LEGĂTURA „CREIER-INTESTIN”

In 10 decembrie 2008, am scris postul :

Realităţi Româneşti. On blogs.

Spuneam că,  m-am plictisit să bântui pe bloguri ! Cu alese excepţii, numai glume şi politică de prost gust, comentarii pe măsură, încât nu ştii ce să mai crezi: mulţi suferă de ocluzie intestinală, sau există premisa unor descoperiri epocale  în medicină ?

Anatomiştii ar trebui să nu rateze momentul şi să efectueze studii, în vederea găsirii unor probabile legături dintre cutia craniană şi colon. Aşa, neuropsihiatrii şi preoţii vor afla cauza unor aberaţii psiho-mentale, atribuită actualmente, posedării respectivei persoane, de către diavol !

Ar fi bine pentru sănătatea noastră politică, dat fiind că intestinul gros, este sediul fermentării şi putrefacţiei resturilor alimentare, provenite din lăcomia necugetată a unora. Iar din aceste procese biochimice, rezultă o puzderie de substanţe toxice, despre pericolul prezenţei cărora, medicina profilactică, ne atenţionează continuu. Sau, poate, înainte de a se năpusti în diatribe, virtualii pacienţi, ar face bine să îşi acorde un mic răgaz de reflectare şi autostudiu, să observe daca impulsul respectiv, nu se datorează cumva unor disfuncţii provocate probabil de obiceiurile lor proaste alimentare şi nu de ce îşi închipuie, în năzuinţa lor obtuză.

Nu mă gândisem, să propun o soluţie. În ceea ce mă priveşte, sper că această legătură “ţeastă-colon” să se fi atrofiat, întrucât nu am, şi-mi displac reacţiile viscerale ! …era o  ipoteză ludică, neştiind cât sunt de aproape şi ce puţin ne trebuie, pentru eradicarea crizei de civilitate care ne marchează existenţa.

 Zilele trecute, răsfoind  revista PREVENTION un titlu îmi atrage atenţia: ”Intestinul: călătorie în centrul corpului”.

Alături, un contur corporal, sugestiv, arată din zona abdomenului, raze care duc spre memorie, stare de spirit, somn, apetit, imunitate, iar sub titlu, următorul text: ”Este mai deştept decât ştii, are un rol deosebit în păstrarea unui sistem osos puternic şi capacităţi extraordinare de vindecare a organismului.”

Mai mult, produce 95% din rezerva de serotonină (hormonul fericirii şi al somnului sănătos). Simplu spus, dacă intestinul este nefericit,creierul „plânge”. Te simţi indispus, dormi prost, devii irascibil şi apoi, în societate, te manifeşti în consecinţă.

Spre norocul nostru, autorii articolului  propun câteva soluţii pentru remedierea problemei. Dintre acestea, una mi se pare fezabilă şi o recomand prietenos: “eventual, zilnic, să se consume câte un iaurt Danone, cu probioticul Bifidobacteria, (iaurt, care a invadat publicitatea unor tv). Prin dezvoltarea bacteriilor „sănătoase” din intestin, organismul va fi protejat de răceli, gripă şi urmările deprimante ale sindromului de „colon iritabil”.

        Madi şi Onu

Publicitate

FICATUL

Motto: ”Realizaţi oare faptul că dacă ficatul ar putea să menţină puritatea fluxului sanguin, filtrând otrăvurile nocive, omul ar trăi veşnic,  cu excepţia unor accidente fizice?” – Dr. Henry G. Bieler

M-am săturat, sincer vă spun,
Să văd minte proastă-n corp român !

Este motivul pentru care, simt nevoia vitală, să renunţ la o tematică politică imundă. Şi, pe fondul atacului obscur, de distrugere a numeroase unităţi spitaliceşti, să încerc măcar din convingerea, că mai bine minte proastă, în corp sănătos, să abordez preocupări de menţinerea sănătăţii. Oricum, am înţeles, că un român naiv, sănătos şi puternic, ar conveni mai mult, FMI.

Încep cu o temă, care mă interesează şi pe mine, direct, întrucât am aflat că ficatul este a doua linie de apărare a sănătăţii.
Ori, pe bune, cine nu are nevoie de sănătate, că de deşteptăciune, n-am auzit pe nimeni, să ducă lipsă ! Nici la Guvern, nici la Televiziuni. În afara celor arătaţi, că au fost înainte, şi care ar fi dus Ţara de râpă.  Şi, dacă nu recunosc.., ce să însemne, decât că au fost şi ei, la fel de infailibili ?

Iar aceia, cine-au fost ? Parcă-mi amintesc, vag: actualii , când încă, nu-i alungase PSD-ul, sătul de ifosele lor democrate.

Apoi, tot actualii, până i-au alungat ţărăniştii, de s-au mâncat între ei, Dumnezeu să-i odihnească !

După decepţia ţărănistă, au urmat odioşii PSD-işti, care, n-au învăţat din păţaniile predecesorilor, că nu poţi prosti, decât o dată. Şi, au revenit tot actualii, cu altă pălărie, DA. Urmăriţi însă de ghinion, au dat peste unul forte, cu numele de Tăriceanu, care nu le-a suportat, cine ştie ce fiţe democrate, şi, nici una, nici alta, i-a dat afară din casă, îngrijorat, de  exemplul proaspăt al PSD-ului, să nu i-o  decredibilizeze. Bineînţeles au mai existat şi infime intruziuni: parcă PDAR, PRM, PUNR şi UDMR sau  poate chiar altele.

Aşa că, după 20 de ani, s-a remarcat un fost, de culoare roşie, devenit portocaliu, prin galbenul liberal, şi care nu-şi recunoaşte mimetismul.

Ei, dar tot în acelaşi interval, s-a convins.., că dacă nu ai spor, există şansa recurgerii la „o soluţie imorală”, pe care s-o şlefuieşti, persuasiv, până când, cei cu vederea minţii slabă, nu mai discern adevărul de minciuna vehement clamată.

Şi asta-mi dă fiori, că ne putem aştepta la surprise. Aşa că, mai bine un ficat sănătos, pentru o minte proastă, în corp sănătos.

Să revenim la ficat deci şi fără multe cuvinte, care mai ales, ne-ar  complica, să repetăm afirmaţia specialiştilor, că şi el, poate obosi; că obosit, nu-şi mai face treaba de filtrare a sângelui, când organismul se acidifiază, iar  el, ficatul, vulnerabil, într-un mediu acid, devine victima propriei neputinţe. La aceasta, contribuie si dereglarea, provocată de epuizarea rezervei  proprii de sodiu, elementul  său chimic de bază, necesar pentru menţinerea  echilibrului acido-bazic al corpului.

Cum poate fi protejat ?

Medicii ne spun, că prin dezintoxicare, cu alimente  şi suplimente alimentare alcaline. Sau prin nemâncare/cură de foame, post, când odihnindu-se, el îşi reface forţele.

Datorită curei de post, la care ne supune implacabil, criza cred că ar fi mai util, să încercăm dezintoxicarea, cu suplimente alimentare acaline, cum ar fi zeama de lămâie, drojdia de bere sau argila.

Da, spun cei mai exigenţi; dar lămâia e acră, înseamnă acid, şi atunci, cum îmi neutralizez aciditatea organismului, atât de nocivă ficatului.

În capcana gustului acru al lămâii, împotriva efectului alcalin, am căzut şi eu, până când am citit, că sucul de lămâie acţionează în organism, ca o bază, fiind deci un antidot natural împotriva hiperacidităţii  dăunătoare  întregului organism.

Dar, de ce drojdia de bere ?

Tot chimie ! Drojdia de bere, conţine mult din sodiul organic, de care duce lipsă ficatul, aportul respectiv, ferindu-l de epuizare.

În mod similar, compoziţia minerală alcalină a argilei, conform practicii naturiste, ajută activ, dezintoxicarea ficatului şi revigorarea acestuia.

În episodul următor, în funcţie de preocuparea manifestată de vizitatori, vor fi prezentate, modurile de administrare a celor trei suplimente: zeama de lămâie, drojdia de bere şi argila.

MADI şi ONU

COMPASIUNE

În loc de motto: ” Nu oricine, merită milă!” – MADI şi ONU

Deşi am decis să nu-mi mai irosesc timpul ascultând pălăvrăgelile de la TV, în dorinţa de a vedea o rază de speranţă către orizonturi neportocalii, sticla m-a atras irefutabil.

Doream sa văd cu ochi şi urechi personale, Monstrul, cu nume Cseke Atilla. Dar, vai, ce decepţie ! Un personaj care, ca într-un confesional, face mărturisirea indirectă, că el este doar avocat, străin de medicină.

Hăituit de întrebările  ucigătoare, fără răspuns, ale moderatorului emisiunii, atacat dur la fapte, de un Mihai Tatulici, acest Lucian Bute, al reportajului video-media, ca un băieţel, împins săgalnic, de Preşedinte, pentru gluma de lez-oficialitate, aşa-zisul ministru al sănătăţii, panonicul Cseke Atilla, prăbuşit jalnic, în fotoliul de invitat, al Realitatea TV, cu părul parcă brusc decolorat, sub spectrul groazei, doar că nu întreba printre lacrimi, pe moderatorul emisiunii: “Pot să răspund ?”

Era vorba de răspunsurile la întrebările, adevărate torpile la ficat, ale lui Tatulici, pe care nu l-am mai văzut atât de dezlănţuit, nici în timpurile lui, pro cine nu-mi făcea nici o plăcere.

Dezgustat de oroarea  pe care o incumbă brutalitatea de orice natură, am renunţat la emisiune, frământat de nedumeriri: de ce nu demisionează, dacă este evident, că a greşit ? De ce nu este convins că  a greşit ? De ce suportă umilinţa oprobriului public ? De ce nu-şi face harachiri ?

Să fi fost cumva obligat la gestul respectiv şi atunci, în sinea sa, se descarcă de orice răspundere morală personală ?

Cine l-ar putea obliga la această neomenie ? Premierul ? Dar pe Premier ? UDMR-ul ? Dar pe acesta, ce impulsuri oportuniste ? Să fie animat personajul de impulsuri  fundamentaliste ?

PS: N-am găsit răspunsul, dar mi-a trecut mila. Individul, din cauza căruia, au murit cu zile, câţiva români, ar merita un sfârşit, la fel de ingrat. Oricum, un AVC (accident vascular cerebral), era de dorit, să fi suferit, ca orice atentator la viaţa şi integritatea poporului roman !

MADI şi ONU

Ce caută românii pe Google ?!

Pentru noi, Madi şi Onu, blogul, înseamnă o triplă bucurie:

– Ideea temei şi abordarea ei;
– Lectura comentariilor şi răspunsurile la ele;
– Căutările pe marginea temelor posturilor publicate. Iar când căutările, punctează colateral, racila socio-politică vizată în post, entuziasmul este everestin.

Concret, la ultimul post, o singură căutare: “Cseke Attila închide morgile” 😀

Numele străinului, m-a liniştit că Madi a intuit bine, tema propusă şi linia de abordare, iar colaborarea noastră, s-a dovedit la fel de fructuoasă în conotaţii.

A început însă travaliul întrebărilor: ce a vrut să afle referentul, şi de ce, în legătură cu iniţiatorul legii aducătoare de moarte a românilor ? De ce a asociat funcţionarea morgilor consecinţelor funeste în serie, ale acţiunii pomenitului, şi probabil, în subsidiar, ale complicilor săi ?

Sugerează că efectul final al acţiunii este  nu patul de spital, ci morga ?

Presupune că atentatorul s-o teme de adevărurile revelate de autopsii ?

S-o fi ruşinat la gândul că după numărul mic de început al morţilor, faţă de cel scontat, autopsierii nu vor avea de lucru, iar de aci, noi victime ale somajului FMI-ist ?

PS: Ezoterică întrebare. Din ce partid o face parte referentul/căutătorul ?

MADI şi ONU

OBEZITATEA II

Motto: ”Sfătuindu-i, pe cei care sunt supraponderali să consume glucide cu indice glicemic scăzut (leguminoase,alimente complete, fructe, legume etc…), autorul (Michel Montignac), a obţinut, odată cu scăderea răspunsului insulinic, atât o scădere în greutate, cât şi o  reducere a factorilor de risc (glicemie,trigliceride, colesterol etc) (Dr. Herve’ Robert, medic nutritionist)

 

Autorul dietei Montignac, Michel Montignac, a stabilit, experimentând pe propria persoană, că pentru a slăbi, IG, să fie inferior sau egal cu 35. În motto, se afla deja chintesenţa, metodei valorificării conceptului de indice glicemic (IG), explicat în postul anterior.

Odată realizată greutatea corporală dorită, pentru a preveni creşterea din nou, în greutate, mesele, vor trebui sa aibă fiecare, o “încărcătură glicemică”  în medie, între 35 şi 50. ÎG a fiecărui aliment se calculează înmulţind IG al acestuia, cu cantitatea de CH (carbohidraţi) dintr-o porţie şi împărţind rezultatul la 100. Adică, Încărcătura glicemică (ÎG) = (IG x cantitatea de carbohidraţi la o portie)/100. De exemplu, o porţie de caise uscate, de 60 grame, are IG = 30 şi conţine 27 g. carbohidraţi.

Deci, ÎG = (30 x 27)/100 = 8

Similar, ÎG a fiecărei mese, ne va arăta de câte ori, masa respectivă, va influienţa cererea de insulină şi o va mări, în proporţia raportului, între valorile acelor încărcături glicemice. Caz, în care, secreţia de insulină (insulinemie) va duce la lipogeneză (stocare de grăsimi), şi nu va stimula lipoliza (eliminarea grăsimilor de rezervă). Şansa celor care doresc să aplice metoda indicelui glicemic, pentru scăderea în greutate, constă în efectul reductiv, al diferiţilor factori, asupra acestuia. Decisivă, este consumarea în prealabil, de alimente, cu IG mic, după care, fenomenul de compensare, a glucidelor nefavorabile este mai eficient.

În continuare, se prezintă câţiva factori care duc la scăderea vitezei de golire a stomacului, permiţând astfel, pătrunderea progresivă şilentă a alimentelor, în duoden: starea granulară a alimentelor, prezenţa fibrelor, dată de tărâţe şi celuloză, din legume şi zarzavaturi; aciditatea conţinutului stomacului (fapt ce justifică folosirea oţetului de mere şi a limonadei calde, la sfârşitul meselor; prezenţa grăsimilor). În acest sens, o salată de legume, bine asezonată cu ulei, şi oţet sau zeamă de lămâie servită ca garnitură, la o masă cu un IG mare, ajută ţinerea sigura sub control, a nivelului glucozei din sânge.

PS. Scopul articolului, este de a iniţia, cunoaşterea conceptului de indice glicemic, spre a evita excesul de insulină, care, în final, duce la fenomenul insulino-rezistenţei, urmat de  hiperinsulinism (vezi postul precedent, Obezitatea). Totodată, să realizeze legătura între Dieta individualizată, pe grupe sanguine, în vederea aceluiaşi deziderat, o concepţie alimentară sănătoasă. Astfel, vom transmite, valorile IG, în funcţie de  grupele de sânge.         

Madi şi Onu

OBEZITATEA

 Motto: “Un sfat când nu e rău, nu-l voi dispreţui” – Goethe

 

Surplusul de greutate corporală, nu este o glumă. Constituie o sursă de neplăceri pentru sănătate, dincolo de aspectele inestetice, cărora sunt obligate, să le facă faţă, persoanele în cauză; desigur, dacă nu le pasă de impresia penibilă, pe care o lasă, celor din jur. În fapt, problema, nu este prea grea, dacă se înţelege mecanismul destul de uşor, al depunerii excesului de greutate. Exceptând, desigur situaţia unor dereglări glandulare, cărora tot medicaţia alopată, ajutată de o alimentaţie adecvată, le asigură o rezolvare mulţumitoare şi de durată definitivă.

Să încercăm, să ne familiarizăm, la nivel de cultură generală, indispensabilă oricărui om educat, cu mecanismul anatomo-fiziologic, prin care se pot desluşi cauzele excesului ponderal, uman. În sange, există o cantitate de zahăr(glucoză), numită glicemie, care, pe stomacul gol, înainte de a mânca, are o mărime normală, de 1 gram pe litrul de sânge.

Alimentele, la rândul lor, conţin, se stie proteine, glucide ”sursa zahărului/glucozei”,  şi grăsimi (lipide). După ce mâncăm, glucidele din alimente, prin procesul digestiei, trec în sânge, mărind glicemia, până la atingerea unui maximum, numit vârf glicemic.

Pentru a compara puterea glicemiantă (de mărire a glucozei din sânge) a alimentelor, s-au efectuat determinări de laborator, pe subiecţi sănătoşi sub raport glicemic. Pancreasul, o glandă anexă a tubului digestiv, când este depăşit nivelul normal de glucoză, secretă un hormon, insulina, care ajută readucerea acestuia, la nivelul de un gram la litru.

Insulina, necesară pentru metabolismul carbohidraţilor, are efecte secundare nesănătoase, în cazul  unei secreţii excesive (hiperinsulinism), cum ar fi: luarea în greutate (prin stocarea preferenţială a lipidelor consumate suplimentar) sau ca factor hotărâtor în declanşarea diabetului şi a altor afecţiuni cardiovasculare (colesterol, ateroscleroză, hipertensiune arterială, trigliceride).

Totodată, mai este un factor cauzator al stărilor de hipoglicemie, când, la scurt timp, după consumarea de alimente cu un indice glicemic (IG) ridicat,urmează, se înţelege, o secreţie puternică de insulină, glucoza din sânge, glicemia, scade sub valoarea normală, creierul şi sistemul nervos central, a căror unică sursă de hrană este glucoza, se resimt, iar organismul percepe o serie de simptome, de la oboseală, la depresie, cum ar fi: transpiraţie, tremurături, anxietate, palpitaţii, incapacitate de concentrare, letargie şi apatie. Conceptul de indice glicemic (IG), definit în 1981, pentru a determina mai uşor, care sunt alimentele potrivite pentru diabetici, explică impactul fiziologic al ingestiei fără discernământ, de carbohidrati. Înţelegerea semnificaţiei alimentare a acestuia, poate fi de bun augur, pentru asigurarea unei sănătăţi perfecte şi armonii corporale de apreciat. Nu poate fi omisă o capacitate de efort fizic şi cerebral  durabilă.

PS. Articolul  va apare în câteva episoade, în măsura interesului prezentat de vizitatorii blogului, faţă de valorificarea acestui concept, în interesul personal, şi al celor dragi. Continuarea, cu scop exclusiv pragmatic, va oferi alimente cu IG mic, precum şi câteva recomandări  pentru  stabilirea unor mese, cu  încărcătură glicemică (ÎG) optimă.

Noţiunea de încărcătură glicemică (ÎG) va constitui partea introductivă, a episodului următor.       

Madi şi Onu

Boala lui PARKINSON

Motto: ”Medicina este un univers plin de taine, care îşi aşteaptă rândul !” – Onu

– Madi, ia uite ce nostim, merg cei doi, din faţa noastră; parcă râd, sau se ceartă !

– Onu, eu cred că sunt bolnavi; parcă tremură. Să nu fie bolnavi de Parkinson !

Jenat, de prezenţa spiritului  de observaţie al lui Madi, îmi caut o scuză, tipic post-revoluţionară: ”e normal, este cadru medical”. Nemulţumit totuşi de mine, caut să mă edific puţin asupra acestei suferinţe. Şi la nivel de profan, aflu că boala lui Parkinson cunoscută şi ca paralizia tremurătoare, este provocată de carenţa unei substanţe, numită dopamină, şi care în zonele din creier, funcţionează, ca neurotransmiţător.

Neurotransmiţătorii, sunt substante biochimice, care trec în goană de la un neuron la altul, trasând magistrale biochimice, ce poartă fiecare gând şi sentiment, prin vasta reţea de neuroni a creierului… Mai simplu spus, ei, neurotransmiţătorii sunt esenţa memoriei, inteligenţei, creativităţii şi dispoziţiei umane. Este demn de reţinut, că tipul de neurotransmiţători produşi, depinde substanţial de ceea ce mâncăm.

Concret, în boala Parkinson, carenţa de dopamină, este consecinţa ingestiei insuficiente a sursei de substantă L-dopa, precursoarea dopaminei. Cercetari medicale, au stabilit, că alimentele care au un conţinut abundent de L-dopa, sunt leguminoasele, în ordine, boabele de fasole şi de linte. Conform Dr. Mihai Petrovici, în cartea sa ”Hrana vieţii”, ajunge o cantitate zilnică de fasole, cam de 250 grame, pentru a obţine suficient L-dopa, cu efect fiziologic benefic, asupra bolii lui Parkinson. În viziunea aceluiaşi autor, fasolea încolţită, conţine de zece ori, mai mult L-dopa, decât fasolea neîncolţită. Prevenitor, ca orice medic, ne atenţionează, că nu se recomandă s-o facem înainte, de a consulta medicul. Oricum, este neîndoielnic faptul, că folosirea celor două leguminoase, are în mod cert, efecte atât curative, cât şi profilactice, după caz.

PS: Prezenţa neurotransmiţătorilor,  împraştie mitul, capacităţilor psiho-mentale, direct proporţionale, cu mărimea şi greutatea creierului. Exceptând poate, cazul posedării de neurotransmiţători adecvaţi. Ca o exemplificare foarte sugestivă, se poate face comparaţia cu un calculator, în care puterea microprocesorului, permite o mai mare viteză de acces la fluxul de informaţii.

 Onu şi Madi

Oare cât …s-ar economisi ?!

 Motto: ”Urmează să luăm măsuri de natură juridică, chiar penală în unele situaţii” – Mihai Şeitan, aşa-zisul ministru al Muncii

Cu o privire tulbure, fără a prevesti ceva bun, un personaj obscur, declara cele din motto. În felul acesta, ”tovarăşul” de la centru, îi raportează Poporului, că l-a prins cu mâţa-n sac. Adică ? România este o ţară, cu cel puţin 3200 de bolnavi închipuiţi, care beneficiază pe nedrept, de pensii de boală; cu alte cuvinte, care pradă bugetul statului, ziua-n-amiaza mare. Asta, dupa verificarea a doar 39.000 dosare, din sutele de mii care îşi aşteaptă rândul.

Mă cutremur, fac pielea şarpelui, şi mă  închin Domnului, că ne-a adus, în sfârşit, la cârma Ţării doi conducători vigilenţi. Că, degeaba, domnul Băsescu …, fără vigilenţa Domnului Boc, împreună cu al său Comitet Central, din Palatul Victoria. Acelaşi Palat, unde, sub un Petre Roman, primul şef al PDL (când se numea PD), Teodor Stolojan, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Adrian Năstase şi Emil Boc, de cate ori (?), acolo unde mentalitatea căpătuistă, s-a metamorfozat post revoluţionar.Vă imaginaţi, cu 3200 persoane depensionate, se vor economisi sume mari de bani,”cheltuite  ineficient” până acum.

Nu te cutremuri, cititorule, când afli de ce nu creşte PIB în România ? Când poate şi tu, împreună cu invalizii tăi, contribuiţi la acest jaf naţional ? Dar, ca să nu avem linişte patriotică, o altă veste năucitoare, ne loveste: ”Miliardari de top, în clasamentul  datornicilor fiscali la stat”.  Din dezgust, n-am să dau nume. Se pare că datoria la stat însumată, a 10 firme private,  (conform ”Calcule Gândul pe baza datelor ANAF”) exprimă,  cu puţin peste 2 miliarde lei noi.

 Oare, ce-ar zice penibil de vajnicul apărător al finanţelor ministerului Muncii ? Şi, mai ales, cam câte părţi de procent (0,0….%), vor fi reprezentând aceste datorii fiscale, din jaful celor 917.000 de pensii de invaliditate din Ţară ? Sau, respectivii miliardari, să fie nişte fantome ?

PS: Şi când mă gândesc, în postul precedent, îl sfătuiam pe Preşedinte, să se lipsească, de uite ce oameni (?) valoroşi ! Acum, la final, îmi amintesc de un alt nume obscur, Monica Tatoiu, dezvăluind,  pe postul Realitatea TV, că mulţi pensionari, provin …din comunism ! Să fi fost aşa de milos comunismul cu oamenii ?! De unde-o şti asta respectiva, care s-a declarat PDL-istă ?  

De acolo, i-o fi sugerat Şefului, ideea cu “pensionarii, cancer de buget”. Pentru că, şi-a dovedit energia executorie, poate ar fi bună o înlocuire a domnului Vlădescu, de la Finanţe, cu domnul Şeitan, de la Muncă ? Poate s-ar începe eradicarea evaziunii fiscale, lămurirea tenebrelor funeste, ale economiei subterane, ale pierderilor planificate, doar pentru că le-au îngăduit  reprezentanţii FMI, ai CE şi ai Băncii Mondiale; s-ar lămuri cauzele grabei cu care se îmbulzesc, să atingă ţintele de deficit bugetar.

Ei, zic şi eu, aşa …vorbesc precum câinii vagabonzi, cu Luna de pe Cer. Poate doar ea să mă audă !

Gustul verii

Motto: ”Dacă utilizaţi caracteristicile individuale ale grupei sanguine drept ghid de alimentaţie, şi mod de viaţă, veţi fi mai sănătoşi, veţi atinge în mod natural greutatea corporală ideală, şi veţi încetini procesul de îmbătrânire” – Dr. Peter J. D’Adamo – Creatorul Dietei Individualizate

Madi, inspirată, ca mereu, îmi spune …

– Onu, hai să încercăm şi alte teme. Ce zici de “Gustul Verii” ? Să vorbim despre feeria de forme şi culori a pieţelor agroalimentare, dată de standurile gemând de povara legumelor, fructelor  şi zarzavaturilor expuse. Şi să subliniem virtutile alimentare pentru sănătate ale acestor alimente miraculoase.

 – Da, ideea ta este fascinantă, dar nu se poate într-un post scurt, cum mă sfatuiesti  tu managerial pentru blog, şi fiind o temă, cred eu, benefică pentru musafirii noştri, va necesita cel puţin câteva episoade. Ce zici, facem aşa ?

 – Mă mai întrebi, Onu, când este vorba de binele vizitatorilor noştri ? Atunci, să antamăm şi tema alimentaţiei adecvate celor 4 grupe sangvine.

 – Mădişor, temeritatea ta, ma sperie; doar suntem nişte autodidacţi în temă. Dar te şi admir, pentru altruismul care-l manifeşti ! Mai ales, că eu sunt adeptul acestei atitudini alimentare. Şi asta, cu tot scepticismul exprimat de persoane erudite în probleme  medicale. Din jenă, nu-ţi redau, afirmaţia sceptică a unei doamne doctor, “nutriţionist” îşi spunea !

 –  Onu, tu mă ştii: “Facta, non verba!”. Şi Edison, avea doar trei luni din prima clasă de şcoală primară, şi azi, citim la becul lui .

– Doaaamne, Madi, ce vrei să spui ?

– Să nu ezităm, şi să începem, prin a transmite sfatul Dr. Peter J. D’Adamo: “S-ar putea să fiţi şovăitori în a vă avânta într-un astfel de teritoriu nefamiliar, chiar dacă argumentele ştiinţifice, par convingătoare. Vă rog să faceţi doar trei lucruri: discutaţi cu medicul, înainte de a începe, aflaţi-vă grupa sanguină, dacă nu o cunoaşteţi deja şi încercaţi dieta grupei  sanguine, timp de cel puţin trei săptămâni. Cei mai mulţi dintre pacienţii mei, sesizează unele rezultate în decursul acestei perioade de timp-energie crescută, scădere în greutate, o reducere a acuzelor digestive şi o ameliorare a problemelor cronice cum ar fi astmul, cefaleea şi pirozisul … Convingeţi-vă singuri că sângele nu numai că asigură organismului dumneavoastră elementele nutritive cele mai importante, dar se dovedeşte acum a fi şi un mijloc de păstrare a sănătăţii dumneavostră  în viitor”.

– Sună promiţător, ba chiar incitant ! Dar cum procedăm ?

– Simplu: sunt patru grupe sangvine: O, A, B, şi AB. Dacă printre cititorii noştri, există doritori, la semnalarea lor, noi, ca autodidacţi practicieni, prelucrăm şi transmitem informaţiile, conspectelor noastre, despre viziunea personală,  asupra experienţei noastre, privind aplicarea metodei. Sigur, cine doreşte s-o facă direct, poate încerca şi singur, iar eventual, să dezbatem pe blog, opinii şi rezultate obţinute.

–  Madi, nu-ţi ascund, încep să prind alt drag de tine ! Vrei ca discuţia noastră să constituie primul episod ?

– Daaa, Onucu, daaa !

– Atunci, Doamne, ajută: să fie în sănătatea vizitatorilor, pentru  o blogolume conform “Mens sana in corpore sano”, cu toată criza asta afurisită !

– Onu, poate în episodul următor, să vorbim despre încercările tale , de combinare a acestei diete, cu aceea de hrană vie ?

– Da, dar după ce vom răspunde întrebărilor adresate nouă.

  Madi şi Onu

Elixirul vitalităţii IV

În Episodul III, am promis prezentarea unor surse alimentare naturale de enzime. O fac astăzi. Dar, problema enzimelor, este atât de complexă, încât, fără o simplificare sistematizată, valoarea benefică a ideii, s-ar irosi. Întrucât funcţionarea normală a organismului viu este rezultatul acţiunii armonioase a tuturor sistemelor enzimatice, se înţelege că orice modificare a unei enzime sau absenţa ei totală atrage tulburarea întregului şir de reacţii metabolice la care participă enzima respectivă.

Cercetarea medicală a demonstrat că orice simptom patologic poate fi asociat unui proces metabolic perturbat, ceea ce înseamnă că în fond, simptomul îşi are drept cauză comportarea anormală a uneia sau mai multor enzime deci, orice boala este o boala metabolică datorată unui defect enzimatic (sau leziune enzimatică).

De aci, şi ideea Profilaxiei îmbolnăvirii, cu ajutorul enzimelor vii, provenite din hrana naturală, nedenaturată prin prelucrarea termică (s-a constatat că eficacitatea unei enzime este distrusă la o temperatură de circa 45 de grade); ca şi Terapiei enzimatice, fie cu enzime naturale, din alimente, fie cu suplimente enzimatice, obţinute în laboratoare specializate, fără prelucrare termică.

Revenind la simplificarea gândită, este necesară precizarea, că putem vorbi atât de enzimele, menţionate in episodul anterior, cât şi de substanţe cu numeroase reacţii enzimatice, precum vitaminele şi mineralele, în special oligoelementele, denumite şi vitamine minerale. Oligoelementele sunt elemente minerale, care în organism, se află în cantităţi mici (sub 0,05% din greutatea corpului). Importanţa lor enzimatică, constă în faptul că intră în structura unor enzime (catalaza, fosfataza alcalină, tirozinaza, arginaza), sau a unor hormoni.

Despre enzimele propriu zise, amintite în Episodul III mai trebuie spus că, pe lângă profilaxia amintită, au fost  aşezate la  baza Dietei vedetelor, cunoscută şi ca Dieta Beverly Hills, care concepe un sistem de hrănire bazat pe legile enzimatice, care de fapt, pune preţ pe enzime şi efectele lor la nivelul aparatului digestiv ca şi pe o combinare a alimentelor consumate la o masă, încât să nu influenţeze negativ, acţiunea enzimelor de digestie, întrucât constatarea personală a autoarei Anne Rice, după o amplă documentare, a fost că, îngrăşarea ei, era legată direct de digestia incompletă sau defectuoasă. Cu această ocazie, autoarea a redescoperit viabilitatea ”mono-dietei” (regimul  cu hrană unică la fiecare masă), care uşurează considerabil digestia, în special în cazul persoanelor slăbite sau bolnave. Însuşi  nemuritorul Hipocrate,  recomanda numai lapte, celor ce sufereau de tuberculoză pulmonară. Explicaţia, este absolut chimic digestivă; enzimele digestive, în cadrul chimiei gastrice, nu sunt împiedicate în acţiunea lor, de variaţia acidităţii sucului gastric, proces produs, în prezenţa a cel puţin două alimente diferite(proteine şi amidon) care necesită medii chimice gastric diferite, antagonice astfel, activităţii enzimelor digestive.

PS: În episodul următor, Surse naturale, pe cele trei categorii de substanţe, cu efectele enzimatice, sus-descrise.