Esti dragut n-am ce sa spun. Si pacostea se facu fum.

 Sincer, nu ştiu de ce am ales acest titlu, şi nici ce-i va urma.Este răspunsul Danei S.Hugh la un comentariu ţepos de-al meu.

Şi poate, unde nu l-am înţeles,m-a şi atras irezistibil.

Tainele, fatalmente atrag. Nici nu poţi spune ceva despre ele.  Pur şi simplu, te aspiră delicat, precum o pală de vânt, îţi răvăşeşte coafiura,  ca adierea unei mângâieri, urmată de un fior plin de rezonanţe.

Îmi place, sintagma Dana S. Hugh.

 Îi privesc statura, aparent mignonă, şi mă simt foarte bine.

Simt în ea , o forţă sufleteascăpe măsura celei fizice a bizonilor fotografiaţi pe blogul ei.

Nimic nu mă interesează despre existenţa ei.

 Nici date antropometrice, nici starea civilă, nici educaţia.

Nimic…, nimic!

Există doar ea, Dana, precum respiraţia.

Poate fără nici o noimă, ceea ce spun are un tâlc profund, vital.

Îmi place, pur şi simplu, să o privesc, şi să vorbesc despre ea.

Trăirea mea cuantică, şi-a găsit cuanta pereche, şi zburdă liniştită în eter.

Reiterează  Geneza.

Onu