„TOVARĂŞU’ DE LA RAION”

Pentru acei care vor fi uitat,”raionul”era  o unitate teritorial-administrativă în cadrul unei regiuni.

Regiunea, echivalând funcţional, relativ cu actualele judeţe.

Autoritatea raională, pe teritoriul ei, tăia şi spânzura. Pentru că, avea în spate, regiunea comunistă. Îmi amintesc, o doamnă inginer agronom, relata plângând, modul de adresare al  activistului raional, în subordinea căruia, se afla CAP-ul unde aceasta lucra.

El suna astfel:” bă inginerule, dacă nu faci ce-ţi spun eu, te dau pe mâna organelor raionale!”

Fără echivoc. Aseară, am crezut că am halucinaţii, când am auzit ceva de genul:

”băi Andrei Marga, du-te la catedră, acolo-i de tine, nu la Relaţiile Externe, unde te trezeşti aberând despre Mussolini!”

Aţipisem, dar m-am trezit speriat, crezând  că s-a întors  timpul revolut, al raioanelor comuniste. M-am liniştit, fraza fusese declamată la „raionul  „măscări”,  al Antenei 3,  de către pretinsul profesor universitar, Valentin Stan.

N-am auzit la nici un pdl-ist, asemenea mojicie, în adresare.

Şi, chiar dacă nu sunt CNA, m-am întrebat, legitim, de ce patronul Voiculescu, tolerează frustrări de asemenea natură.

Ba sper, în mod naiv, să ia neîntârziat, măsuri de îndepărtare din „cuibul de antene”, a unor asemenea mostre de necivilitate, care în subliminalul celor slabi de neuroni, pot apărea  normale, respectiv, demne de reprodus.

Înţeleg frustrarea „raionalului” respectiv, de a nu fi fost nominalizat  ca ministru, în locul Domnului profesor Marga, dar dacă, nu-i mai bun, decât Domnia Sa, nu este vina nimănui!

Mai ales a mea, să-i suport suficienţa Închipuită, poleită în miasmele unui limbaj necivilizat.

Madi şi Onu

PLÂNS

Uneori, putem fi paradoxal ludici.  Bunăoară, ieri, văzând durerea nordcoreenilor, la moartea Conducătorului, am fost impresionat. Dar la privirea rece a lui Gâdea, mi-a trecut… , cum mi-a venit.  Este drept, am şi gândit: dar dacă sunt bocitori plătiţi ? Că se obişnuieşte şi la noi.

Nostim, însă  gândurile au luat-o razna.

În cazul decesului Seniorului Voiculescu, Mihai Gâdea ce funeralii îi va organiza ? Va tocmi bocitori şi bocitoare, cum o face chipurile, de mila suferinţelor poporului român ? Vor fi aceiaşi, care mă intoxică zilnic ?  Încerc să m-il închipui pe Marele Patron, dus pe gânduri, trist, din cauza  zâmbetului Preşedintelui, parcă făcându-i cu ochiul:  „Ei, na, că nu m-ai suspendat, şi nici n-ai s-o mai faci !”

Iar jos, la poalele mesei „prea Întristatului”, înghesuiţi de durere plătită, în aceeaşi cohortă antiputere, cu gestică de pantomimă nordcoreeană:

Oana Stancu, cernită, ca de cortegiu funebru, plânge reţinut, cu inflexiuni grave, numai de investigaţiile ei, ştiute.

Adrian Ursu, cu maxilare puternice ca în filmul FĂLCI, şi obrajii roz bucălaţi de patimi culinare neostoite, de grija celor căinaţi, suspină îngândurat, cu priviri pierdute, asupra viitorului. Epoca anticomunistă, instaurată ca o ”soluţie imorală” a devenit desuetă. Ce rating, îi mai rezervă viitorul ?

Dana Grecu, vizibil afectată, roteşte ochii printre lacrimi, parcă implorând ajutor.

Radu Tudor e mai departe, la capătul rândului, nu o poate sprijini. Personalitatea sa dezinvoltă, cu ochii adânciţi în orbitele inundate de stropi milităroşi, nu o zăreşte pe Dana, în restriştea ei.

Repetând obsesiv, ca la Subiectiv,”de ce…, „Şefu”, de ce ? Răzvan Dumitrescu plânge în pumni, precum gânditorul de la Hamangia.

Sandra Stoicescu, prezenţă fizică inedită, privind la  Mircea Badea, care pare a nu da doi bani, pe spectacol. Poate, Mircea gândeşte tot în lacrimi, dar în stilu-i specific, ireverenţios:”asta-i tot, alt şef, altă comandă!”

Pe Mihai Gâdea, nu-l văd. Probabil se ocupă de lotul doi, de bocit( meditat ritos de profesorul Valentin Stan, dacă mustrările de cuget, de a-şi fi înfruntat Stăpânul în lipsă, cu câteva zile în urmă, îi vor permite).

Aş vrea să-i văd faţa lui Mihai, alungită de o tristeţe teologic simulată.

Oare ce face Andrei Pleşu ? Se va afla ceva în Dilema, despre toate aceste tristeţi ?

Madi şi Onu 

SECVENŢE 6

Aseară, la Antena 3, în stilu-i specific, ironic-grav, cu faţa plină de un zâmbet căruia-i lipseşte hăhăitul, Profesorul (sâc!) Valentin Stan şi-a desfăşurat recitalul ANTIPUTERE, de care am început deja să mă simt plin, până la aplecare.

Sursa foto: Antena 3.ro

Dar, ca să nu mă înţeleagă greşit,cineva dintre-ai Domnului Profesor, precizez că mă deranjează nu tematica abordării, nicicum una patriotică, sau subiectivitatea ei, precis una mercantilă, la comandă plătită, ci longevitatea ineficienţei penibile a acesteia. Spaţiu inutil irosit, în detrimentul atâtor probleme stringente,de menţionat, fie şi în detrimentul turpitudinii, care a dus la pierderea de către Opoziţie a conducerii Senatului.

Răbdarea mea este încercată dinainte de 1 OCTOMBRIE 2008, când am schiţat postul care urmează:

In „stilul Valentin Stan”

– Auzi, Bre Nea Gâdeo ! Ai auzit de un domn Ionescu ?
– Nu !
– Nici Eu ! Ne dă nişte sfaturi de rating; zice că lumea s-a plictisit să-l tot insultăm pe domnul Presedinte, fără să-l urnim din loc,  şi că pe post , mai bine, am spune la câte din ştirile transmise prin Media, s-au autosesizat Autorităţile Statului, vizavi de neregulile  vizate.  Ce zici ? Parcă nu-i  rea ideea !

 Ce ziceţi Maestre Cristoiu de Sugestia acestui domn Ionescu ? Vrea să ne lăsăm de pâinea noastră cea de toate zilele ?
– Poate că are dreptate ! Puţină diversitate, nu strică ! Şi apoi, prea ne batem gura de pomană, să priceapă iapa. Să vorbim cu el (pardon, cu Dânsul) şi atunci putem concluziona în cunoştinţă de cauză. Chiar…, dacă mă gândesc mai mult, ideea îmi place grozav. Atitudinea de autosesizare este de fapt, raţiunea existenţei noastre: „dacă suntem într-adevăr, a 4-a Putere în Stat, aşa cum ne dorim în visele noastre altruiste”; ar constitui finalitatea eforturilor noastre! Ce zici Mihai, (domnu Gâdea),  am putea accepta o asemenea intenţie de efect ?
-Maestrul Ion Cristoiu,ca întotdeauna, gândeşte faţa nevăzută a lucrurilor ! Înclin să-i dau dreptate! Dar, sa renunţăm la truda noastră de Sinteza Zilei? Să-i spunem Deriziunea Zilei ?
La loc comanda ! Ficţiune Ionesciană !

Madi şi Onu