Arhive pe etichete: subliminalul colectiv

Ponta liberal sau gafeur?

Am auzit azi, că Antonescu, s-a şifonat rău de tot pe Ponta, care simulând naivitatea, s-ar fi întrebat dacă mai există liberali.

Şi i-ar fi explicat lui Ponta, într-o retorică în cele 4 puncte cardinale, din care am dedus că retoraşul nostru, nu prea –şi cunoaşte menirea liberală. Pentru mine, a fi politician, a fi liberal, înseamnă a fi om de atitudine.

Nu cred că a fost un gest de atitudine, când Crin, a făcut alianţa cu PC-ul.

Iar dacă nu ştia de trădarea lui Năstase, de către Voiculescu, înseamnă că nu prea este un istoric.

Iar dacă a fost istoric, şi a încheiat alianţa pentru potenţialul mediatic deţinut de PC prin trustul său de media, ar trebui să-l înţeleagă şi pe Ponta, în preevaluările sale, la acceptarea coabitării. Care dăduse deja un presemnal specific, prin acceptarea înfiinţării USL.

Cu alte cuvinte, ce mi-e social-democratul Crin, ce mi-e liberalul Ponta, al căror principiu ideologic fundamental este”Interesul poartă fesul”.

Dar eu îmi îngădui să privesc şi cu alţi ochi. Viziunea mea politică cu aspiraţii liberale, nu este orbită de obsesia anticomunistă a Alianţei Civice, în care s-a format probabil ca liberal, Crin.

Şi asta, îmi îngăduie să privesc iniţiativele de acţiune privată, ca o sursă de limitare a social-democraţiei, prin îmbogăţirea fiecăruia, în consecinţa  implementării ideologiei liberale, în subliminalul colectiv.

Un subliminal al cărui suport emoţional este ura.

În comunism erau urâţi toţi acei, care îşi depăşiseră condiţia personală materială-chiaburi, moşieri, şi toţi cei înstăriţi.Până şi unii intelectuali, erau suspectaţi de neloialitate faţă de popor.

 În pseudo democraţia actuală, bântuie apelativul corupţie.

Cine este incapabil de iniţiativă antreprenorială personală, vomită în mod reflex, invectivele: incorectitudine, necinste, hoţie, corupţie.

Cred că pe aci, ar trebui să caute Ponta, liberalismul, şi Antonescu, răspunsul dat lui Ponta, dacă se crede îndreptăţit s-o facă.

Când vor fi valorificat plenar, oportunităţile creditelor nerambursabile europene, atunci să aibă decenţa să  pronunţe cuvântul liberalism.

Până atunci, să aibă decenţa de a ne respecta .

Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Proză

CORIFEII URII

Motto:”Repetitio est mater studiorum”-aforism latin

Adică, procesele de manipulare deliberată, se bizuie pe repetarea obsesivă, a ceea ce se încearcă a fi indus în subliminalul cuiva.În cazul avut de mine în vedere, subliminalul colectiv, al prostimii, al oamenilor obişnuiţi, cum suntem priviţi noi , toţi cei neparveniţi la anumite demnităţi socio-politice.

Spre a evita orice confuzie, precizez, că nu mă simt afectat de afirmaţiile  submediocrilor care le debitează. Pot nutri cel mult, un sentiment de milă dispreţuitoare.

 De fapt, ce vreau să spun? Ceva foarte important  pentru statutul meu spiritual. Se încearcă de către o anumită parte a presei, acreditarea ideii greşite, că Traian Băsescu este promotorul dezbinării românilor, prin inducerea sentimentului de ură, a unora împotriva celorlalţi.

Cum ar fi:

-al salariaţilor, contra pensionarilor,

-al elevilor faţă de şcoală  sau cadre didactice,

-al şomerilor sau celor supuşi acestei perspective, faţă de patroni,

– al anticomuniştilor de ocazie, împotriva noţiunii de comunism,

-al cetăţenilor, împotria statului social,

-al partidelor împotriva partidelor, şi atâtea altele, de nu-ţi mai trec prin minte.

Nu sunt adeptul ideii, care ar face din mine tot o victimă a urii, imputate celui de mai sus.

Înclin mai degrabă, să cred altceva.

Anume: Traian Băsescu, nu este geniul urii, ci mai degrabă un personaj anost, dar vanitos al cărui subliminal a fost alterat de propagandă stupidă care i se face,  spre a-l discredita. I s-a băgat în cap, cum se spune, că este cineva.

Spune-mi zilnicdespre cât de rău sunt, şi într-o lună, te asigur, vei fi primul, pe care răutatea indusă îl va muşca.

 Partea neplăcută nu este caracterul său vanitos, ci acei lachei, care se oferă în mod egocentric, să-i exploateze acest defect caracterial.

Carul nu se poate urni, fără boii înjugaţi la el, duşi la jug, tot cu o mână de fân. Aşa că, nu ştiu cine este corifeul răului urii:

Traian Băsescu sau lacheii care l-au slujit cu credinţă, tot ca promotori ai urii, s-o spunem pe şleau, împotriva comunismului.

 Până s-au căpătuit, şi n-au mai fost suportaţi!

Nu mai dau nume, că sunt îngreţoşat până la rău gastric, de aceşti parveniţi ipocriţi.

Apoi, răul urii individuale, este presupun, o tară genetică, deşi, nu cred că la animale ADN-ul, să aibă şi acest defect.

Mă opresc, Madi iar mă va mustra, că nu i-am respectat sfatul de a mă exprima succint!

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Proză