Adeseori, m-am întrebat
Ce virtuţi omeneşti, deţine democratia
Azi.., cred…, am înţeles:
E simplu: ” întoarce mulţimii, copilăria”.
Spiritul de turmă, sau vorace haită
Ca la un semn, vibrează, şi totul demolează
De piatră peste piatră, nu mai fiinţează.
Azi,mi-a venit ideea,
Privind trist, cum femeia, diafană făptură,
Devine în mulţime, penibilă structură.
***
Se ştie din Geneză, de la Potop încoace
Că vremea rea pornită, multe surprize face
Spre pildă, azi…, în gloata de la gară,
O doamnă elegantă, întrebată de reporter,
Despre întârziere, ce părere are, răspunde iritată,
Spurcându-şi plin de ură Patria, cu neghiobia:
”Ce ţară mai e şi-asta…, România?”
***
Convins sunt, că de tipa, singură era,
Creierul ei limbic, nu se mai trezea!
Onu