Emostudiu

Precizez că nu este vorba de o cercetare ştiinţifică.

Nu sunt medic, nici psihiatru, nici măcar psiholog. Dar îmi place jocul de-a cunoaşterea prin observare directă.

Un exemplu. Aseară, urmărind Sinteza zilei, am înţeles cum poţi băga pe cineva în hazna, supralicitându-ţi ura.

Una din emoţiile negative care ne întunecă viaţa, şi care cică, ne îmbolnăvesc.

Dar nu cred că este aşa. Dacă astfel s-ar petrece lucrurile, ura ar face numeroase victime..

Aseară, am constatat că  bunul Dumnezeu ne-a dat o cale de salvare, Iubirea. Nefiind decât amator, am pornit spre acest ministudiu, de la obsevarea unui fapt de viaţă. Concret.., „ura antibăsistă”, proferată conform îndemnului:

–”Spune…, spune…ceva tot va rămâne”.

Astfel,  privind zâmbetul de copil nevinovat al subiectului observării iniţiate, m-am întrebat, de ce nu apare urma nici unui efect al urii, pe chipul său. M-am gândit la efectul unui antidot. Ori, se ştie, antidotul urii este iubirea.

Ce iubire, de cine?

Un lapsus, mă determină să întrerup pentru a-mi aduna nedumerirea. Revin după scurt timp….

Aşaaa, afară e cumplit de cald. Sunt tot o apă din cauza transpiraţiei abundente.

Da, m-am edificat. Antitdotul este tot iubirea, dar una mai mică, meschină:”iubirea de rating”.

Mi-am amintit, că băiatul cu zâmbet de copil nevinovat, uşor tâmp, vorbeşte mereu, entuziast, despre rating-ul realizat în fiecare seară.

Deci, ura antibăsistă este contracarată de „iubirea pentru rating”.

Poate acesta este şi motivul difuzării îndârjite în eter, a acestei uri?!

Adevăr grăiesc, spiritualiştii, că fără iubire nu poate fi echilibrată balanţa trăirilor umane.

Onu

Publicitate

Fără ură!

Din persistent înveninat decor,

Udrea, iar nu s-a lăsat

În al Antenei forfecat

Şi arestul l-a schimbat,

Cu dubiosul său „palat”.

Nu e motiv de bucurie,

În bănuiala de hoţie,

Dar Legea va avea cuvântul,

Şi eu nu cred…, că eu.., românul demn,

Ar trebui în Ură

Să îmi distrug, proverbiala omenie.

Cu sau fără Ura mea

Legea tot va recupera

Din ce a fost frenetic, prăduită Ţara.

Onu

Ponta liberal sau gafeur?

Am auzit azi, că Antonescu, s-a şifonat rău de tot pe Ponta, care simulând naivitatea, s-ar fi întrebat dacă mai există liberali.

Şi i-ar fi explicat lui Ponta, într-o retorică în cele 4 puncte cardinale, din care am dedus că retoraşul nostru, nu prea –şi cunoaşte menirea liberală. Pentru mine, a fi politician, a fi liberal, înseamnă a fi om de atitudine.

Nu cred că a fost un gest de atitudine, când Crin, a făcut alianţa cu PC-ul.

Iar dacă nu ştia de trădarea lui Năstase, de către Voiculescu, înseamnă că nu prea este un istoric.

Iar dacă a fost istoric, şi a încheiat alianţa pentru potenţialul mediatic deţinut de PC prin trustul său de media, ar trebui să-l înţeleagă şi pe Ponta, în preevaluările sale, la acceptarea coabitării. Care dăduse deja un presemnal specific, prin acceptarea înfiinţării USL.

Cu alte cuvinte, ce mi-e social-democratul Crin, ce mi-e liberalul Ponta, al căror principiu ideologic fundamental este”Interesul poartă fesul”.

Dar eu îmi îngădui să privesc şi cu alţi ochi. Viziunea mea politică cu aspiraţii liberale, nu este orbită de obsesia anticomunistă a Alianţei Civice, în care s-a format probabil ca liberal, Crin.

Şi asta, îmi îngăduie să privesc iniţiativele de acţiune privată, ca o sursă de limitare a social-democraţiei, prin îmbogăţirea fiecăruia, în consecinţa  implementării ideologiei liberale, în subliminalul colectiv.

Un subliminal al cărui suport emoţional este ura.

În comunism erau urâţi toţi acei, care îşi depăşiseră condiţia personală materială-chiaburi, moşieri, şi toţi cei înstăriţi.Până şi unii intelectuali, erau suspectaţi de neloialitate faţă de popor.

 În pseudo democraţia actuală, bântuie apelativul corupţie.

Cine este incapabil de iniţiativă antreprenorială personală, vomită în mod reflex, invectivele: incorectitudine, necinste, hoţie, corupţie.

Cred că pe aci, ar trebui să caute Ponta, liberalismul, şi Antonescu, răspunsul dat lui Ponta, dacă se crede îndreptăţit s-o facă.

Când vor fi valorificat plenar, oportunităţile creditelor nerambursabile europene, atunci să aibă decenţa să  pronunţe cuvântul liberalism.

Până atunci, să aibă decenţa de a ne respecta .

Onu

EDUCAŢIE TV!

 

 Centrul „Simon Wiesenthal”, organizație care promovează drepturile omului și militează împotriva antisemitismului, a urii și a terorismului, a cerut în această săptămână rețelelor de socializare, și mai ales Twitter, să retragă toate mesajele care „incită la ură”, relatează AFP.Sursa:ro.stiri. yahoo. com.

Ştirea, mi-a atras atenţia, prin cuvântul ură, noţiune pe care o consider inutilă, şi obstrucţionistă în calea evoluţiei personale, şi a civilizării relaţiilor interumane.

De fapt, am o convingere aproape fiziologică, că promovarea urii împotriva comunismului,este principala cauză a regresului socio-economic al ţării noastre.

Ura aceasta, fără nici un temei corectiv, a dus la dezindustrializarea Ţării, din reticenţă faţă de mormanele de fier vechi comuniste, la distrugerea prin devalizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare(îndeosebi cele de irigaţii,victime ale degradării  prin furt sub ochiul îngăduitor al urii sau imbecilităţii oficiale)sub pretextul de neînţeles al”dă-le-ncolo” de rămăşiţe comuniste!(eufemistic exprimat), faţă de fostele SMA/T-uri, potenţiali germeni de reabilitare civilizată, a agriculturii industrializate,cum cu demnitate prusacă, au făcut nemţii, şi…, să mă opresc aci, pentru că “mortul de la groapă nu se mai întoarce”. Se mai întoarce câte un rătăcit, ca o stafie, nesătulă de câte spaime şi distrugeri,a făcut prin prezenţa ei hâdă.Am văzut, oripilat, un asemenea deşeu, plin de regrete, că starea de ură anticomunistă, a început, în ochii lui urduroşi, să scadă, să facă, vezi Doamne, loc unor atitudini civilizate, de neînţeles, şi de neconceput, pentru el, în consonanţă cu  evoluţia vieţii.

N-am înţeles raţiunea  morală INCHIZIŢIEI!

Ca şi anumite porniri de domeniul patologicului, cum ar fi URA,şi instigarea la URĂ.

Îmi este foarte clar, că răul, prin înclinarea către iraţional, este la mine, şi deci asupră-mi trebuie să acţionez, coercitiv şi corectiv, pentru a nu mă manifesta comunist,fascist sau inchizitorial.

La mine, şi nici unde alt undeva.

De aceea nu am înţeles ştirea tv de ieri, prin care nişte delincvenţi puşi la punct de Poliţie, pentru motive absolut justificate,(trebuia să deduc eu, consumatorul de tv) erau victimizaţi.

Adică, vezi Doamne, nu delincventul trebuia pus la punct, ci Poliţistul, care-l chemase la respectarea ordinii publce.

HALAL, EDUCAŢIE MEDIA!

Mă întreb dacă am procedat bine zilele trecute!Mergeam către casă, când văd o domnişorică, furând stânjeneii înfloriţi, de pe spaţiul verde public stradal.

Mă opresc, o atenţionez, dar ea nu dă doi bani pe vorbele mele.

O-ntreb dacă nu –i este ruşine, şi-mi răspunde,  că nu. Probabil se simţea ca indivizii victimizaţi de ştirista tv.Am lăsat-o în plata Domnului.

Acu, îmi dau seama că dacă insistam, deveneam poate,vedetă de tv, pt molestarea unei copile, în plină stradă. N-a fost să fie!

Şi-mi pare tare, dar nu pentru vedetismul tv, ratat, ci pentru bietele flori.

Dar n-ar trebui. Poate fata le-a vândut, pentru un coltuc de pâine. Că de când cu creşterea preţului pâinii, ce să facă şi ea.

 Să fure din case?

Are dreptate PDL-ul rămas, să înfiereze guvernarea USL!

                                          Onu

Nici chiar aşa…!Dar nici oricum…!

 

Aseară, la A3, într-o formă prolixă, cineva,  încerca o sugestie USL-ului, dacă va câştiga alegerile.

Şi anume, propovăduia URA, ca formă de recuperare morală, pentru împilarea suferită, din partea muribundei foste puteri. Nici chiar aşa!

Ura, aparţine unui suflet bolnav, care în nesăbuinţa bolii, este capabil de distrugere.

Aşa s-au distrus: economia, civilitatea, omenia.

Aşa a fost trădată Ţara, şi se continuă încercările. Trădare…, care în Imperiul Otoman, se solda cu  decapitarea răufăcătorului. Nici chiar aşa, să nu ne animalizăm!

Dar nici oricum, să ne imbecilizăm, ignorând spiritul democratic  al respectului faţă de lege, faţă de comportarea civilizată, faţă de sine.

În acest sens, apreciez că este funciarmente necesară, o demonstraţie că încălcarea legii, nu se acceptă, că urmările acesteia se vor plăti oricând, şi oricum.

Şi în acest spirit, tot ce se dovedeşte a fi fost hoţie, să fie supus recuperării necondiţionate.

Bani,  terenuri, clădiri şi orice active trebuie returnate păgubitului.

 În general, avutul public.

Iar bonusul adecvat, obligatoriu suportat!

 O infimă reparaţie , se poate realiza, în cazul imobilelor, care ar trebui afectate unor scopuri social-economice cum ar fi: sedii de fundaţii umanitare, de cercetări ştiinţifice sau de alte preocupări educaţionale.

Ar fi mult mai benefic, recuperator şi moralizator.

Sine ira et studio

Madi şi Onu

CORIFEII URII

Motto:”Repetitio est mater studiorum”-aforism latin

Adică, procesele de manipulare deliberată, se bizuie pe repetarea obsesivă, a ceea ce se încearcă a fi indus în subliminalul cuiva.În cazul avut de mine în vedere, subliminalul colectiv, al prostimii, al oamenilor obişnuiţi, cum suntem priviţi noi , toţi cei neparveniţi la anumite demnităţi socio-politice.

Spre a evita orice confuzie, precizez, că nu mă simt afectat de afirmaţiile  submediocrilor care le debitează. Pot nutri cel mult, un sentiment de milă dispreţuitoare.

 De fapt, ce vreau să spun? Ceva foarte important  pentru statutul meu spiritual. Se încearcă de către o anumită parte a presei, acreditarea ideii greşite, că Traian Băsescu este promotorul dezbinării românilor, prin inducerea sentimentului de ură, a unora împotriva celorlalţi.

Cum ar fi:

-al salariaţilor, contra pensionarilor,

-al elevilor faţă de şcoală  sau cadre didactice,

-al şomerilor sau celor supuşi acestei perspective, faţă de patroni,

– al anticomuniştilor de ocazie, împotriva noţiunii de comunism,

-al cetăţenilor, împotria statului social,

-al partidelor împotriva partidelor, şi atâtea altele, de nu-ţi mai trec prin minte.

Nu sunt adeptul ideii, care ar face din mine tot o victimă a urii, imputate celui de mai sus.

Înclin mai degrabă, să cred altceva.

Anume: Traian Băsescu, nu este geniul urii, ci mai degrabă un personaj anost, dar vanitos al cărui subliminal a fost alterat de propagandă stupidă care i se face,  spre a-l discredita. I s-a băgat în cap, cum se spune, că este cineva.

Spune-mi zilnicdespre cât de rău sunt, şi într-o lună, te asigur, vei fi primul, pe care răutatea indusă îl va muşca.

 Partea neplăcută nu este caracterul său vanitos, ci acei lachei, care se oferă în mod egocentric, să-i exploateze acest defect caracterial.

Carul nu se poate urni, fără boii înjugaţi la el, duşi la jug, tot cu o mână de fân. Aşa că, nu ştiu cine este corifeul răului urii:

Traian Băsescu sau lacheii care l-au slujit cu credinţă, tot ca promotori ai urii, s-o spunem pe şleau, împotriva comunismului.

 Până s-au căpătuit, şi n-au mai fost suportaţi!

Nu mai dau nume, că sunt îngreţoşat până la rău gastric, de aceşti parveniţi ipocriţi.

Apoi, răul urii individuale, este presupun, o tară genetică, deşi, nu cred că la animale ADN-ul, să aibă şi acest defect.

Mă opresc, Madi iar mă va mustra, că nu i-am respectat sfatul de a mă exprima succint!

Madi şi Onu

CUIBUL DE ANTENE- A1

 În loc de motto:”Linguşirea şi lăcomia(rating) nu au ruşine, indiferent de domeniu, dacă sunt tolerate!”-Madi şi Onu.

 Probabil pentru a satisface ura insaţiabilă a cuiva, întru  o etichetare de „soluţie imorală”, un nimeni, pentru mine, cel puţin, în moralitatea media  audiovizuală încearcă un flagrant caz de lezmajestate. Se ştie! CNA a dispus măsura disciplinară, asupra postului respectiv. Însuşi Lenin, necruţătr în lupta de clasă,  poate, diplomatic, s-a pronunţat virulent asupra cuiva, râzând de defectul fizic al unui rival politic. Oare, pentru educaţia civică, pentru atitudinea de nonviolenţă în societate, deontologia profesională a acestui post, nu trebuie respectată?

Va lua vreo măsură educaţională,  mentorul spiritual al acestui glumeţoid?

Va urma pilda lui Lenin, a cărui politică bolşevică, impilatoare de ţară, a aplicat-o? Poate fi începutul unui memento, că scopul şefilor, nu scuză excesele slugilor!

Nu vom învăţa civilizaţia, cât timp proferăm insulte fără noimă, unii asupra altora!

Flagelul mojiciei, a degenerat, după debilitatea ideologică a unora, în catalogarea penibilă a discursului civilizat al lui Victor Ponta faţă de noul Premier desemnat, în atitudine absconsă de rupere a USL.

Păcat, n-am impresia că românii să fie astfel. Sau poate  un gen similar de oportunişti, au contribuit la instalarea  calamităţii atroce comuniste!?

Despre ei să fi vorbit cineasta Lucia Hossu Longin, în serialul său?

                                                                         Madi şi Onu