În tot ce fac, tu vezi ”cuiva”- Iubire,
Prilej de suflet- pătimire.
Să fie oare bine
Că viaţa, ni se năruie-n „blestemul fricii”
De-a pierde mirabila sămânţă
A-ncrederii în sine?
Aş vrea zălog, să îţi ofer,
Tot ce e mai bun în mine,
Să nu te mistuie durerea
De a te îndoi de tine.
Deşi, dacă lucid, încerc, să mă privesc
Nu sunt în drept, să sfătuiesc.
Când la rându-mi,
Coşmarul geloziei, îl trăiesc.
Madi şi Onu
