Arhive pe etichete: respiraţie.liniştea minţii.

VINDECAREA INTUITIVĂ

Azi, voi fi prudent. Voi conştientiza eventualitatea pericolelor abaterii de la ceeace mi-am propus, şi nu voi ceda , nici măcar unui gând intuitiv.

De fapt, ce este intuiţia.Nefiind un tip doct în domeniu, voi încerca o explicaţie strict personală.

Nu voi apela la cartea despre care am vorbit ieri.

Deşi, poate episodul de ieri, a fost în felul său, tot un moment intuitiv.

Aşadar, în trăirea gândirii mele, intuiţia este  tot un proces de gândire: spontană, prevestitoare; de esenţă de gândire.

Fără intenţie, calcule sau alte manifestări raţionale.

Un soi de presimţire.

De noroc, sau de nenorocire.

Este, cred, o manifestare instinctuală a viului, în căutarea echilibrului de sine, în conservarea perpetuării sale.

Cartea abundă în pilde, şi constituie pentru mine, clipe rarisime de  îndemn, către cunoaştere. Spre pildă, autoarea întreabă, chiar din introducere, dacă  în viaţă am avut momente intuitive palpabile, cu urmări în existenţa noastră.

Este un îndemn, şi o provocare pe care, la rându-mi, le lansez cititorilor, care îmi onorează blogul, prin prezenţa lor.

Surpriza sau farmecul intuiţiei, constă în faptul, că nici nu mai ştii, de la ce a pornit.

Aşadar, din intuiţiile mele, în real:

ca oricărui copil, îmi plăcea să casc gura, la evenimentele localităţii  copilăriei.

Într-o zi, cu câţiva prieteni, căscam gura, minunându-ne, la încercarea de despotmolire a unui camion, din mâlul cu care-l colmatase viitura râului local.

Solicitată, unitatea militară din zonă, a întins o mână de ajutor.

Camionul a fost remorcat de un tanc, cu un lanţ ale cărui zale, mi se păreau imense.

Cu lanţul întins la extrem, acţiunea de recuperare, se desfăşura sub privirile noastre uimite încă, de grosimea zalelor lanţului militar, folosit.

La un moment dat, le spun copiilor cu care căscam gura la eveniment:”măi, eu mor de cald, hai la umbra sălciilor de colo!” Nici n-am ajuns bine sub sălcii, când o za a cedat, iar lanţul, în mişcare razantă , a trecut prin locul de unde tocmai plecaserăm, crestând şanţuri adânci de câţiva centimetri,  în trunchiul   câtorva sălii, în care s-a oprit.

Seara, povestind părinţilor, mama speriată, s-a închinat, mulţumind Domnului, că ne-a sfătuit să plecăm  la timp, din calea lanţului.

Impresionat, am povestit a doua zi, copiilor din grupul de sub sălcii. Se pare că şi la ei, tulburarea asupra unor părinţi, a fost cumplită.Fuseserăm la un pas de moarte, prin retezarea trupurilor noastre firave,  de către lanţul respectiv, în traiectoria lui teribilă.

Intuiţia de a ne retrage la umbra unor sălcii, ne-a salvat.

Eram asistent universitar, la Iaşi.

Într-o zi, s-a pornit o furtună. M-am gândit, să fug, să mai prind deschis, magazinul loto, aflat pe aceeaşi  stradă.

Am iuţit paşii, când aud în urma mea, chiar pe unde trecusem, zgomote puternice, de geam spart. Instinctiv, m-am uitat înapoi. Un bărbat, îşi scosese pălăria, de sub care începuseră să curgă şiroaie de sânge. Un geam spart al unei ferestre deschise, de la un etaj,  trântite violent de vânt,

i-a căzut sărmanului pe cap.

Gândul intuitiv, de a prinde magazinul respectiv, deschis, m-a salvat de impactul cu cioburile geamului spart de furtună.

Dar un exemplu tulburător de gândire intuitivă, mi l-a povestit o preţioasă cunoştinţă din virtual. Fără vreo justificare, s-a urcat în maşină şi a plecat la părinţii aflaţi în altă localitate.

Fericirea surprizei, de nedescris, a fost urmată de un moment dureros, de referinţă .

În noaptea  sosirii ei, neanunţate, tatăl , s- a prăpădit în somn, din cauza unui stop cardiorespirator.

Un exemplu cutremurător, de intuiţie filială, dar relevant, asupra rolului de mesager infailibil al intuiţiei  în existenţa noastră. Din spicuirile din carte, am reţinut pentru început, două aspecte, în dorinţa de a ne folosi intuiţia, ca ghid benefic, în viaţă.

Primul, acela de verificare a prezenţei ei, prin reiterarea unor momente relevante.

 

Al doilea, încercarea de cultivare a ei, prin momente deliberate de meditaţie, pentru a ne linişti mintea. Întrucât se pare că intuiţia, se declanşează optim, în momente de relaxare a minţii,realizate prin meditaţie.

 Iar meditaţia, nimic mai simplu. Se face pe baza incapacităţii minţii, de a se ocupa de două lucruri simultan.

Pentru aceasta, concentrarea asupra actului  de respiraţie, duce la îndepărtarea de la ori ce altă preocupare, deci şi de la gândurile  haotice, dezideratul  necesar pentru odihna minţii.

La final, reiterez sugestia de a face primul pas, în cultivarea intuiţiei.

 Anume, că, aceasta, s-a manifestat cel puţin o dată, oricât de nesemnificativ ar părea,  în viaţa noastră.

 Încercaţi, e un joc interesant!

Onu

 

Reclame

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate