Arhive pe etichete: stalinist

EDA

În loc de motto: “Simplitate, “Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !”-Eda

Mă hotărîsem s- o mai răresc puţin, cu blogul.

Prea multe ieşiri la rampă ale Preşedintelui Băsescu, prea multe răutăţi, prea multe şicane. Nu sunt o fire conflictuală, deşi rareori îmi întâlnesc o persoană pe spiritul meu. Dar nici  crâncen, ca Traian Băsescu.

Dacă are loc impactul interior, mă retrag, pur şi simplu, sine ira et studio. Înainte de pauză, voiam să spun câteva cuvinte despre Ponta.

Azi, l-am văzut uşor defetist. Şi mi-a fost trist. M-am redresat, ascultându-i discursul, despre care, am impresia, poate subiectivă, că este demn de analele Retoricii universale.

Cu asemenea gânduri, mă uitam la Panoul de Statistici, când am observat o nouă prezenţă la „Followers”.

Şi aşa cum ,când sună soneria   de la intrare, mergi să vezi cine este, am deschis rubrica respectivă, să mă bucur de surpriza plăcută.

Era Eda.

După avatar, o copilă, cu ochii mari şi negri, ca ai Ilenei Cosânzeana, larg deschişi, parcă ar vrea să cuprindă în ei toată Cunoaşterea.

Bustul delicat- feciorelnic, mă emoţionează.

Îmi aminteşte de clipele din „Suave amintiri”.

Într-un cuvânt, o frumuseţe smulsă din  lumea basmului.

Blogul ei, vizitat de ieri, o altă lume: a rimei sincere, a năzuinţei cunoaşterii de sine.

Motto-ul şi Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim”,

sper să vă dea o impresie clară despre înţelepciunea orientală a acestei apariţii fragile, ca o floare de lotus.

Citind-o, mi-am amintit de Mircea Eliade.

Dar n-aş vrea, s-o nedreptăţesc pe Sorina, fata cu ochii căprui, şi privirea interiorizată,

parcă încercând să desluşească tainele Universului Invizibil.

Privindu-i colţurile gurii uşor- pesimist lăsate, simt  îndemnul, s-o cuprind de umeri, şi aplecându-mă tandru,  asupra lor, să le sărut, spre încurajare.

Şi totuşi, căldura sufletească pe care o degajă, te face să cauţi siguranţă  la aura ei proteguitoare.

Opusă Sorinei, flux news, are o privire neutră, uşor scrutătoare, uşor avertizoare, că ai de-a face cu o persoană care te ţine sub o obsevaţie riguroasă.

Mă simt bine, în prezenţa privirii ei.

E drept, nu ca la paravanul protector al Justiţiei independente, protejate la rândul său, de doamna comisar comunitar,(nu stalinist), Reding.

În final, sper…., s-a văzut, cum  trei perechi de ochi-oglinda sufletului”, te pot înturna, de la ce-ai hotărât  “toată viaţa de-o noapte”.

A…, bine-ai venit, Eda!/http://rosedeny.wordpress.com  .

Madi şi Onu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Onu, Proză

FILMUL ŞI GEOANĂ

 Drama lui Geoană, mi-a amintit de un film la tv, tare nostim, unde eroul era un prostănac adunat de milă de către patronul unui PUB, şi angajat pe funcţia de portar.

Ca să impună, l-au echipat într-o uniformă de body-guard, gândind că  respectul pentru uniformă, i-ar fi ţinut la distanţă pe nedoriţii în local. Ca mereu la proşti, Sărăntocul ajuns, şi-a închipuit că este ce-l arată uniforma, burzuluindu-se la toată lumea.

Până într-o zi, când grăbindu-se, a intrat în post, cu costumul obişnuit, uitând să-şi ia măcar chipiul de body-guard. Spre ghinionul lui, fără însemnele puterii, redevenise din nou un nimeni. Mai ales pentru turbulenţi, care chemaţi la ordine, l-au troznit de a căzut în fund.

Zbaterea neputincioasă a prostănacului închipuit a fi cineva, şi strigând că a fost încălcată legea, făcea deliciul celor din local, mai ales al telespectatorilor peliculei respective.

Mi-am aminti secvenţa descrisă, cu ocazia intervenţiei imunde, televizate a domnului (!?) Geoană, în care clama, că a fost executat în mod stalinist, de către „nişte puşti, şi… alţi gealaţi din partid”. Probabil, în orbirea sa, a gândit „nişte imaturi,călăi şi gâzi”, ţinându-i,de neînţeles pentru mine, isonul verbal-insultător meschin,  Preşedintelui Băsescu.

Îmi amintesc, cum după cuvântul puşti, a făcut o pauză, să vedem cât de inteligent este el. Un gen de „ce-mi plac glumele mele”. Mi-a părut rău, să nu-i pot transmite, prin sticlă, semnul acela semnificativ, cu degetul la tâmplă.

Păcat că Opoziţia, îşi pierde timpul cu un nimerici, când Ţara este vraişte.

           Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria Diverse ..., Politică, Râsu/Plânsu