Arhive pe etichete: umor

GRATIS, la maidanezi!

Umorul poate căpăta varii forme. Ultima, şi cea mai sclipitoare formă de a-şi bate joc de prostia omenească, mi s-a părut a fi gluma Primăriei Capitalei, prin anunţul că la nu ştiu care adăpost, de câini vagabonzi, iubitorii de animale, pot adopta gratis, pe săturate, din clienţii acestora.

Amatorii de chilipiruri n-au încetat să apară rânduri, rânduri, precum drept credincioşii, la un praznic, unde pomana este nelipsită. Şi care, chiar dacă e cu o îmbulzeală, mai criminală ca la cozile de medicamente, sau la oricare gratuităţi, fie ea şi aghiazma, nu mai contează!

Căpătuială să fie!

Aşa dar, iubitorii de animale gratuite, cu inima plângând de lăcomie, şi de grija că nu vor rata o faptă bună, care să nu-i coste nimic, în afară de îmbulzeală, s-au strâns, cu mic, cu mare, la intrarea adăpostului.

Altă categorie de profitori, fotografii amatori, au început, spre enervarea paznicilor, să-şi ţăcănească instrumentele. Un paznic al adăpostului, n-a rezistat hărmăluieliii create, şi l-a împins pe un iubitor de „poze” atât de matinal, că, mai intrase câţiva paşi în curtea adăpostului, pentru nişte „ştiri mai ştiri”.

– Atac la presă, a strigat impostorul! Şi gata ştirea!

Cu o zi înainte, un prieten m-a sunat, să mă întrebe ce părere am dspre aşa zişii iubitori de câini vagabonzi.

-Te întreb, pentru că, uite la ce scenă am asistat.  Trecând prin zona Pieţii Obor, dintr-o maşină, a coborât o tânără, elegantă,  cu două sacoşe, din care, pe rând, a vărsat nişte căţei. Aceştia, schelălăind deja, cred de foame, s-au împrăştiat prin împrejurimi, după ce cu un gest drăgostos, şi parcă trist, de despărţire, tipa, s-a urcat în maşină, demarând  în trombă.  N-am înţeles de ce, că mi-a fost jenă să o privesc, darămite, să-i mai spun ceva.

-Stai, care-i problema?

-Păi, voiam să te întreb, ce crezi, s-o fi grăbit la o manifestaţie a iubitorilor de animale?

-Ştiu, eu, probabil, dacă spui că i-a mângâiat aşa duios la despărţire! Şi-apoi, e femeie; normal să iubească animalele, nu?

–Ştiu eu, n-am priceput! De ce atunci, i-a aruncat în Piaţă, pe bieţii căţei? Sau…, poate voia să adopte un copil sărman!?

-Stai puţin, îmi vine în minte, un gând sictirist. Nu semăna cu Cristina Ţopescu?

Că pe ea, am auzit-o perorând, la Mihai Gâdea,   despre „iubirea creştină”, parcă vorbea de reduceri de preţuri, la produsele nevândute, din unele magazine mari.

-Habar n-am, cine-i tipa! Cunosc numele de Ţopescu, cronicarul acela sportiv, reputat pentru emisiunile faimoase, de altă dată, după care,  n-am mai ascultat altele, la fel.

-Aşa este, e fiica lui, dar nu cred să-i calce pe urme!

-Scuză-mă, întrerup, sună soneria de la intrare. Mai vorbim! Şi trosc, telefonul în furcă.

Cu ocazia poantei magistrale a Primăriei, mi-am amintit şi convorbirea cu colegul meu, la a cărui nedumerire, n-am ştiut ce să răspund.

Ba mi-a creat şi mie, una:

oare, vre-un iubitor din acesta îndârjit, de animale, o fi adoptat în „iubirea lui creştină”, vre-un copil oropsit de viaţă?

Într-adevăr, Primăria Capitalei, are umor.

Onu

 

Reclame

14 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

TOT UMOR

Sătul de glumele proaste , insultătoare pentru o parte din românime, proferate la Antena 3, prin emisiunea de prost gust: ”În gura presei”, mă relaxez  citind căutările vizitatorilor blogului nostru.

Una din ele sună astfel: „sarkozy somează românia să returneze toate împrumuturile lexicale din limba franceză”.

O găsesc savuroasă şi în deplin acord cu nevoia congenitală de umor subtil a românului. Văd în ea şi o tendinţă antitetică, faţă de pseudoumoriştii francezi,  veleitari de rating, prin insulte proferate la adresa noastră.

Dar dacă ne-o facem înoi înşine, tot pentru rating, de ce să n-o facă ei ? Faţă de infestarea media românească prin tot soiul de “chiciuri”, căutarea mi se pare nu doar salutară, ci şi dătătoare de speranţă de bun augur.

Altfel, într-o mentalitate veleitară de drept democratic la insultă, riscăm să ne abrutizăm mai cinic, decât Puterea actuală. Pentru că dispreţul acesteia, faţă de sesizările Media, privind atentatul socio-economic la fiinţa naţională, prin oportunismul unora,este similar cu al prostituatei bolnave veneric, de a-şi neglija tratamentul obligatoriu, în pofida celor care au ales-o, să-i servească.

Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

Let it Snow ! Let it Snow ! Let it Snow !

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

Animation of the day – '' Black humor ''

4 comentarii

Din categoria Ups & Downs

MADE IN ROMÂNIA

Miercuri 25  Noiembrie 2009, de la orele 19:30,  la Sala Rapsodia din Str. Lipscani nr. 53, Compania de teatru “PassePartout D.P.”  prezintă spectacolul “MADE IN ROMÂNIA”
 

 Scenariul şi regia: Dan Puric

Spectacolul plin de umor şi laconice poveşti pline de haz, este o viziune românească asupra sufletului lumii. Aproape nimic din ce este omenesc nu lipseşte din acest puzzle al condiţiei individului şi a societăţii, derulat în ritmuri şi imagini năucitoare, în care artele marţiale se întâlnesc cu valsul, iar parodia suculentă la adresa unor sintagme din filmul japonez este contrapunctată, în final, de vitalitatea dezlănţuită a dansului popular. Spectacolul se bazează pe sinteza unor diferite mijloace de expresie scenică:  step, pantomimă, dans, lumini şi muzică, spirit şi emoţie.

România concepută de Dan Puric este o formă de work în progress, o structură descompusă secvenţial cu o minuţie a fiecărui detaliu regăsit ulterior în unitatea de ansamblu. Costumele create de Irina Solomon se integrează perfect acestei figuraţii în mişcare, antrenament zilnic realizat cu precizie şi fineţe, într-o ţară în care oamenii râd, plâng, se caută şi încearcă să se întâlnească cândva. Si pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus “Made in România”

Scrie un comentariu

Din categoria Poveşti, Teatru