Arhive pe etichete: sine ira et studio

Nici chiar aşa…!Dar nici oricum…!

 

Aseară, la A3, într-o formă prolixă, cineva,  încerca o sugestie USL-ului, dacă va câştiga alegerile.

Şi anume, propovăduia URA, ca formă de recuperare morală, pentru împilarea suferită, din partea muribundei foste puteri. Nici chiar aşa!

Ura, aparţine unui suflet bolnav, care în nesăbuinţa bolii, este capabil de distrugere.

Aşa s-au distrus: economia, civilitatea, omenia.

Aşa a fost trădată Ţara, şi se continuă încercările. Trădare…, care în Imperiul Otoman, se solda cu  decapitarea răufăcătorului. Nici chiar aşa, să nu ne animalizăm!

Dar nici oricum, să ne imbecilizăm, ignorând spiritul democratic  al respectului faţă de lege, faţă de comportarea civilizată, faţă de sine.

În acest sens, apreciez că este funciarmente necesară, o demonstraţie că încălcarea legii, nu se acceptă, că urmările acesteia se vor plăti oricând, şi oricum.

Şi în acest spirit, tot ce se dovedeşte a fi fost hoţie, să fie supus recuperării necondiţionate.

Bani,  terenuri, clădiri şi orice active trebuie returnate păgubitului.

 În general, avutul public.

Iar bonusul adecvat, obligatoriu suportat!

 O infimă reparaţie , se poate realiza, în cazul imobilelor, care ar trebui afectate unor scopuri social-economice cum ar fi: sedii de fundaţii umanitare, de cercetări ştiinţifice sau de alte preocupări educaţionale.

Ar fi mult mai benefic, recuperator şi moralizator.

Sine ira et studio

Madi şi Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Educaţie

EDA

În loc de motto: “Simplitate, “Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !”-Eda

Mă hotărîsem s- o mai răresc puţin, cu blogul.

Prea multe ieşiri la rampă ale Preşedintelui Băsescu, prea multe răutăţi, prea multe şicane. Nu sunt o fire conflictuală, deşi rareori îmi întâlnesc o persoană pe spiritul meu. Dar nici  crâncen, ca Traian Băsescu.

Dacă are loc impactul interior, mă retrag, pur şi simplu, sine ira et studio. Înainte de pauză, voiam să spun câteva cuvinte despre Ponta.

Azi, l-am văzut uşor defetist. Şi mi-a fost trist. M-am redresat, ascultându-i discursul, despre care, am impresia, poate subiectivă, că este demn de analele Retoricii universale.

Cu asemenea gânduri, mă uitam la Panoul de Statistici, când am observat o nouă prezenţă la „Followers”.

Şi aşa cum ,când sună soneria   de la intrare, mergi să vezi cine este, am deschis rubrica respectivă, să mă bucur de surpriza plăcută.

Era Eda.

După avatar, o copilă, cu ochii mari şi negri, ca ai Ilenei Cosânzeana, larg deschişi, parcă ar vrea să cuprindă în ei toată Cunoaşterea.

Bustul delicat- feciorelnic, mă emoţionează.

Îmi aminteşte de clipele din „Suave amintiri”.

Într-un cuvânt, o frumuseţe smulsă din  lumea basmului.

Blogul ei, vizitat de ieri, o altă lume: a rimei sincere, a năzuinţei cunoaşterii de sine.

Motto-ul şi Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim”,

sper să vă dea o impresie clară despre înţelepciunea orientală a acestei apariţii fragile, ca o floare de lotus.

Citind-o, mi-am amintit de Mircea Eliade.

Dar n-aş vrea, s-o nedreptăţesc pe Sorina, fata cu ochii căprui, şi privirea interiorizată,

parcă încercând să desluşească tainele Universului Invizibil.

Privindu-i colţurile gurii uşor- pesimist lăsate, simt  îndemnul, s-o cuprind de umeri, şi aplecându-mă tandru,  asupra lor, să le sărut, spre încurajare.

Şi totuşi, căldura sufletească pe care o degajă, te face să cauţi siguranţă  la aura ei proteguitoare.

Opusă Sorinei, flux news, are o privire neutră, uşor scrutătoare, uşor avertizoare, că ai de-a face cu o persoană care te ţine sub o obsevaţie riguroasă.

Mă simt bine, în prezenţa privirii ei.

E drept, nu ca la paravanul protector al Justiţiei independente, protejate la rândul său, de doamna comisar comunitar,(nu stalinist), Reding.

În final, sper…., s-a văzut, cum  trei perechi de ochi-oglinda sufletului”, te pot înturna, de la ce-ai hotărât  “toată viaţa de-o noapte”.

A…, bine-ai venit, Eda!/http://rosedeny.wordpress.com  .

Madi şi Onu

8 comentarii

Din categoria Onu, Proză

OANA STANCU

Azi nu prea am chef de scris, dar trebuie să respect regula ”Nulla dies sine linea”, iar gândul care mă frământă de câteva zile, nu-mi dă pace. Un gând care-i va deranja pe unii politicienii aspiranţi la funcţii. Dar eu consider, că prevalează eficienţa prestaţiei funcţionarului respectiv.

Sper să nu greşesc prea grav!

Concret, ideea mi-a venit acum câteva zile, privind la tv, şi rezidă din întrebarea:

”cum aş reuşi să ajut ieşirea din marasmul socio- economic, relevat de „LOVITURA DE STAT A USL , CARE A ÎNGROZIT „VESTUL”ÎNCHIPUIT DEMOCRATIC”.

Aici, simt nevoia să mă explic:

democraţia, pentru mine, înseamnă respect.

Nu mă respecţi, îţi ignor ifosele fanfaronarde.

Aşadar, opinia mea este, că le trebuie un spray paralizant în faţă, să înveţe ce-i respectul democratic.

Iar o dau în damblaua palavragistică, sterilă  a nemului meu, şi omit  involuntar, scopul propus.

  Aşadar, sugerez celor care citesc postul, şi au posibilitate să o transmită premierului, ca pe o a 7,4 milioana parte  a minţii colective a românului de la referendum.

Să valorifice potenţialul uman, necesar guvernării sale, pe unul care a  rezistat probei timpului.

Mai precis pe o „una”, pe  jurnalista de investigaţie  Oana Stancu, în dispozitivul corpului auditar de teren al  guvernului/primului ministru.

Pentru o mai eficientă şi convingătoare guvernare.

Nu mai dau argumente, dacă tenacitatea eficientă a acestei fete,  în relatarea unor  abuzuri, privind prăduirea avutului public, nu a fost remarcată.

Aş vorbi inutil.

Poate în iureşul evenimentelor, cum  şi mie mi se întâmplă, faptul a trecut neobservat.

De aceea îmi îngădui, cu scuzele de rigoare cuvenite, să dau sugestia de mai sus.

Şi chiar de va fi ignorată, nu-mi pierd încrederea, că USL nu va avea vreo tresărire de conştiinţă, asupra acestei oportunităţi.

Sine ira et studio.

Madi şi Onu

12 comentarii

Din categoria Politică