Arhive pe etichete: Robespierre

SEPUKU

CRIN ANTONESCU a demisionat din functia de Preşedinte al Senatului.N-am înţeles motivul, dar cred că  nu  ar fi rău, dacă un lider expus unor momente de stres, pe care noi, obişnuiţii  liniştii ambientului familial, nu avem cum să le realizăm, ar avea alături de el, asemenea unei Eminenţe cenuşii, un psiholog strălucit, pentru momente de protecţia societăţii pe care aceştia îşi dau ifose, că ar deservi-o.

Tristeţea pe care mi-a declanşat-o, lipsa de justificare a gestului său, nu poate fi descrisă. Poate nu am motive, poate valoarea sa politica, este de domeniul lucidităţii posterităţii, dar mie, mi-a stârnit o mâhnire profundă.

Prin intervenţiile sale retorice, retrăiam epoca de glorie a Franţei, prin pleiada sa de voci strălucite: Mirabeau, Danton, Robespierre, Marat. Poate şi pentru că este dobrogean de-al meu. Scriu însă postul, pentru a evidenţia momentul intuitiv, premonitoriu al lui Mircea Badea, privind acest act nesăbuit.

 Dintr-o reluare a emisiunii acestuia,”În gura presei”, se pare că Mircea Badea ar fi avut cu Crin Antonescu, o discuţie  antologică.

După ce i-a explicat omului politic, ritualul Sepuku, finalizat cu scutirea de suferinţă a victimei, prin retezarea gâtului acesteia, Badea, i-ar fi spus:

”Domnule Antonescu, în cazul unui sepuku, al Dv.,aş vrea să fiu cel care să vă scutească  de ultimile clipe de suferinţă!”

În accepţia mea, suna în maniera :”în cazul unui gest stupid, de sinucidere politică, aş vrea să fiu cel care să vă decapiteze!”

Blestemată premoniţie!

Crin Antonescu, pentru demisia de ieri, meriţi decapitarea.

Onu

PS:Episodul 12 din „Dreptul de a zâmbi” al ELEI, va urma decapitării lui Crin Antonescu. Ludic vorbind!

Publicitate

4 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

CRIN VERSUS „SOLUŢIA IMORALĂ”

Motto:”Întărâtă-i Drace, că mult îmi mai place.

 Din pâră şi ură, ne-om reaminti,

 Cine-n Ţară, efectiv, e: lepădătură!”-Parafrază

Geme blogosfera despre disputa “Crin- Voiculescu”.

Eu, ce să zic. Precum omul cu idei puţine, dar fixe. De fapt, doar una: numită de”susţinutul Traian”, de către Crin.

 De fapt, o sintagmă:”SOLUŢIA IMORALĂ”.

 Despre cine?

Adresată cui?

Ei, hai că-i prea de tot.

Memoria mea securistă, nu uită lecţia calomnierii kaghebiste.

 

De aceea:

Crine, dobrogean drag.

Ţine-ţi gura, Nu gafa,

Că se-ntinde vâlvătaia.

Nu cred , doar Traian să te pândească!

Eşti istoric, nu uita: Atotputernicul Robespierre,

Într-o înfierbântată de şedinţă, ţeasta, şi-a ratat.

În locul tău, n-aş neglija,

 Că Tăriceanu, lângă Traian tropăia,

Când “soluţia imorală”,

Cu trădătorul lui Năstase, ticluia!

Vei spune:

“Fleacuri!”

Ei, uite, nu-s!

Din Răsărit, până-n Apus,

Răsturnări istorice, au tot produs.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET, Râsu/Plânsu