AZI,ÎMI REVIN!

Azi, îmi revin

Şi meritul, nu-mi aparţine

E al lui Crin,

Care, prin discursul la Mamaia, ieri rostit.

Mintea, subit, mi-a dezmorţit.

După ce l-am auzit

Mi-am spus aproape uluit

Ciudat, băiatul,

Ce azi…, ca Preşedinte-n devenire,

Dă-n USL-ul ce-l susţine,

Mă-ntreb, justificat- perplex:

 Dacă încă neales,

Duplicitar se comportă,

Cum va fi ca Preşedinte.

Însoţit de Cotroceni-escortă?

Îmi las puţin timp de gândire,

Şi-mi zic:

Dar dacă baza nu-şi susţine,

Poate că nici nu parvine,

Aşa că, mai bine,

Griji inutile, nu-mi fac!

Iar dacă, vă-ntrebaţi, ce mi-a venit,

Cred că e vorba, de-un nimic,

Ce la Crin, sună aşa:

”Dacă, privind activitatea guvernului,

Din „logica de partid” nu vom ieşi,

USL-ul nu va supravieţui”.

Iaca fleoşc, mi-am spus şocat,

Unde-i marele oracol,

De Cotroceni, ahtiat!

       Onu

Publicitate

ANI ŞI CINSTEA U.S.L.

Aurelia ecoarta, va crede că sunt neserios, şi mă va lua, pe bune, la „trei păzeşte”.

În fond, ar avea dreptate.

Cu ce sunt eu mai serios, decât cei, despre care voi scrie, dacă-mi încalc propriile promisiuni?!

Dar nu, nu pot rămâne indiferent la ipocrizia unei părţi din USL.

Mare durdură, că ANI, a declarat incompatibili, nu ştiu câţi primari USL, pentru nerespectarea nu ştiu cărei legi.

ANI ASCULTĂ DE BĂSESCU, SUBMINEAZĂ USL,  şi nu mai ştiu câte penibile văicăreli în acest registru.

Atunci, mie nu-mi rămâne decât să merg la neuropsihiatru, să mă consult asupra integrităţii facultăţilor mele psihomentale, eventual morale. Dar nu voi merge, pentrucă îmi aplic un psihotest de discernământ, şi de cinste faţă de mine însumi.

Un test de om cinstit.

El sună scurt şi simplu:

 1.Dacă intru pe o poartă, pe care scrie „Intrarea interzisă”,  cu ce scop o fac?

Pot fi suspectat de încercarea de a fi furat ceva de acolo?

Merit riscul unui şut în fundul meu imbecil, care nu respectă legea?

Merit riscul,  de a fi arătat cel puţin cu degetul, ca un individ care încalcă legea, pentru că gândeşte cu buzunarul?

În concluzie, cei vizaţi de ANI, respectaţi afişul de INTRAREA INTERZISĂ, şi nu va avea nimeni cu voi, vreo treabă!

Nu cred că are vreo vină ANI, că sesizează incompatibilităţi cu  LEGEA.

ABSOLUT NICI UNA!

SĂ NE INTRE ODATĂ ÎN CĂPĂŢÂNA NOASTRĂ DUPLICITARĂ, CĂ NU AVEM VOIE, SĂ RĂSTĂLMĂCIM LEGEA,  după disimularea interesului personal!

În acest caz, să nu ne mai burzuluim pe Băsescu, pentru răstălmăcirea Constituţiei. Voi aţi făcut la fel, cu Legea    ! A demonstrat-o  ANI.

 Aşa faceţi şi cu promisiunile electorale.

Poate că n-ar fi rău, să existe o LEGE pentru  RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR ELECTORALE, în care primul să fie neîncălcarea  Legii!

Sunteţi toţi o apă şi-un pământ!

Vreţi o Românie adevărată?

Atunci respectaţi LEGEA, indiferent că vă convine sau nu!

Onu

HOINĂREALĂ

Azi, nu prea am inspiraţie. Deschid calculatorul şi la postul de ieri, doar 5 like. Toate de la vizitatorii mei consecvenţi.

 Şi mă gândesc la nota de pe tema blogului lui Adrian Năstase: ”Cititorii mei sunt mai inteligenţi decât ai dv!”

 Acum, când văd„mulţimea” de like, îmi spun:”Probabil cei mulţi, anonimiii care  n-au priceput o iotă din postul meu, şi-au spus că nu are rost să se dea în spectacol, pentru ceva lipsit de noimă, şi s-au dat la fund, ca în filmul francez, cu Louis de Funes, „Nevăzut , necunoscut.”

Aşa că, mai bine,  puţini, da buni! Pe date statistice, văd că de vreo cinci ore, a trecut un polonez. Dar n-a lăsat nici o urmă a trecerii sale. Probabil, îmi zic, unul din SIE al lor, care o fi lucrat în vechea Securitate poloneză. Şi-o fi spus:„Ia să vedem ce mai clocesc unii, despre USL!” N-a dat like, semn că n-a priceput şi ăsta, nimic. Sau o fi vreun antipatizant al USL-ului, şi nu i-a convenit ceva.

De la el, îmi zboară inteligenţa la  accidentul de avion, în care şi-au pierdut viaţa conducătorii politici polonezi.Şi că tot am întitulat postul Hoinăreală, mă întreb, chiar a fost ce se spune, un atentat din partea ruşilor? Că doar nu s-or fi sinucis, ca omul nostru de afaceri dâmboviţean!

 Îi citesc soţiei postul, se uită la mine lung, şi-mi spune :” n-am priceput nimic, nu te mai las sa te uiţi la tv, cred că –ţi dăunează!”

Onu

TRISTEŢE

Azi, sunt foarte trist. Nici ceapa infuzată, nu mă mai ajută. Citisem într-o carte de Naturopatie, că, împotriva meteosensibilităţii, ceapa consumată crudă, ajută.

M-am gândit să încerc, dar efectiv, iuţeala ei, mi-a fript stomacul Atunci, i-am stins iuţeala cu apă fierbinte(am infuzat-o)  Numai bine, că apa de infuzare,  îmi foloseşte ca suport lichid pentru a o mărunţi în blender. Iar mărunţită, mâncată cu pâine, constituie un excelent mic dejun.

 Pentru câteva ore, te simţi un bidiviu nărăvaş, mai să sară padocul.

Dar azi, nu m-a mai ajutat. Probabil…, dar  cine poate cuprinde necuprinsul sufletului.

A cărui imaginaţie, ne joacă pe degete, ca mărgelele, pe un fir invizibil, de basm.

Cu bruma de voie bună,mi-am infuzat nişte ceapă roşie, şi parcă m-a revigorat. Este drept, între timp, am primit pe Messenger, un mesaj.

Iar sunt în ceaţă: ceapa sau mesajul?

Acum, pot să fac gargară politică liberală. E drept, este tema mea preferată, şi nu o tratez pentru prima dată.

Dar, înainte de a începe, aş vrea să spun, că, după postul respectiv, o bloggeriţă prietenă, m-a întrebat pe mess, „dacă-s întreg la minte”.

La uimirea mea, zice:”tu nu realizezi, câtă apă se va bate-n piuă, că asta poate e o sursă de câştiguri necinstie, la vedere?”

I-am râs în nas, iar reacţia a fost promptă:

”treaba ta, dar prin asta, iniţiezi, o nouă formă de hoţie politică!”

Şi asta, pentrucă sugeram, la sediile organizaţiilor locale ale PNL,  organizarea unui departament pentru obţinerea de fonduri nerambursabile europene.

Abia atunci, am văzut, cât rău ne pot aduce prejudecăţile, la rang naţional, că am fi un popor corupt.

 Că unii, au încercat să inoculeze ideea şi la nivel comunitar european, asta mă duce cu gândul asupra vectorilor de boli, cum ar fi ţânţarul anofel, musca ţeţe, bolnavii de sida sau de alte boli virale.

 Să revin însă la idee, că aceste mizerii vectoriale, tot se curăţă, în timp.

Aşadar,reiterez ideea ca măcar ludic, să vorbească  despre  atributul  fundamental,  al doctrinei liberale. Anume:

„stimularea iniţiativei antreprenoriale, la români, valorificând facilităţile începutului de UE.

Iar acţiunea, să purceadă de la USL, prin nucleul său liberal, recte organizaţiile de bază localePNL-iste.

Acţiunea, cu un efect subliminal complet, poate fi începutul unor deprinderi politice şi naţionale, sănătoase.

Cercetările ştiinţifice ale Psihologiei aplicate, au stabilit, că năravurile(obiceiurile proaste), ca şi deprinderile sănătoase, se pot înlătura sau cultiva, în medie, în decurs de cel puţin o lună.

Cu marjele de siguranţă, în funcţie de pacient.

Mie unul, nu mi-ar conveni, să mi se spună, că sunt un tâmpit iremediabil.

Şi, măcar pentru asta, m-aş strădui să –mi revin în matcă.

Onu

I-A CRESCUT INIMA!

În loc de motto:” „Mi-a crescut inima vazand cele doua culori. Astazi si intotdeauna, galben si albastru sunt niste culori dragi. Sunt uimit ca premierul, care pana nu demult parea a avea o mica alergie la portocaliu, astazi este rezervat fata de galben si albastru. Nu am nicio problema cu asta, dar am o problema cu dorinta domniei sale de mai mult rosu. Nu, rosu e destul„, a declarat liderul PNL.(conf. http://ro.stiri.yahoo.com/intepaturi-intre-ponta-si-antonescu-la-congresul-udmr-094600700.html)

Este evident, că pentru anumite animale, taurii spre exemplu, culoarea roşie, culoarea vieţii, produce reacţii furibunde.

Iar pentru altele, declanşează instincte criminale.

Nu ştiu ce simte animalul taur, când îl irită culoarea roşie,dar este ştiinţific dovedit, că la anumite vieţuitoare carnivore, culoarea roşie, culoarea sângelui, stârneşte oarbe porniri ucigaşe.

Pe Discovery sau pe Animal Planet, am văzut destule filme, cu această temă. Sper că individual “cu ochi de peşte fiert”, nu are asemenea porniri.

Altfel,  îmi dă de gândit, că nu întâmplător, a avut loc reacţia  cuiva, care a stârnit rumoare în USL.

Ba mai mult, nu cred că personajul respectiv, nu a fost asmuţit de cineva căruia, culoarea sângelui, îi inspiră asemenea afirmaţii.

Poate că puţină culoare de viu,de sănătos, n-ar strica nimănui.

I-ar oxigena un pic, un creier stătut în visceralităţi anti -viaţă.

            Madi şi Onu

ADES,….!

Nu mă feresc,

Ades…., şi eu,

Mă-ntreb sfios,

De nu cumva..,

Ambiţul meu,

Îl supără pe Dumnezeu

Prin socru-mi,

Slujitorul său

Că-i plină-n taine Preoţimea,

Fidelă, cuvântului dat

DOMNULUI, de la PALAT!

Căci nu o dată,

Ardealul, a dovedit,

Tăria cuvântului său,

De neclintit.

Şi cum buba-n corp, se coace

Ghişe, n-are spor, şi Pace,

Orice-ar zice, şi ar face,

Că şi Iliescu,

Fondator de FSN,

Cu scor mare, la Palat,

Tot aşa uşor, s-a dus,

Cu ajutor din Apus,

Când Geoană-a ajuns mai Sus.

Nu prea mult…,

 Până ginerică

 Prin ocult vestic, l-a catapultat

Apropiindu-se tiptil, tiptil,

Chiar de Marele Palat.

 

Dar e caz, să mă opresc,

USL să nu cobesc!

Madi şi Onu

CRIN ŞI IOHANNIS

Un zvon isteric, străbate „burgul”

Un post tv, cam fără miză,

Transmite cui e prost şi-l crede:

Gata cu Crin. Sondajul spune

Că Tări creşte, în „liberala lume”

Că-n PNL, la proximul Congres,

Probabil, „dictatorul” Crin

Nu are şansă , să fie reales.

Îşi râde-n barbă „ofticimea”:

Gata, cu USL, cu Constituţia,

Regionalizarea bună, şi Transilvania

Vor fi fost fleac, cele trăite-n Iugoslavia

Şanse nu avem, să ne salveze Monarhia

Se zbate Gâdea

În lung şi şi-n lat, fără folosul scontat

Iliescu e bătrân, Constantinescu e blazat,

Iohannis ?A spus-o clar:

Mă voi gândi să fiu  Şef la PNL,

Când Crin, va fi ajuns,

„în ROMÂNIA, PREŞEDINTE”.

 

Madi şi Onu

PALAVRE DE GHENĂ

–Ce credeţi, îl va desemna Traian Băsescu, pe Ponta, candidat pentru funcţia de prim-ministru?

Şi fără să aştepte un răspuns, alta:

– Sau e mai sigur Videanu!?

– Dar dacă unul din USL,  se oferă?

-Să zicem, Ioan Rus, sau, de ce nu Mircea Geoană? E mai docil, i-ar conveni lui Băsescu!

-Dar USL-ul, e sigur, că va câştiga peste51 la sută, şi ceilalţi  nu vor face o majoritate comodă pentru Traian Băsescu?

În întrebare, se resimte izul „soluţiei imorale”, când, cu ajutorul trădării lui Adrian Năstase, de către aliatul său în USD, Dan Voiculescu, din raţiuni  ştiute doar de Infernul Ticăloşiei.

Dar şi neghiobia palavragiului cu orice preţ!

-Însă, cu asemenea manifestări, ca aceasta:

„ştiţi despre ea?”

Credeţi că mai este sigură USL, de majoritatea în Parlament?

Iar ecranul este inundat de violenţele unor indivizi cu gesturi brutale, faţă de gardurile din faţă , puşi la punct, adecvat, de forţele de ordine.

Iar invitaţii, şi Premierul, fac faţă demn, asaltului care-mi aminteşte o întâmplare din intimitatea personală. O voi relata, mai încolo, dar să închei cu avalanşa de întrebări neghioabe, care în funcţie de timbrul  cu care sunt adresate, când menopaotic, când de scapet(castrat) au rezonanţe când compătimitoare, când demne de reacţia lui Vlad Ţepeş.

Aşa că sper,îmi veţi  înţelege reacţia de genul:

-„Măi, da proastă-i asta!”, îi spun soţiei, despre Dana Grecu

.-„N-aş crede!, mă taxează soţia. Mai degrabă, are o disfuncţie tiroidiană.

Ia uite ce umflat îi este gâtul la bază!”

Remarca medicală mi-a inspirat compasiune, şi m-am oprit.

Păţania mea, nu cred să-mi face cinste, dar dacă am promis, o relatez:

Ca orice bărbat, în viaţa lui, într-o seară, din varii motive am suferit eşecul inerent aşa zisei nebărbăţii.

Necăjit, şi nesigur, martora eşecului,  mă descuraja, repetând insidios:

„Crezi că mai încercăm astăseară? Când eşti frământat de propria disperare, ajunge scânteia unei aluzii  de ghenă, pe temă.

Cu ochii holbaţi de furie, am sărit,  şi îndârjit, am dat o palmă  pernei, care asistase la momente de gingăşie, neaşteptate.

Închipuit bărbat, de teribilismul gestului meu, am salvat povara crizei.

Dar groaza din privirea neaşteptându-se la o astfel de reacţie, m-a umilit într-atât, încât şi acum, în momentul relatării, mă ruşinează,  şi mă apasă.

Madi şi Onu

CITIŢI.., MERITĂ!

Azi, mi-e al naibii de rău. O stare de slăbiciune, de-mi vine să mă întind pe jos. Mă plâng soţiei, care, în altruismul său infinit, îmi răspunde: nu te speria, cred că este de la vreme.

Şi fidelă pontoşeniei sale, mângâindu-mă pe umăr, mulându-se reptilian, pe lângă mine, îmi recomandă să scriu un post.

Când eşti atacat trup şi suflet, nu te mai poţi supăra. Te aşezi, fără vorbă, la calculator, şi aştepţi, să-ţi treacă păsul.

E un dar divin, gingăşia abilă, feminină.

Păcat, că nu ştim să o preţuim, în binele triadei” trup-minte- suflet”!

Ciudat, nici n-am început să scriu, iar răul, mi-a trecut, tot aşa de iute, cum câştigă unii sute sau mii de euro, riscând un fleac de 100 euro, la IFOREX,  de pe Yahoo Messenger Games. Dar ce să scriu, de fapt?

Că m-am plictisit, până la lehamite, de ce se spune despre minciunile lui Băsescu, despre hoţiile PDL-ului, şi despre rating-ul realizat de Antena 3, prezentându-ni-le.

Că nici nu ştiu, ce să cred. Aşa să fie?

Dar cred că mai bine ne-am destupa la minte, să nu mai fim prostiţi , la tot pasul.

A, că veni vorba, îmi amintesc o discuţie, la piaţă, între doi tipi, din care  unul îşi cumpărase o căsuţă în Austria.

De fapt un soi de pensiune, aproape părăsită, care după decesul proprietarilor, rămăsese fiicelor acestora, rostuite, deja, moştenirea, ne mai trebuindu-le.  A  cumpărat-o cu bani împrumutaţi direct, de la o bancă austriacă locală,  într-un timp record, de se minunase şi el.

Abia apoi, s-a dumirit.

Banca, nu-şi făcea griji, ştiind că pensiunea respectivă fusese rentabilă. Şi- apoi, în caz că nu reuşea să ramburseze  împrumutul,  banca oricum, îşi recupera banii, prin vânzarea imobilului.

Da, foarte bancher, gândit! Reflectează audibil, interlocutorul său.

Oare la noi, era posibil aşa ceva? Îndrăznesc să gândesc şi eu.

Mă opresc,în speranţa, că o dată cu venirea liberalilor din USL, la putere, vom începe să gândim şi noi , în spiritul austriac, al economiei de piaţă.

Fără prudenţe birocrăţeşti, contraproductive.

Madi şi Onu

MI-AI PLĂCUT, CĂTĂLIN IVAN!

MI-AI PLĂCUT, CĂTĂLIN IVAN!

Când cu galben, iritat

Peste jachetă ai stropit-o.

A fost, ca să spun aşa,

Pentru urâtă, astrala clipă.

Uneori, e odios

Să vezi fiinţa lovită

Dar la Reding, Cătă, ştii

Mişcarea e reuşită

Aşteptam de mult, momentul

În care un român sadea

S-o trimită pe pustii

Unde sigur e de ea.

Unii spun, că interesul,

Portocaliei, i-a purtat fesul

Cică să fie realeasă

Că vrea în frunte, la masă.

Dar las-o-ncolo, „fă” lichea,

Lovind în Ţara cuiva?

URÂTA DEZLĂNŢUITĂ!

Cu breton anost cioplit,

Doar tăindu-i firul,

Au reuşit să-i întrerupă,

Antiromânesc delirul.

Nu-i democratic procedeul,

Dar, pare-se, că uneori,

E profilactic, să înlături

O colportoare de orori.

N-am să înţeleg nicicând

Atâta otrăvită spută

Uitând de propria-ţi redută.

MUŢUNACHE NEÎNTORS!

Urât de tac şi câinii, doar văzându-l

Devine şi mai jalnic, ascultându-l.

De unde oare, Doamne,

Atâta deşănţată ură

Ce-o fi avut, mamă-sa-n placentă

Ce zoaie în trădare, purulentă?

Privindu-l dând neputincios din cap,

La apărarea USL.

Percepi în el, monstrul atins,

Dar care nu se dă învins.

Deşi ţeasta,  i-au strivit.

Cu argumente pertinente,

Nu cu minciuni deşănţate,

În Fanar, alambicate.

Madi şi Onu