Motto:”Măi, Doamna Judecător, Eu zic, că nu e bine!-Mihai Gâdea(Sinteza zilei, din 8 din 8octombrie 2014). Fără alte comentarii, mă simt obligat, să-i replic acestui cirac al lui Dan Voiculescu. Şi aş vrea să precizez:
–„pentru mine, şeful lor (Gâdea şi ai lui), nu este un fost securist, care şi-ar fi turnat o rudă plecată în străinătate, act despre care orice imaginaţie bolnavă poate născoci o „Antena 3 comedie”.
Şeful lor este ce a spus Traian Băsescu, „soluţia imorală”, la care a fost nevoit să recurgă politic, pentru a-l scoate pe Adrian Năstase, din poziţia dominantă în Parlamentul ales în 2004. Ce a avut în vedere Traian Băsescu prin
„soluţia imorală” nu ştiu, şi nici nu-mi pun imaginaţia la lucru. Prefer ariditatea aritmetică a faptului că „tovarăşul de drum electoral” al lui Adrian Năstase, l-a trădat în modul cel mai ordinar posibil, după ce acela, Adrian Năstase, luându-l ca aliat politic, l-a ajutat să intre în Parlamentul din 2004.
„Un trădător”, iar gustul trădării, noi românii, l-am gustat de-a lungul istoriei.
Aseară, un alt acolit al lui Mihai Gâdea, care vă mărturisesc, de când a invitat-o în emisiune pe Carmen Brumă, mi-este de-a dreptul simpatic, pentru felul studiat afectuos-neutru în care i-a vorbit. Este adevărat, şi feminitatea desăvârşită a invitatei, a contribuit la succesul comportamentului desăvârşit al gazdei.
Acest alt acolit, a reuşit să mă păcălească în chip diabolic, să-mi pierd timpul făcându-i rating. Tot ajutat de Gâdea, care am observat că are o adevărată slăbiciune pentru umorul de prost gust al acestuia.
Pentru „umor” sau naiba ştie pentru ce, că nu-l văd pe Mihai, un spirit aşa de jucăuş.
Nici nu l-ar prinde, cum perfect ştiu, că nici pe mine, nu mă prinde.
Aşadar, „umoristul” lui Mhăiţă, m-a păcălit, în secvenţa de final de la Sinteza zilei, promiţându-ne, nouă celor gură cască, asemenea mie, că ne va povesti cum Preşedintele a recunoscut într-un interviu acordat lui Sorin Roşca Stănescu faptul că-şi turna anual, familia la securitate.
Ştire, nu?
Adevărul care este însă?
Traian, pontos cum este când vrea să te ademenească, povestea despre formularele autobiografice anuale, pe care fiecare cetăţean cu o funcţie de conducere, era obligat să le completeze.
Şi în care vorbeai despre tine şi toate rudele, ca stare civilă, şi identitate înaine şi după căsătorie (sau înainte de deces, după caz).
Şi cu cât mai importantă funcţia, cu atât mai crescute exigenţele.
Nu-mi amintesc să se fi cerut ce mâncai sau ce beai(şi aci este abilitatea manipulatorie a Preşedintelui) .
Asta nu cred că însemna să-ţi fi turnat rudele, cum este şi în cazul „soluţiei imorale”
Şi nu consider că obligaţia cetăţenească de a-ţi anunţa schimbarea de domiciliu este o preocupare comunistoidă.
Poate în cazul unui schizoid.
Şi ca în cazul unui şcolit într-ale diversiunii subliminale, păcăliciul meu, a reluat obsesiv pasajul respectiv, mirându-se şi ţăţăindu-se, ca o ţoapă cu mâinile-n şolduri de ce „minuni” auzise.
–„Cum, şi- a turnat-o pe Ebaaaa?”Şi Voiculescu pentrucă a fost întrebat de mătuşa lui, care plecase din ţară, era securist?
Şi tot circul, care nu cred că-l onorează pe Voiculescu, să fie apărat astfel!
Ajuns aci, îmi amintesc o vorbă inspirată de –a lui Richelieu:
–”Prefer un d’Artagnan loial, decât un tâmpit vocal.”
Onu
Madi şi Onu Blog 