O CARTE DE SĂRBĂTORI…

Ieri, buticărița mea de CĂRȚI, cu privirea radiind îmi face entuziastă, semn să trec pe la ea.
Mă apropii.
-Am găsit ceva pe gustul tău și-mi întinde o carte:
Șansa omului în Univers. Autorul,un colectiv de trei cercetători . Fizicieni probabil. Deasupra titlului, un alt titlu: Jocul Divin. Scris de mână, cu litere irizate.
Surprins plăcut de a- mi fi ascultat părerile asupra Divinității, o deschid la Cuprins.
Primul titlu, după Introducere, sună: PRIMA ZI-ZIUA ÎN CARE DUMNEZEU A FOST SINGUR.
Deschid și citesc:
Atunci, a existat o stare de singularitate, căreia, mulți dintre noi îi spunem Divinitate.
Ea ne conține pe toți.
Unul eram toți și toți eram Unul: de aci a început totul.
Sunt efectiv șocat.
Ce bine mi-a înțeles frământările spirituale, fata acesta simplă.
Îmi privește fața derutată de uimire și-mi spune:
-Ia-o până după sărbători, și frunzărește-o.
–Nu, nici vorbă, o cumpăr imediat.
Ajuns acasă, mă trântesc în pat, locul meu preferat de lectură de durată și încep frenetic, răsfoirea. Pe a doua pagină , motto-ul cărții, un citat din Nikola Tesla, sună :
– (Dacă vrei să înțelegi secretele Universului, gândește în termeni de frecvență, energie și vibrație).
Sunt ușor derutat.
Speram să citesc ceva inedit despre Divinitate, și când colo…, frecvență, energie și vibrație.
Nu mă încăpățânez să o țin pe a mea, cu orice preț, și –mi spun:
– dar poate acesta este tâlcul primului capitol, la care intuitiv am tresărit, și m-am decis să nu las cartea din mână?
Într-un târziu, ațipesc, și visez:
-Poate așa ar trebui simțit Divinul, în termeni i lui Tesla, spre a realiza atotputernicia Divinității ?
Poate Preotul- scriitor, Ion Agârbiceanu, cel care a scris nemuritoarea, pentru mine, povestire, Paștele ca Paștele, Crăciunu-i Sărbătoare, în asemenea termeni, a răspuns, când a fost întrebat dacă există Dumnezeu:
-Există, numai dacă ai încredere în EL.
Ș i, de ce să nu-l invoc și pe Eminescu, prin incontestabilul vers, din La Steaua:
Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie:/Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e.
Și, pentru că puterea mea de exprimare este limitată, în căutările mele, voi încheia cu opinia autorilor:
În prima zi, Universul a fost…. Dumnezeu singur sau o singularitate.
Ea, Singularitatea, a trecut în plan material, prin ceea ce azi numim Big Bang, Marea Explozie, startul în lungul drum către Universul ce constituie realitatea zilelor noastre.
Cât va fi durat Solitudinea Singularității, rămâne apanajul tot al științei, și asta…, probabil după ce va fi fost descoperită Particula- Dumnezeu.
Oare câte miriade de ani, vor mai fi necesare pentru aceasta?
Onu

Publicitate

ÎNTREABĂ-TE…!

Când, uneori în viaţă

Simţi binele cuiva, să-i faci

Nu pregeta să stai o clipă,

Să te întrebi, cu inima,  de n-ai să tragi.

Că vezi, există  legea  firii.

Când omul, de nu-i potrivit

Ţi-ai pus zălog liniştii minţii.

Şi, peste ani chiar…,

Vei avea…, de pătimit!

Şi dacă, fără voie, mila

Lacrimi, îţi smulge, chiar cuvenit.

Întreabă-te prudent, de mâine,

Nu te-o „trata”, ostil, cel miluit?

Iar dacă miluitul mâine,

Sprijin cerşit, nu va primi,

Întreabă-te de-n inimă,

Mai merită a-l găzdui!

…………………………………..

…………………………………..

…………………………………..

Iar la final, ca-n  madrigal

O vorb-a lui, fără să cuget…,

M-a readus.., pe val

              *   *

Sublim…, veţi spune…,

Dar nu-i aşa…,

Că-njoc, mi-e inima!

            Madi şi Onu

PS: De Sărbători…,

        Celor…., prea iubitori!

 

 

Sărbători fericite !

Dragilor, vă mulţumim mult pentru că ne citiţi blogul ! Vă urăm sărbători fericite şi liniştite, vin bun, cozonac dulce, cadouri multe şi petreceri fără incidente !

Madi şi Onu