Arhive pe etichete: vecinul

PATRIOTISM MATINAL

Cioc, cioc în uşă.

 Deschide soţia.

 – Sărut mâna! Doamnă, nu punem şi noi steagul României la bloc, să ne respectăm Ziua Naţională?

-Domnu Profesor, nu avem!

–Păi să cumpărăm, se găsesc în pasaj la Universitate, lângă metrou!

Nu costă decât 100 lei.

-Posibil, dar nu am în bani în casă, nici să plătesc facturile curente.

Dar dacă vă chinuie atât de mult emoţia patriotică, de ce nu cumpăraţi cu banii dv?

 Sau, ştiţi ceva? Vorbiţi cu vecinul, care este restanţier cu întreţinerea pe câteva luni, să facă şi el un gest patriotic, să şi-o achite, în semn de respect, faţă de Ziua Naţională. Măcar o parte!

-Ei, nu pot, poate nu are bani, şi-apoi, de ce să mă bag eu în treburi care nu mă privesc.

 –Dar văd că steagul vă priveşte, dacă nu-i cu implicarea dv:- cu bani sau cu atenţionarea datornicului privind obligaţiile cetăţeneşti.

 Uimit, vecinul, profesor, o priveşte pe soţia, şi dă să plece.

–Sau dacă vreţi, punem pe jumătate, şi luăm împreună un steag, să-l arborăm şi noi.

Cu ochii holbaţi de parcă ar fi văzut  ditamai nepatriotul, a plecat, îngăimând un Sărut mâna”, ca o muşcătură.

În timp ce scriu postul, Puşa, miaună patriotic, după costiţa afumată, din mâna soţiei.

Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

APOCALIPSA? HMM!

Motto:”Dacă mori, eşti mort, şi gata!”-Napoleon

Mi-am amintit de vorbele lui Napoleon, azi dimineaţă, când trezindu-mă, m-am pălmuit, să văd dacă a venit Apocalipsa.

Dar, spre mila mea pentru prevestitori, am simţit mai jos de buricel, în dreptul zonei pubiene, imboldul să merg la toaletă. N-a venit, îmi spun încurajat, că dacă „muream, eram mort, şi gata!”

Într-adevăr, nu cred că morţii să mai aibă necesităţi fireşti, deci, clar, n-a venit Apocalipsa. Sau, poate nu m-a observat; unde m-am rugat aseară?

Că am uitat să vă zic. Aseară, primesc un telefon grijuliu, de la prietenul meu vecinul, ca înainte de culcare, să mă rog, ca să treacă cică, mai uşor, asta…, stai că de emoţie, nu-mi  amintesc numele. Simt cât este de emoţionat. Parcă mă văd pe mine la votarea pentru prezidenţiale.

Din aceeaşi teamă, (de comunişti, desigur) eram cu ştampila, deasupra lui Băsescu, când aud vocea soţiei, din cabina alăturată:”

după vot, mergem acasă?”

M-a cuprins un fior apocaliptic, de ce m-ar aştepta, şi nu l-am mai votat!

Ascultându-l, mă gândesc: ştiu Tatăl nostru, şi am în inimă „rugăciunea inimii”, cred că ajunge!

Brusc, liniştea nopţii şi a gândurilor mele, este întreruptă de o lovitură puternică, parcă de aliaj metalic.

Îmi aminteşte de big-bangul începutului lumii, dar fiind vorba de sfârşitul ei, cred că este primul gong apocaliptic.

Mă uit îngrijorat la plafonieră, să nu cadă. E nouă şi de preţ.

Spun înfiorat Tatăl nostru, şi-mi trag plapuma, peste cap, să nu simt nimic.

Nu mai ştiu ce-a fost. M-am trezit dimineaţă, cu nevoia de pipi.

 După, m-am întrebat, nedumerit: Oare o fi fost APOCALIPSA?

Madi şi Onu

8 comentarii

Din categoria NETU', No comment ...