STARE

De când public „Dreptul de a zâmbi” al Elei,  sunt într-o stare de iritare continuă. Îmi este de neînţeles, nevoia de bestialitate a unora. Eu o dădeam pe incultură. Nu mare mi-e însă uimirea, să constat, că indivizi cotaţi drept culţi, intelectuali, mai precis, sunt îmbibaţi de acelaşi permanent  sentiment al urii , ca bestia care victimă a genei mamei sale, făcuse din soţia lui, obiectul manifestărilor josniciei caracterului maică-si.

Cum Ela a suportat cu stoicism miasmele iadului sufletesc al soţului său, nu am reuşit să  înţeleg. Mai mult, spunându-i că sunt atât de revoltat, că dacă aş avea posibilităţi financiare aş organiza un act justiţiar, pentru a-l face pe individ, să-şi realizeze fărădelegea, în aceleaşi condiţii, credeţi că Ela a surâs, încântată de pedepsirea bestiei?

Nu! Mi-a spus un lucru, care m-a năucit, pur şi simplu.

Anume, că nu vede necesar, el urmând să-şi primească răsplata divină.Şi ca să mă uluiască definitiv, asupra a ceea ce  poate trăi un mare suflet, cu menajamentele cuvenite, mi-a relatat, că mulţi ani după divorţ, auzind că el este internat în stare gravă, şi-a luat fiica de mână, şi l-au vizitat, să-i uşureze astfel suferinţa internării.

De felul meu, sunt cam aspru, dar în faţa  gestului său, am simţit o stare de înţelegere, care m-a depăşit, efectiv. Am reuşit doar să îngaim:

-”mă gândeam şi eu, dar cred că nu va folosi nimănui!”

Totuşi, nu cred că ar fi rău, ca treptat, societatea să încerce să inducă, în subliminalul fiecăruia, prin măsuri adecvate,  că românii au talent, nu-i aşa? că asemenea rebuturi bipede, ar trebui izolate, iar prin actul izolării, să fim responsabilizaţi cu toţii, ca asemenea manifestări să fie inhibate, chiar în  în momentul răsăririi lor în mintea noastră.

Onu

Publicitate

BUSU

Motto:”Dacă nu îndrepţi un rău, el se va face îndoit”-Cugetare antică

I se zice Busu. Prezintă vremea, la Protv. Eu îl consider un spiritual, erudit.Pentru că este la bază, actor.Cum de a ajuns să pezinte vremea la tv. nu ştiu, şi poate că nici nu este problema mea. Chiar dacă indiferent ce spune, şi vremea ascultă de legile implacabile ale naturii, Busu, îşi face conştiincios datoria.

Azi, însă, a călcat în străchini. În accepţia mea de telespectator.

Dar ce mi-o fi venit, de  căşunez pe bietul omuleţ?

Simplu, mi-a insultat aşteptările de la un individ , în dublă ipostază educaţională: ca actor, şi ca personaj de largă audienţă, ale cărui opinii mă pot educa, sau mă pot influienţa negativ comportamental.

Concret! La Ştiri, venind vorba despre arestarea unui infractor, care se distra intrând în calculatoarele personalităţilor publice, şi făcând publice secretele aflate, fata respectivă de la ştiri, şi-a exprimat opinia, că bine ar fi să i se dea o condamnare cu executare, să înveţe să respecte legea.

Brusc, este întreruptă de o întrebare, absolut inoportună, în opinia mea.

„Şi care-i problema ta, că a încălcat legea?”

Rostită de cine credeţi?

De eruditul nostru actor.

 „Mai bine fii atentă la ce vorbeşti pe net!”

Şi care-i problema mea, veţi gândi!

Păi, este, că la o oră de maximă audienţă-dimineaţa, când toţi ascultăm ştirile despre vreme, s-a acţionat asupra subliminalului meu, că am liber la orice comportament delictual, sau, mai mult, că n-am obligaţia civică de a-mi exprima dezacordul, faţă de asemenea situaţii.

Probabil pe acelaşi concept etic(„nu-i problema mea!”), nu au reacţionat trecătorii, faţă de delincventul, care a răpit o tânără, pe calea Dorobanţi, lângă localul Perla, pentru a o viola.

Penibil, Busu!

Penibil, Pro tv!

Onu

CÂHHH!

Este printre primele cuvinte învăţate de copil, de la părinţi sau educatori.

În mintea lui, cuvântul echivalează cu ceva impur, de respins, din motive de pericol pentru sănătate.

Repetat şi repetat, el capătă valoare cutumiară.Dacă-i câhhh, e câhhh!

Ajunge să fie auzit, că aspectul  asupra căruia se adresează, devine ceva de valoare „câhhh”.

Unora, adulţi fiind, faţa li se schimonoseşte,  precum feţele marionetelor de la bâlci, de crezi că au crampe,  şi-i apucă voma.

Interesant, că la firile uşor manevrabile, cum este cazul celor manipulaţi, este suficient, la sfârşitul unei mistificări  facile, de genul unor bufonerii, să le aplici pe subliminal cuvântul câhhh!,  că la orice reluare a bufoneriei, faţa li se strepezeşte, de parcă ar bea soluţie de piatră acră.

Dar şi alte noţiuni, nu doar cea de alimentaţie periculoasă, au devenit funcţie de (câhhh!).

Una, pe deplin justificată în raport cu suferinţele sufleteşti produse omenirii, este şi comunismul, sub forma intelectuală nouă de „anticomunism” paravan arivist, multora, pentru parvenitism.

Dar nu numai!

Eu cred că în spatele acestui câhhh, se ascunde o încercare mârşavă de a fi distrus România, nu doar economic.

De aci, agricultura noastră este la pământ, industria o mai găseşti în articolele istorice ale academicianului Giurăscu, comerţul prin Pieţele şi Silozurile gemând de importuri, iar Subsolul, vai de mama lui, în ce-or mai scrie Rapoartele ultrainteresate ale marilor companii industriale internaţionale.

De fapt, ideea acestui articol, mi-a dat-o soţia  lui Victor Surdu, Angela Similea, auzind-o vorbind despre condiţiile de autovigilenţă faţă de vicisitudinile la care ar fi fost supuşi, de ororile cenzurii comuniste,  cântăreţii de muzică uşoară, din acele timpuri,  vitrege nu chiar pentru ei.

Vezi, Doamne, „autovigilenţa”, le-a permis să  evolueze în condiţii limită.

GREŢOS gestul, celei care nu s-a sfiit să-l ia de soţ, pe un exponent politic activ al comunismului, despre  care vorbea probabil, cu piele de gâscă.

Mi-a părut rău pentru memoria lui Victor Surdu, blamat postmortem cu un câhhh anticomunist, indirect, de cine, de soţia sa, care l-a luat „de bunăvoie, şi nesilită de nimeni!” , în ciuda trecutului  lui comunist.

Acu, aşa o fi fost????

Madi şi Onu

POATE DOMNUL RADU TUDOR O AVEA… !

Titlul este începutul aprecierii domnului Sergiu Andon, invitatul de elită al Danei Grecu, la emisiunea acesteia, unde acompaniată de colegul  de breaslă, Radu Tudor, mi-a lăsat impresia încercării de a induce  în subliminalul audienţei sale, aprecierea Robertei Anastase, cu iz de instigare împotriva domnului Ponta.

Pe motiv că acesta, ar fi instigat la împuşcare.

Prevalându-se de interpretarea tendenţioasă a unei exprimări de forma:”nu ştiu cum,  poate doar împuşcaţi, ar putea fi determinaţi să înţeleagă”.

Din asemenea  exprimare, să faci proces de intenţie, mi se pare ridicol.

Iar, de la nivelul unui post, cu audienţă ca Antena 3, să difuzezi un asemenea  mesaj, este cel puţin de  neînţeles.

Oripilat de intervenţia susamintită, acceptată insidios, de aprecierea  lui Radu Tudor, domnul Sergiu Andon, nu a mai rezistat:

”Poate că domnul Radu Tudor, are vre-un război cu domnul Ponta şi ar fi bine să ne explice de ce este de accord, cu această… doamnă !”

Cum intrasem la idei, că aş fi devenit maniaco- depresiv, m-am liniştit.

Nici nu cred că este nevoie, de alte comentarii !

Repet totuşi, pentru domnul Crin Antonescu, coautorul alianţei:”PNL-PC”, să nu uite ce a păţit domnul A. Năstase, cu acelaşi domn Dan Voiculescu  (pe care-l ajutase să intre şi el, în sfârşit, în Parlament).

Fie şi într-o formă adaptată, la nivel subliminal.

Asemenea sfaturi şi remarci, pot dăuna percepţiei USL, de către auditoriul “cuibului de antene”, destul de sensibil şi receptiv.

Madi şi Onu