PALAVRE DE GHENĂ

–Ce credeţi, îl va desemna Traian Băsescu, pe Ponta, candidat pentru funcţia de prim-ministru?

Şi fără să aştepte un răspuns, alta:

– Sau e mai sigur Videanu!?

– Dar dacă unul din USL,  se oferă?

-Să zicem, Ioan Rus, sau, de ce nu Mircea Geoană? E mai docil, i-ar conveni lui Băsescu!

-Dar USL-ul, e sigur, că va câştiga peste51 la sută, şi ceilalţi  nu vor face o majoritate comodă pentru Traian Băsescu?

În întrebare, se resimte izul „soluţiei imorale”, când, cu ajutorul trădării lui Adrian Năstase, de către aliatul său în USD, Dan Voiculescu, din raţiuni  ştiute doar de Infernul Ticăloşiei.

Dar şi neghiobia palavragiului cu orice preţ!

-Însă, cu asemenea manifestări, ca aceasta:

„ştiţi despre ea?”

Credeţi că mai este sigură USL, de majoritatea în Parlament?

Iar ecranul este inundat de violenţele unor indivizi cu gesturi brutale, faţă de gardurile din faţă , puşi la punct, adecvat, de forţele de ordine.

Iar invitaţii, şi Premierul, fac faţă demn, asaltului care-mi aminteşte o întâmplare din intimitatea personală. O voi relata, mai încolo, dar să închei cu avalanşa de întrebări neghioabe, care în funcţie de timbrul  cu care sunt adresate, când menopaotic, când de scapet(castrat) au rezonanţe când compătimitoare, când demne de reacţia lui Vlad Ţepeş.

Aşa că sper,îmi veţi  înţelege reacţia de genul:

-„Măi, da proastă-i asta!”, îi spun soţiei, despre Dana Grecu

.-„N-aş crede!, mă taxează soţia. Mai degrabă, are o disfuncţie tiroidiană.

Ia uite ce umflat îi este gâtul la bază!”

Remarca medicală mi-a inspirat compasiune, şi m-am oprit.

Păţania mea, nu cred să-mi face cinste, dar dacă am promis, o relatez:

Ca orice bărbat, în viaţa lui, într-o seară, din varii motive am suferit eşecul inerent aşa zisei nebărbăţii.

Necăjit, şi nesigur, martora eşecului,  mă descuraja, repetând insidios:

„Crezi că mai încercăm astăseară? Când eşti frământat de propria disperare, ajunge scânteia unei aluzii  de ghenă, pe temă.

Cu ochii holbaţi de furie, am sărit,  şi îndârjit, am dat o palmă  pernei, care asistase la momente de gingăşie, neaşteptate.

Închipuit bărbat, de teribilismul gestului meu, am salvat povara crizei.

Dar groaza din privirea neaşteptându-se la o astfel de reacţie, m-a umilit într-atât, încât şi acum, în momentul relatării, mă ruşinează,  şi mă apasă.

Madi şi Onu

Publicitate

FIECARE CU OBRAZUL SĂU

Cu 9 grade pe calculator, şi fără căldură în casă, printre  dârdâieli, mi-am amintit un episod nostim, din Moscova.

Veneam de la biblioteca universitară Timiriazev.

Afară, un ger cumplit. Aerul aspirat, la intrarea în nări, se transforma în promoroacă.

Mai mult, spre cămin, traversam o vale, în care , gerul,  parcă se înrăia.

Eram alături de un coleg din Iaşi, tot asistent, venit într-un schimb de experienţă universitară, la Academia Timiriazev.

-Nu mai rezist…, şi aproape sufocat de aerul îngheţat, îi trag o înjurătură, de mai mare dragul, adăugând, că mă ia dracul de frig.

La care, colegul meu, înviorat, spune:

-”Da mă, şi ţie ţi-e frig?

– Cum…să nu, şi repet eu monologul anterior!

– Eu credeam că numai mie, mi se opreşte respiraţia, răsuflă el uşurat.

-Şi de ce nu spui nimic?

-Mă temeam să nu crezi, că-s „tolomac”, d-aia!

-Într-adevăr, mare fraier eşti, îi spun eu cu simpatie, şi lovindu-l pe umăr, strig:

”hai prinde-mă, mai e puţin de mers!”.

În cămin, la un pahar de Stolicinaia, am făcut mare haz, de orgoliul său.

Acum , când povestesc , îmi amintesc, de Mihai Gâdea, cum aşteaptă un mesaj, de la Traian Băsescu, care, probabil, ar răspunde, dar orgolios ca şi colegul meu ieşean, se teme  să nu fie luat de „tolomac”!

Madi şi Onu

MILADI

Eroina lui Dumas, care ne-a dat atâtea emoţii la pubertate, mi-a părut mereu de neconceput.

Aseară însă, la Sinteza zilei, ascultând-o pe Roberta Anastase, am realizat, ce a însemnat Miladi pentru d’Artagnan, alias Radu Tudor, ca şi pentru Richelieu, în manevrele sale, contra Reginei. Ce oameni, ce evenimente! Păcat, că astăzi poate, doar Traian Băsescu mai apreciază feminitatea luptătoare a acestui spiriduş cu chip şi glas angelice (!?). Dar din câte am băgat seama, impetuosul muşchetar, a fost mai curtenitor…, ca un veritabil gentilom, cu superba malefică! Alte timpuri, alte moravuri!

Doar Bogdan Chireac, nu şi-a pierdut prestanţa seniorală.

Madi şi Onu

CORIFEII URII

Motto:”Repetitio est mater studiorum”-aforism latin

Adică, procesele de manipulare deliberată, se bizuie pe repetarea obsesivă, a ceea ce se încearcă a fi indus în subliminalul cuiva.În cazul avut de mine în vedere, subliminalul colectiv, al prostimii, al oamenilor obişnuiţi, cum suntem priviţi noi , toţi cei neparveniţi la anumite demnităţi socio-politice.

Spre a evita orice confuzie, precizez, că nu mă simt afectat de afirmaţiile  submediocrilor care le debitează. Pot nutri cel mult, un sentiment de milă dispreţuitoare.

 De fapt, ce vreau să spun? Ceva foarte important  pentru statutul meu spiritual. Se încearcă de către o anumită parte a presei, acreditarea ideii greşite, că Traian Băsescu este promotorul dezbinării românilor, prin inducerea sentimentului de ură, a unora împotriva celorlalţi.

Cum ar fi:

-al salariaţilor, contra pensionarilor,

-al elevilor faţă de şcoală  sau cadre didactice,

-al şomerilor sau celor supuşi acestei perspective, faţă de patroni,

– al anticomuniştilor de ocazie, împotriva noţiunii de comunism,

-al cetăţenilor, împotria statului social,

-al partidelor împotriva partidelor, şi atâtea altele, de nu-ţi mai trec prin minte.

Nu sunt adeptul ideii, care ar face din mine tot o victimă a urii, imputate celui de mai sus.

Înclin mai degrabă, să cred altceva.

Anume: Traian Băsescu, nu este geniul urii, ci mai degrabă un personaj anost, dar vanitos al cărui subliminal a fost alterat de propagandă stupidă care i se face,  spre a-l discredita. I s-a băgat în cap, cum se spune, că este cineva.

Spune-mi zilnicdespre cât de rău sunt, şi într-o lună, te asigur, vei fi primul, pe care răutatea indusă îl va muşca.

 Partea neplăcută nu este caracterul său vanitos, ci acei lachei, care se oferă în mod egocentric, să-i exploateze acest defect caracterial.

Carul nu se poate urni, fără boii înjugaţi la el, duşi la jug, tot cu o mână de fân. Aşa că, nu ştiu cine este corifeul răului urii:

Traian Băsescu sau lacheii care l-au slujit cu credinţă, tot ca promotori ai urii, s-o spunem pe şleau, împotriva comunismului.

 Până s-au căpătuit, şi n-au mai fost suportaţi!

Nu mai dau nume, că sunt îngreţoşat până la rău gastric, de aceşti parveniţi ipocriţi.

Apoi, răul urii individuale, este presupun, o tară genetică, deşi, nu cred că la animale ADN-ul, să aibă şi acest defect.

Mă opresc, Madi iar mă va mustra, că nu i-am respectat sfatul de a mă exprima succint!

Madi şi Onu

ÎNCEPEM SĂ ÎNVĂŢĂM!

Aseară, la Sinteza zilei, Preşedintele interimar, Crin Antonescu, exasperat probabil, de avântul îndrăzneţ-abuziv, căpătat de cetăţeanul Traian Băsescu, avânt, exprimat prin sugestii care-i depăşesc atribuţiile, şi-a amintit, sau poate i s-a amintit că în Constituţia României, există şi articolul 80, privind „Rolul Preşedintelui”, care, în alineatul (2), statuează:

”Preşedintele României veghează la respectareaConstituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Întârzierea cu care este văzut acest alineat, mă face să cred că spiritul Constituţiei, nu este încă trăit, că educaţia liderilor politici, privind îndatorirea lor naţională, este asemenea acţiunii de anvelopare a clădirilor, în vederea conservării energiei termice din interiorul acestora;”lasă, că mai este, până la iarnă!”

Că tot suntem la moda izolării termice, adică, a anvelopării.

Dar care-or fi Autorităţile publice?

Tot Constituţia, în Titlul III, ne spune:

Parlamentul,

Preşedintele României,

Guvernul,

Administraţia publică:

– centrală de specialitate (ministerele) şi

-locală

Autoritatea judecătorească:

-Instanţele judecătoreşti,

-Ministerul Public,

-Consiliul Superior al Magistraturii.

Material dificil de priceput, Constituţia , mai ales, când personaje complexe, gen Vasile Blaga sau Traian Băsescu, îi răstălmăcesc spiritul, în interes subiectiv-politicianist.

Cred că pentru majoritatea politicienilor oneşti, litera şi spiritul Constituţiei, prezintă acelaşi grad de dificultate, precum pentru fizicienii epocii.., principiul relativităţii (restrânse şi generale), formulat  de către Albert Einştein.

Sper că…, odată cu intrarea pe scena Guvernului, a doamnei ministru Mona Pivniceru, să se elucideze problema neamestecului în treburile Ţării, de către cei a căror imaginaţie, îşi închipuie, că dacă sunt toleraţi, din bun simţ civic, pot abuza, nelimitat, de răbdarea şi inteligenţa  a milioane, şi milioane, de români.

Madi şi Onu

MĂŞTI PERECHE. COMPLICITĂŢI!

Aseară, la Sinteza zilei, la telefon, Cristian Tudor Popescu, scofâlcit la faţă, arăta tare mâhnit, de acuza lui Traian Băsescu, de a fi fost implicat în mineriadă.

Nu i-am înţeles mâhnirea.

Părea un Băsescu, în preajma referendumului,  speriat şi fără glas.

Victor Ciutacu, a rupt echilibrul căinării despre „mineriadă”, amintind de „pontiadă”

Mă gândesc:El să fie?

El, faimosul CTP, care se năpustise furibund, peste medicul echipei olimpice de gimnastică,  şi nu-l mai scotea din”felcerul”?

Tocmai el, condeierul justiţiar, furibund, atacându-l, să-l desfiinţeze  pe Ponta, cu argumente de tranca -fleanca, la mintea prostimii, despre plagiat?

Cunoscând ce înseamnă o teză de doctorat, m-au uluit spusele de „şefa babelor” de la gura şanţului presei, care cunoaşte tot, şi crede că are dreptul să-şi dea cu părerea  asupra mulţimii trecătorilor de pe uliţă.

Cineva  a îndrăznit să spună că Băsescu, a facilitat sosirea minerilor.

Altcineva, mai în temă, a precizat, că este o confuzie, întrucât Traian a adus minerii, dar nu în iunie, ci pentru dărâmarea lui Petru Roman, şeful lui, de la Palatul Victoria.

Încet , încet, noţiunea „mineriadă” se leagă de numele denigratorului  lui Ponta, prin „mineriada” invectivelor ieftine, care-l susţin pe Traian Băsescu, calomniatorul  lui Ponta. Acelui Ponta,” imatur”, capabil să redea încrederea în viaţă, a concetăţenilor săi.

Obsesia mineriadei pornită, mi-am amintit că ziarul Adevărul,  avea  cândva, un director,  (Darie Novăceanu, să fie?)  şeful lui C. T.P. redactor şef.

Ca şi Guvernul, în care funcţiona şi ministrul Traian Băsescu.

Director, căzut misterios, democratic, precum Petre Roman, prin demisie.

Dar ce mai contează?

 Să lăsăm amintirile, spre a nu induce alte suspiciuni, cum ar fi cea despre  „complicităţi”!

A încercat o intervenţie, Bogdan Chireac însă, tot Ciutacu, i-a servit prompt , porţia de memento, despre niscaiva acţiuni!

Istoria are memoria veridicităţii faptelor.

Lumea nu uită!

Madi şi Onu

SCORPION TURBAT!

La IAŞI, Victor Ponta, relativ la Traian Băsescu, s-a adresat cu apelativul”scorpion turbat”.

Nu-mi place expresia.

O impoliteţe, care nu-l onorează.

Nici zoologic, nu este corectă.

Din experienţa mea africană,  ştiu, că reacţia şerpilor şi a scorpionilor  este un act reflex de apărare. Am văzut îngrozit, cum un şarpe, călcat de roata bicicletei, l-a muşcat mortal, pe băiatul, care din greşeală, trecuse peste el.

Cu scorpionul este aceeaşi poveste. Se apără, ucigând.

Intervin deci, pentru reabilitarea adevărului zoologic.

De unde-o fi plagiat Ponta, expresia  de mai sus!?

Să fie o reciprocitate?

Madi şi Onu

SINCERITATE !

Eu nu mă lupt pentru un om!

spune Traian Băsescu, la Cluj, în campania de autoapărare, pentru referendumul din 29 iulie.

În sfârşit, sincer!Dar nu până la capăt.

Cine-i neomul pentru care se luptă? Să fie o femeie, Angela Merkel?

Îl putem afla la al 3-lea buton telefonic, de la Cotroceni, recomandat lui Crin Antonescu?

Madi şi Onu

DOMNUL PONTA ŞI „SOLUŢIA IMORALĂ”

În loc de motto: ”Sunt adeptul dialecticii: ”NIMIC FĂRĂ CAUZĂ!” Iar cauza cauzelor este DEO” – Madi şi Onu

Ieri, a fost o zi  complexă …

– Discursul domnului Ponta, după mine, demn de Cicero sau Richelieu;

– Aplauzele mele admirative, adresate acestuia;

– Reacţiile inepte la el;

– Declanşarea analizei dialectice, asupra cauzelor generării acestui discurs, declanşator de cele mai insultătoare reactii aduse inteligenţei omului.

 S-o luăm cartezian …

Conform crezului meu dialectic, discursul – capodoperă al domnului Ponta, ţine de încercarea de înlăturare a mizeriei vieţii mele şi a românilor, declanşată cândva de o trădare politică ordinară. Trădare, pe care însuşi beneficiarul ei, domnul Băsescu, într-o clipă de consecvenţă cu sine însuşi, a denunţat-o ca o „soluţie imorală”.

Tăvălugul consecinţelor trădării, care s-a derulat pentru poporul român, precum şirul dramelor îndurate de către cei care au căzut victimile rapacităţii oarbe a securiştilor roşii, se cunosc: instaurarea amoralităţii politice şi nenorocirile socio-economice, în care aceasta, ne-a adus.

Concret. Cândva, neinspiratul catastrofal uneori, în alegerea partenerilor, Adrian Năstase, a iniţiat alianţa USD (Uniunea Social Democrată), neînregistrată însă oficial, la Tribunal. Lacuna neînregistrării, se pare că i-a fost fatală. În USD intrau actualul PSD,  având alt nume atunci, ca şi actualul PC. Rezultatul votului, echilibrat, ca la românul superior democratic.

Bineînţeles, a intrat şi actualul PC, cu şeful său, redutabilul patron al Antenelor, fără nici o şansă, pe atunci, dacă nu era inclus în USD. Au urmat consultările Preşedintelui Băsescu pentru formarea unei coaliţii favorabile formaţiunii sale PD. Înclinarea balanţei succesului PD depindea de ruperea echilibrului USD, majoritar parlamentar, în acel moment. Abilitatea proverbială de manipulare a lichelismului din om, a Preşedintelui a găsit veriga slabă în persoana nou parlamentarului Voiculescu.

Consecinţele, se cunosc: alianţa DA (PD şi PNL) s-a instalat la putere, Adrian Năstase a intrat în opoziţie, iar supratitratul manipulării  politice, şi-a consolidat puterea, la cotele autoritarismului la care asistăm. Despre USL , în numele căruia a cuvântat ieri, ”dezavuatul” Ponta, numai de bine. Sper ca domnul Crin Antonescu, prin reacţia faţă de discursul din Parlament,să nu fie un demn succesor al domnului Stolojan.

Aaaaaaaaaa, o curiozitate…, în treacăt:

– ”Oare cu cât îşi plăteşte făptaşul propagandiştii, pentru înlăturarea nenorocirilor aduse pe capul românilor ?”

– Să fie vorba de aceste reparaţii sau de nişte  disperate crize de răzbunare asupra lui Băsescu, lansatorul expresiei-torpilă, „soluţie imorală ?”

– Pe când, o recunoaştere morală, publică, a „soluţiei imorale”, de către aparţinătorul său ?

– Pentru retorica civilizată a  domnilor Ungureanu şi Ponta, aprecierile cuvenite.

 În cazul în care ipoteza mea este lacunară, rog pe cunoscători, să aducă, îmbunătăţirile cuvenite, pentru o relatare corectă.

Nu-mi strică, să nu mă comport ca una din babele ronţăind seminţe, pe marginea şanţului.

Madi şi Onu

POETUL GRIGORE VIERU

În secţiunea Remember, din emisiunea Confesiuni a Iulianei Marciuc, momentul literar Grigore Vieru, îmi aminteşte de periplul meu bloggeristic.

Şi care a început dens, cu blogul Oanei Niculescu Mizil. Nu ştiu cum.., a fost ca o criză, până când, nu şi-a ţinut  promisiunea  de a crea, la sugestia mea, o pagină de idei-propuneri legislative, din partea vizitatorilor săi.

Acum, după ce am aflat că se trage din Ştefan cel Mare, îmi pare rău.

Ce, e de colea gândul să te tragi dintr-o glorie nemuritoare ? Cred că şi Preşedintele Băsescu, visează că s-ar trage din Amiralul Nelson, care în bătălia de la Aboukir, şi-a pierdut ochiul.

Dacă şi unchiul meu, avocatul, şeful baroului din Bârlad, ajungea ministrul Justiţiei, măcar de-ar fi fost ca Predoiu, şi tot eram cineva. Dar, însfârşit, vise de Făt Bănos, ca ale Monicăi Gabor care tot la chinezi trebuie să rămână.

Am legat de Oana.., Mizil, nu Roman, pentru că, din păcate, atunci POEZIA l-a pierdut  pe  poetul Vieru, şi pentru că pe blogul Oanei, am scris: duminică, 18 ianuarie 2009: Poetul Grigore Vieru, torţa Moldovei,s-a stins !

Grigore Vieru,
Fiu brav, al mătuşii de sânge,
Vărul tău, dobrogean,
Şocat, neputincios şi trist,
Cu lacrimi uscate, te plânge.

Dumnezeu, să te odihnească !

Ofuscat de felul pios, în care m-am adresat, un jalnic fanatic religios, m-a apostrofat, că doar Domnul din cer, merită asemenea respect.

Mărturisesc, nu l-am înţeles pe individ, şi contrar năzuinţei mele de a mă ţine departe, de mojicii, i-am replicat ceva în genul:

Nu ştiu de vreun păcat sau dracul,
Te-a îndemnat să spui prostii.
Aşa că eu, pe şleau , ţi-o spun: 
Amice…, ia mai “du-te pe pustii !”

Madi şi Onu