Arhive pe etichete: Tatăl nostru

Ganduri-stres

Zilele trecute, sotia m-a rugat ceva, dandu-mi si niste detalii.

Fara motiv am repezit-o, dar ca de obicei, mi-am regretat gestul mojicesc.

Si m-am intrebat ce mi-a venit sa ma comport astfel.

Am inteles imediat.

Cand mi s-a adresat, eram muncit de un gand agasant, si de fapt, reactia mea era consecinta acelui gand bolnav.

M-am grabit sa-mi prezint scuze, nu stiu daca in fond au fost acceptate, dar nici eu nu m-am simtit bine.

Am tras concluzia inevitabila, ca viata, fara sa ne dam seama, ne este torturata de aceste ganduri parazite, adevarate scame, pe cortexul nostru cerebral.

Ieri, mi-au dat iar tarcoale, si m-am gandit la o mantra polivalenta.

Sper sa nu necajesc pe cineva, cu alegerea mea.

M-am gandit sa recit “Tatal nostru” .

Ei bine, taras-grapis, concentrarea asupra rugaciunii,m-a facut sa uit de gandurile care ma framantau in mod stupid.

Nu sunt un habotnic, nu alerg dupa Sfintele moaste ale nu stiu cui, dar ieri, am fost uimit de efectul prompt al meditatiei prin Rugaciune.

O mantra, desi simpla, fie si de un cuvant, trebuie sa aiba niste reverberatii in constiinta noastra, sa rupa conexiunile gandurilor chinuitoare.

Desi, la mine, recunosc, nu este vorba de valente mistice, totusi, disiparea gandurilor parazit chinuitoare, a avut loc chiar dupa prima recitare.

Poate si faptul ca le priveam semnificatia cu ochii mintii, iar gandurile parazite au fost spontan uitate.

In concluzie, nu ezitati sa practicati meditatia spunand rugaciunea

Tatal nostru.

Nu veti fi dezamagiti.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educatie., Pagini de Jurnal

SUNT UN PĂCĂTOS!

Nu într-ale credinţei, chiar dacă la mine are o formă specială, ci pentru că mă pripesc.

De exemplu, azi, după o noapte fără navetă, mă simt foarte bine, şi-mi pare rău, că am scris EU ŞI VIDANJA.

În fond, m-am pripit, de sperietură. Iar cauza, nu au fost antenele, nu tipul cu „tichiuţă ca o băleguţă”sau ce alte năzdrăvănii oi fi mai spus eu acolo.

Şi pentru asta, îmi fac mea culpa.Cred că mai degrabă,  m-au executat, calităţile cert diuretice ale sucului de dovleac, şi ale fierturii de teci de fasole. Pe care le consumasem din abundenţă. Ambele, scrie în fitoterapie, posedă aceste însuşiri.. Rămâne să verific, volumic, după ce astăzi,  am mai băut circa o jumătate de litru de fiertură de fasole păstăi, proaspete.

Oricum, Memento la entuziasmul critic, indiferent faţă de oricine, cu tichiuţă sau nu!

Şi dacă am spus cândva, că scriu pe blog, când nu mă simt bine, de ce o fac totuşi azi? Tot dintr-o constatare introspectivă.

Când nu mi-e bine, şi încep să scriu un post, încet, încet, mă deconectez de creierul fixat pe suferinţă,  şi când mă relaxez complet, pur şi simplu, uit de preocuparea pentru ea.

În acest proces, cred că stă şi forţa rugăciunii repetate, precum Tatăl nostru, spre exemplu.

De fapt, este ceva în genul repetării unei mantre, în procesul de meditaţie.  Într-o zi, îi spun lui Madi:

-măi, nu ştiu de ce, în ultimul timp am coşmaruri, îmi apare masca aia, care râde, enervant şi nesincer, îmi întrerupe somnul, şi gata, noaptea

-Închină şi tu perna, şi spune Tatăl nostru! Aşa…,  chipul diavolesc,  se va duce pe pustii, şi vei dormi ca lumea.

N-am crezut-o, dar i-am aplicat sfatul, ba la urmă, am spus şi un „ducă-se pe pustii”, apăsat. Rezultatul? Masca n-a mai apărut.  De un timp însă, mă bântuie „ o pată portocalie cu o tichiuţă”

Apropo, de rugăciunea Tatăl nostru! Eram la o nuntă, când cineva mă întreabă scurt:

-Ştiţi Tatăl nostru?

-Da, răspund eu ofuscat. De ce, mă credeţi un păgân?

– Nu, iertaţi-mă, spune doamna jenată. Nu v-am întrebat întâmplător. Soţului meu îi este rău, şi atunci, dacă ascultă rugăciunea, îşi revine.

-Da, şi ce doriţi, să merg lângă Orchestră, să recit Tatăl nostru?

– Nu! Primesc răspunsul demolator. Vin eu cu el, şi-i şoptiţi rugăciunea. Da!?

Pe scurt, am avut succes. Omul şi-a revenit.

Desigur, atunci, mi-am spus în gând: ”Că mare ţi-e grădina, Doamne!”

Azi, când scriu, sunt convins, de forţa rugăciunii, prin acest mecanism al relaxării.

De fapt, la un stand al Editurii For You, am văzut cartea

Relaxează-te. Eşti deja perfect”, cu subtitlul:

„10 lecţii spirituale, demne de reţinut”.

Poate, cândva, voi vorbi despre valoarea ei pragmatică.

Întrucât, după cum spun americanii, Funcţionează!

 

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...