poate fi respectată, fără întrebări stupide, în genul celei relatate.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...