Arhive pe etichete: triadă

Tot în Şotii

Zilnic, soţia îmi dă lista de cumpărături. Nu că nu ar avea încredere în memoria mea, dar ştie:

  1. că nu ezit să iau tot ce-mi place, şi
  2. că dacă văd o lucrătoare comercială aparte, intru în vorbă cu ea, şi, gata cu cumpărăturile zilei.

Şi ca orice soţie model, îmi aplică toate subtilităţile artei comunicării.

Spre pildă, de când a observat că îmi place emisiunea Gabrielei Cristea” Te vreau lângă mine” şi vede că nu mă prea las plecat la cumpărături, pentru a mă despărţi de calculator, se apropie de mine, fredonând provocator, şi aplaudând în ritmul impus subliminal de Tavi Clonda Band, refrenul:”Te vreau lângă miine, te vreaaauu lângă miiine!” Este semnalul reflex al pericolului să pierd începutul emisiunii respective. Şi atunci, parcă zbor. Las şi calculator, las totul, şi alerg la Mega Image, să fiu acasă la ora 13.30, când Gabriela Cristea, cu un gest plin de tandreţe este anunţată de logodnicul ei Tavi, solistul emisiunii.

Dar, de ce Gabriela?

Simplu, emisiunea ei este un reviriment de bun augur al bunului simţ în divertizmentul media românesc.

Decât promiscuitatea de la unele posturi, când pentru audienţă, doar că nu asistăm la cine ştie ce „vita-verite”, prefer :”Te vreau lângă mine!”

Concret, cu un tact specific unei feminităţi pilduitoare, Gabriela, începe emisiunea, cu un memento!

Îl rezum:

”Înainte de a începe, vă reamintesc rugămintea:”Fără indecenţe!”. Altfel, nu voi ezita să vă invit să părăsiţi gradena!Fapt la care nu a ezitat, deşi invitaţii săi sunt de o civilitate, prin care eu constat că noi, ca naţie, nu suntem pierduţi ca triadă: trup-minte- suflet/spirit.

Dar şarmul emisiunii, dincolo de spiritualitatea moderatoarei, constă în viul personalităţii accentuate a participanţilor.

E o delectare sufletescă, deosebit de subtilă.

Asist la teme de capodopere, care-l aşteaptă pe un Hugo, Balzac, Zola, Flaubert, Tolstoi, Gogol, Cehov, şi, vaai ce n-ar mai scoate Creangă, Panait Istrati, Sadoveanu, Rebreanu, Agârbiceanu, Gala Galaction.

Onu

6 comentarii

Din categoria Educaţie., Pagini de Jurnal

MEA CULPA

În loc de motto:” În cazul în care cele de mai sus nu au sens pentru voi, nu vă îngrijorați, nu e vina voastră. Explicația e simplă și v-am mai spus-o în urmă cu ceva vreme: reality show-ul pe care Bianca urma să îl realizeze cu Antena Stars, Academia Biancăi, a fost respins de CNA. Drept care femeia a început să se plictisească ca ultima casnică mondenară, care s-a căsătorit la sugestia a două departamente de PR ale celor mai importante trusturi TV din România.”-Maica Reportereza-Caţavencii.

N-am să ascund, că până azi dimineaţă, aveam păreri foarte bune despre mine.

În ce privinţă? În toate. Ca “”triadă”, sintetic exprimat.

Până azi dimineaţă, când Maica Reportereza, de la Caţavencii, m-a convins,vezi motto,  că nu-i nimic de capul meu, dacă mă pot lăsa aşa de uşor manipulat.

Partea proastă este că nu-mi voi mai lăsa aşa zisa compasiune, să funcţioneze.

Dar, mai perdant, pentru Antene, este faptul că nu voi mai crede nici o răutate la adresa lui Băsescu, debitată de acestea.

Dacă pentru Pro tv, aveam o oarecare înţelegere, adresându-se curiozităţii fireşti umane, pentru elementele de noutate, trustul Impact, îmi apare ca un securist deghizat în stomatolog.

“Ata ete” şi o merit!

Plasa luată recent, îmi aminteşte de o alta, în care credulitatea în sinceritate s-a extins pe parcursul a câţiva ani.

O fostă colaboratoare, plecată în Canada, mă copleşea cu atenţii de corespondenţă.

 Din America, din Australia, din Asia, de nu-mi venea să cred  de ce valoros coleg am fost pentru ea.

Periodic, mă întreba, aşa,  parcă întâmplător, dacă mai ştiu ce face mătuşa soţului ei, vecină de scară, cu mine.

Într-o bună zi, mătuşa colegei, şi-a dat obştescul sfârşit.

 A venit soţul, a înmormântat-o , a vândut apartamentul decedatei, şi a plecat.

Au trecut ani buni, de atunci, şi nici un rând, de la afectuoasa mea colegă.  Atunci, am realizat, motivaţia corespondenţei asiduie, incredibile.

Proverbul, pur şi simplu, cu interesul şi fesul.

Aşa că, nu mai dau doi bani, pe cuvântul “dezinteres”.

 A trebuit să apară Biaca, să-mi reevaluiez statutul de cel mai apreciat dintre pământeni.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale