Arhive pe etichete: universul feminin

Vreau să devin BOU!

Motto:”Minte sănătoasă în corp sănătos”-Aforism latin

Sper să nu vă impacienteze titlul următoarei mele cărţi. Din experienţa amară că unora nu le-a plăcut titlul cărţii mele Universul feminin, am decis ca următoarea să-l poarte pe acesta.

Am şi făcut un mic sondaj de marketing  în farmacia de lângă mine.

Doamnele farmaciste au pufnit în râs, dar m-au asigurat că măcar o vor deschide, să vadă ce nebunie conţine.

Mi-a plăcut reacţia, aşa că   l-am lăsat, după cum vedeţi.

Iar nebunia conţinută, nu cred să fie de ospiciu, întrucât motoul

”Mens sana in corpore sano” corespunde receptivităţii atât a unui om, cât şi a unui bou, pentru acelaşi deziderat comun,

sănătatea prin hrană( vegetală).

Trecerea la această stare, mă asigură microbiologul Robert Young este posibilă în circa trei- patru luni, pentru adaptarea celor 75 de miliarde de celule ale organismului uman (meu), că tot om sunt în timp ce scriu aceste rânduri.

Mai spune el că pot apărea varii simptome, dar eu cred că merită pentru a deveni un bou onorabil, deplin sănătos.

Tipul acesta, destul de temerar cred… afirmă ritos, că doctrina lui Pasteur a indus în eroare medicina modernă, avansând ideea că bolile apar datorită unor cauze externe.

Astfel, crede el.., importanţa mediului intern al organismului a fost total ignorată.

Înclin, nefiind specialist , să-i dau dreptate, întrucât laureatul Premiului Nobel, pentru medicină, Dr. Alexis Carrel a afirmat, demonstrând în laborator următoarele:

–”Celula este nemuritoare. Lichidul în care pluteşte este cel care degenerează. Reînnoiţi acest lichid din timp în timp,daţi-le celulelor ceea ce au nevoie pentru a se hrăni şi pulsul vieţii poate continua la infinit.”

Inspirat genial,de afirmaţia medicului Carrel, microbiologul american, sus amintit, parafrazează:”Când peştii sunt bolnavi, schimbaţi apa.”

Biblic, nu?

Mai mult, biologul, afirmă că printr-o tehnică pe care o numeşteanaliza celulelor sangvine vii” a observat uimit, cum sub ochii săi, o hematie din sângele unei paciente diabetice s-a transformat într-o celulă bacteriană. S-a mişcat o vreme prin plasmă, după care s-a transformat la loc, într-o inconfundabilă hematie.

”În acel moment, tot ce ştiam despre celulele umane şi cele bacteriene a fost distrus.

Viaţa mea ca microbiolog şi nutriţionist nu avea să mai fie niciodată aceeaşi.

Dădusem peste începuturile unei”noi biologii”.

Dar abia peste câţiva ani aveam să înţeleg că aceste schimbări celulare erau, de fapt, provocate de diabetul tinerei femei.”

Atunci, harul divin al imaginaţiei sale ca şi al lui Fleming, descoperitorul antibioticelor, a înţeles, că microbii sunt de fapt simptomul distrugerii celulare şi nu cauza vreunei boli concrete.

”Am înţeles atunci cercetările francezului Antoine Bechamp, de la sfârşitul anilor 1800 despre „pleomorfism”-multitudinea de forme pe care le pot lua celulele”.

Acestea ar fi succint, elementele fiziologice care mi-au dat ideea năstruşnică, „să devin bou”.

În fapt, problema se rezumă la „miracolul pH”pentru o sănătate perfectă.”

Când, concret, prin intermediul hranei, pH-ul sangvin, trebuie adus la valoarea sănătoasă de 7,365.

Astfel, „apa(sângele) în care se scaldă peştii(asimilaţi celulelor corpului),va fi schimbată”.

Pentru că: „fiecare celulă cu toată micimea ei, este un organism foarte complicat.”cum a demonstrat ştiinţific, medicul Alexis Carrel.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză.

TROPICALĂ

Afară-i cald şi nu ascund

Iubesc frumosul…

Ce galeş, te cuprinde

Ca valul de căldură…tropical.

De aceea,voi republica poezia

TROPICALĂ de mai jos:

Ne-am cunoscut, fără să ştim ce ne aşteaptă

Ca într-o doară, ne-am zâmbit, când peste poartă,

Bustul măsliniu, cu sâni săltând zglobiu sub stropii reci de apă, din duşul matinal

Locului, m-a pironit fără să vadă.

Şi uitând bineţea cuvenită, să îi dau, normal,

Indiscret, eu simţurile-mi umplu, cu aerul ei tropical.

Nu s-a jenat, când mi-a răspuns, la salutul meu, târziu.

Iar de pe  sâni, în jocul lor bine dispus.

S-au scuturat şi câţiva stropi,

Care, neprevăzut, pe buze, mi-au căzut.

Fără să ştie, clipa i-a sorbit,

Ca picuri grei de abanos, cu aromă delicată de Santal

Încântată, a chicotit, de gestul meu nestăpânit.

A doua zi, la poartă, mă aştepta,

Cu zâmbet larg de buze cafenii.

Şăgalnic, ne-am făcut din ochi,

Iar, ca-ntr-o joacă de copii

De mâini, peste poartă, ne-am prins.

Şi ca şi cum, nu ar fi fost de-ajuns,

Spontan, ne-am sărutat.

Dar, buzele,  parcă nectar, nu ne-au ajuns.

Noroc de trecătorii amuzaţi

Care prin chicotit discret, ne-au amintit

Că e momentul cuvenit, să ne oprim.

Până seara, timpul, s-a scurs infernal,

Cu gândul stăpânit de sângele curgând prin vine, tropical.

Noaptea, în respiraţii şuierate, îmbrăţişări necontrolate ,

ne-am ostoit abia spre zori de zi.

În patru săptămâni de vis,

am trăit ce nebunie, poate fi în Paradis.

Ne-am despărţit, la fel de natural.

Împărtăşisem a vieţii bucurie, hormonal.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.

Ecce homo!

“Iată omul!” sunt cuvintele pe care, potrivit Evangheliei lui Ioan (capitolul XIX, versetul 5) le-ar fi rostit Pilat, prezentându-l mulţimii pe Isus, cu o cunună de spini pe cap şi cu o trestie drept sceptru.

Ulterior, expresia s-a folosit în împrejurări variate, cum ar fi autoanunţarea, pe ton glumeţ, („Iată-mă-s!”), fie anunţarea cuiva, pe ton admirativ, fie maliţios.

Folosesc această expresie, la adresa unei Doamne, pe care mi-ar fi plăcut să o am printre protagonistele cărţii mele, Universul feminin. De care, de ce să fiu fals modest, sunt deosebit de mândru.

Este vorba despre o candidată la prietenia unui bărbat, în cadrul emisiunii”Te vreau lângă mine!” a Gabrielei Cristea, de la „Kanal D”.

S-a petrecut, cred chiar sâmbătă.

Şi este vorba despre frumuseţea morală a acelui admirabil „etern feminin” pe care îl constituie mama noastră, bunica noastra, matusa noastra, sora noastră, soţia noastră, prietena noastră, fiica noastră, nepoţica noastră, medicul nostru, vecina noastră, ambientul nostru feminin, pe scurt.

Mai public acest post şi pentru urmările pe care nu le conştientizăm destul de lucid, ale stresului cotidian.

Pe scurt, povestirea arată astfel:

Doi studenţi, el şi ea, s-au cunoscut, s-au plăcut şi s-au iubit.

Dar aşa cum este construit Universul, nu totul este veşnic.

Într-o zi, el vine acasă cu o nouă prietenă, şi-i cere prietenei, să-i spunem Maria, să-i accepte locuirea în acelasi spatiu, cu noua lui stăpână sufletească.

Maria, suflet nobil, acceptă, cu sacrificiile inerente, rugămintea, şi-şi poartă cu demnitate,

coroana de spini.

Ce o fi fost în bietul ei nobil suflet, vom afla mai târziu, prin consecinţele asupra sănătăţii sale.

Într-o bună zi, el se îmbolnăveşte de o boală venerică.

Venetica lui prietenă, îl părăseşte.

Nobila Maria, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, îl îngrijeşte cu devoţiunea inerentă „Universului feminin”.

Se vindecă, şi reiau relaţia de iubire, dacă el o fi fost capabil de această demnitate.

În scurt timp, la un control medical, Maria află că are cancer mamar, la un sân.

Îi spune şi lui.

Laşul îi o asigură că totul va fi bine, dar a doua zi dispare.

Dumnezeu este mare, totuşi, şi îi dă Mariei „gândul vindecării”.

După operaţii inerente, Maria se vindecă.

Dar nu se mai poate bucura de farmecul iubirii.

Îşi spune:

–„Cum aş putea obliga un bărbat la supliciul spectacolului bustului feminin, fără sâni normali?”

Şi deliberat, îşi impune ani în şir, abstinenţa, de la cea mai mare bucurie a omului, intimitatea iubirii.

Vede emisiunea Gabrielei Cristea, şi se decide să rupă lanţul nefericirii.

S-a prezentat la”paravan” pentru Gabriel.

Rămâne de văzut, dacă acesta, se va dovedi demn de nobleţea sufletească rarisimă a Mariei.

La finalul episodului cu Maria, am rostit cu gândul la această Rara avis:

”Ecce homo!”

Şi, pe furiş, mi-am şters o lacrimă, să nu mi se vadă tulburarea.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proza scurta

De marketing …

Pro domo discutând, marketing este un soi de publicitate, făcut pentru desfăşurarea unei afaceri. A afacerii proprii în cazul de faţă.

Azi , nori în devenire plumburii, acoperă insidios cerul.

E dreptul lor, dacă i-a lăsat bunul Dumnezeu.

Dar nu cred că le-a sugerat să mi se insinuieze în ceafă şi să mă indispună.

Sau poate Dumnezeu le-o fi cerut-o?

Ştiţi ce este meteosensibilitatea?

O suferinţă din cauza vremii nesuferite.

Sper că acei care mă citiţi, nu suferiţi de ms/meteosensibilitate.

Dar dacă nu, nici nu vă doresc.!

Nu…, mai bine rămân neînţeles.

Aşadar, scriu postul din motive de ms.

Şi pentru că sunt adeptul liberalismului, şi abia aştept să-l răstoarne pe Premierul Ponta, care mă enervează cumplit cu zâmbetul lui suficient.

Am însă o bănuială. Cât de liberali sunt şi vor fi veleitarii răsturnării guvernului Ponta?

În principiu, nu am păreri bune despre veleitarism decât dacă acesta, câştigă în competiţie directă, ca în sport.

Dar, până atunci, să mă văd pe mine, cum câştig.

Ce să câştig?

Să reuşesc să trezesc interesul pentru cartea mea, UNIVERSUL FEMININ.

Scris în limba română a tatălui meu, Învăţătorul (cu sensibilitatea sa), sunt mândru de conţinutul volumului de mai sus.

Mândru că mi-am păstrat limbajul neaoş, astfel ca povestirea să rămână nealterată de neologisme şi de influenţe gen „WOW” sau „OK” şi, de ce nu, de „sexismele” care inundă azi toate televiziunile comerciale.

Desigur tot din motive de marketing.

De fapt, pe bune, eu din ce motive scriu, invocând ms/meteosensibilitatea?

Deci, dacă tot sunt o apă şi- un pământ cu televiziunile comerciale, să vă spun:

–„Daţi, vă rog, click pe imaginea coperţii cărţii mele/din dreapta postului, cumpăraţi-o şi vă asigur de momente spirituale rarisime, după ce n-o veţi fi mai lăsat din mână.

Cele şapte corpuri principale ale fiecăruia dintre noi, şi anume: fizic, eteric, emoţional, mental, cauzal, luminic (cristic) şi spiritual (atmic), ca şi cele şapte chakre (principală, splinei, plexului solar, inimii, gâtului, celui de al treilea ochi, coroanei) vor filtra clipele energetice de delectare sublimă pe care numai Universul feminin ni le poate conferi.

Iar prin influenţa lor subtilă, fiinţa fiecăruia, va respira reveria farmecului vieţii.

Vă mulţumesc, şi lectură fericită.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

De 8 MARTIE

8MartieDiscret în mine, azi disting, gingaşe voci de îngeri

De mame, de surori, de fiice, şi de plăpânde voci bunice

Mă împlineşte corul divin, ce parcă vrea sa nuanţeze,

Mirific,Universul feminin.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

DEPENDENŢA

Cred că am mai spus, că am două pasiuni incurabile :CITITUL şi UNIVERSUL FEMININ.

Şi chiar dacă despre a doua, n-am făcut nici o menţionare, cred că ea s-a întrevăzut din posturile mele. Nu caut explicaţii  pentru că nu am motive, ambele stări, fiind  furnizoare de emoţii, care mi-au creat un gen de dependenţă.

De aceea , postul  care urmează, provocat de dependenţa de citit.

Ieri, am început o nouă carte.

Nu contează care. Nu vreau să fac reclamă nimănui. Aseară, citind-o, am găsit ceva foarte interesant.

Strict uman.

Redau pasajul, pentru că, am simţit că nu mi-e străin.

În el, se vorbeşte tocmai despre dependenţă trăită vulcanic, de însăşi autoarea cărţii.

 Iată-l:

”Adevărul este că devenisem dependentă de X. …

Dependenţa e semnul distinctiv al oricărei poveşti de dragoste pasionale.

Totul începe în momentul în care obiectul adoraţiei tale revarsă asupra ta o doză ameţitoare şi halucinogenă din ceva ce nu ai avut niciodată curajul , să recunoşti că ţi-ai dorit

-un amestec de droguri afective, o cursă  infernală a dragostei.

Apoi, tânjeştri după atenţia necondiţionată a celuilat. Cu obsesia insaţiabilă a oricărui drogat.

În lipsa drogului, te îmbolnăveşti subit, o iei razna, devii depresiv

(pe lângă  resentimentele care te încearcă faţă de cel care ţi-a încurajat deendenţa, încă de la început şi care acum, refuză să te mai aprovizioneze cu marfa de calitate de care ai atâta nevoie- pe care o are ascunsă pe undeva, fir-ar să fie, pentru că pe vremuri o primeai gratis de la el).

În faza următoare eşti slab, tremuri într-un colţ şi nu mai eşti sigur de nimic, ţi-ai vinde până şi sufletul sau ţi-ai  jefui vecinii doar ca să ai din nou chestia aia.

Între timp, obiectul adoraţiei tale simte faţă de tine doar repulsie.

Se uită la tine ca şi când nu te-ar mai fi văzut niciodată până atunci, necum ca la o persoană pe care cândva, a iubit-o cu pasiune.

Ironia face să nu-l poţi învinovăţi pentru asta.

Adică, uită-te la tine: eşti o epavă jalnică, nici măcar tu nu te mai recunoşti.

Aşa că… asta e. Ai ajuns la destinaţia finală a pasiunii nebuneşti- o părere groaznică, despre tine însăţi, din ghearele căreia nu mai există scăpare”.

 Asta-i tot!

 Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

Poem …

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii. Cine nu-şi schimbă existenţa, cine nu riscă să construiască ceva nou, cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte … Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care fac ochii să stralucească, oftatul să surâdă, şi care eliberează sentimentele inimii …

SASCHA HÜTTENHAIN PHOTOGRAPHY

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său, cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis, cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”. Moare câte puţin cine nu călătoreşte …  cine nu citeşte, cine nu ascultă muzică, cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea, cine nu se lasă ajutat … Moare câte putin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.  Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine, nu răspunde chiar dacă cunoaşte răspunsul …

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „A fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt …de a respira ! Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim …o fericire splendidă !

Totul depinde de cum o trăim … !

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la Soare !
Daca va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul !
Daca va fi să plângi, plângi de bucurie !
Daca va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale !
Daca va fi să furi, fură o sărutare !
Daca va fi să pierzi, pierde-ţi frica !
Daca va fi să simţi foame, simte foame de iubire !
Daca va fi să doreşti să fii fericit
ă, doreşte-ţi în fiecare zi … !

LA MULŢI ANI !

Pablo Neruda – Poem

11 comentarii

Din categoria Diverse ...