LA INDIGO

Aş fi întitulat postul, „Poale-n cap”, dar nu cred că ar fi sugerat esenţa intenţiei mele de a reda ferm, lipsa de tact a moderatorilor Dana Grecu şi Răzvan Dumitrescu, faţă de propriii invitaţi.

De fapt, nu înţeleg, de ce , cu toate mojiciile la care sunt supuşi, cum ar fi : aluzii de prost gust, întreruperi, contestări ale afirmaţiilor, adică o manieră de a te blama ca ipocrit, aceşti invitaţi, dacă nu poate autoinvitaţi, acceptă un tratament care raportat la  marota anticomunistă, ar fi fost cea mai canin-maidaneză ferocitate la adresa dreptului la sinceră opinie.Titlul exprimă însă şi aspectul abscons, după impresia mea, de a pune inconştient umărul, alături de rivalii lor învederaţi, probăsiştii, la uzurparea USL.

Nicicând, n-am înţeles tenacitatea de mic rozător, a unora.

Este probabil eroarea care le autoconferă iluzia statutului de bipezi.

Să revin însă la ideea postului.

Cei doi protagonişti, au avut o obsesie nepereche:să redea ce-a spus Antonescu, despre Vizita lui Ponta, în America.

Ca şi despree asimilarea unor PPDD-işti, în echipa lor.

Vezi, Doamne, ca şi cum cei doi lideri ai USL, ar fi nişte duşmani învederaţi, iar în momentele de linişte să fie reactivaţi, să nu trăiască USL-ul, câteva clipe în plus. Iar până se va reglementa legislativ, statutul transfugilor politici, viaţa ar trebui să stagneze.

Poate că au şi ei, Dana şi Răzvan, ca scule gras plătite, de şeful lor, să spele din memoria posterităţii, pata „soluţiei imorale” aruncate implacabil, de acelaşi pistolar verbal Traian Băsescu.

 Ca şi cum, ştergându-l pe Traian Băsescu, de pe faţa funcţiei prezidenţiale, s-ar anula în memoria posterităţii,  ruşinea istorică a„soluţiei imorale”.

Iar pentru „marele neserios”,Victor Ponta, tot o variantă de „minisoluţie imorală”(doar a statuat funcţia coabitării, nu?!), pentru că Băsescu e mai inspirat decât ei toţi grămadă, şi nu cedează luptei cu urmările propriului sarcasm retoric, să fie distrus preferatul de 70 la sută, al nostru, al tuturor?

Este ca şi cum victima dr. Ciomu, ar vrea ca toţi bărbaţii, să aibă soarta lui!

Mi-e imposibil să pricep vuietul lugubru al unor asemenea ţeste!

Onu

Publicitate

VLAD ŢEPEŞ

În loc de motto:”D-apoi, şi io vreau o Ţară fără ţepe!”-Vlad Ţepeş

Postul, se doreşte „DEDICAŢIE şi ÎNDEMN”, lui Victor Ponta,Vodă-Premier.

Pacea e-n ţară, pacea în afară,

Hotarul, liniştit cum n-a mai fost

Şi şesurile, azi la adăpost,

Plugarii noi le fulgeră şi ară.

                       ***

Pe la-nceputul dulce-al primăverii

Satul şi-aduce-aminte de poveşti,

Şi frunza tremură pe crengi cereşti,

Şi pasămite, -n taină, şi boierii.

                       ***

De bună seamă. Vodă gânditorul

La curăţirea lumii-i hotărât.

Îndeasă ţeapa-n oameni până-n gât

Pentru-a-ntâlni şezutul omuşorul.

                        ***

Şi nu cunoşti cruţări şi amânări

De te arunci dreptăţii împotrivă.

De-altfel, creştin cu ţepile, colivă

Îţi pregăteşteVlad-şi lumânări.

                        ***

Cuviincios cu buna rânduială,

Pentru cei mari,fie munteni sau turci,

Avea mai mari şi osebite furci,

Ca treapta loc  să nu dea la-ndoială.

                        ***

Vedeai vizirii la-nălţimea lor,

Înfipţi în vârfuri sprintene de plopi,

Iar pentru sfinţi,vlădici şi episcopi

Avea lemn sfânt şi bun mirositor.

                        ***

Şi iată SfatulŢării adunat

Să mulţumească Domnului de Pace.

Vlad şade-n jilţ. E liniştit şi tace,

Cu sufletul în platoşă-mpăcat.

                     ***

Şi pe când prieteni şi curteni în zale

Ciocnesc în juru-i cupele cu vin,

În cinstea faptelor Măriei-Sale.

El cugetă ce ţepi li se cuvin

(TUDOR ARGHEZI)

La acest final, demn de Renaşterea României, îmi amintesc de vorbele criticului literar, EUGEN SIMION:

”Eu consider, că dacă dificultăţile de traducere, nu i-ar fi fost obstacol,Tudor Arghezi, era în Panteonul Poeziei lumii.” 

Madi şi Onu

SCORPION TURBAT!

La IAŞI, Victor Ponta, relativ la Traian Băsescu, s-a adresat cu apelativul”scorpion turbat”.

Nu-mi place expresia.

O impoliteţe, care nu-l onorează.

Nici zoologic, nu este corectă.

Din experienţa mea africană,  ştiu, că reacţia şerpilor şi a scorpionilor  este un act reflex de apărare. Am văzut îngrozit, cum un şarpe, călcat de roata bicicletei, l-a muşcat mortal, pe băiatul, care din greşeală, trecuse peste el.

Cu scorpionul este aceeaşi poveste. Se apără, ucigând.

Intervin deci, pentru reabilitarea adevărului zoologic.

De unde-o fi plagiat Ponta, expresia  de mai sus!?

Să fie o reciprocitate?

Madi şi Onu

DARWINISM!

Motto:”Funcţia dezvoltă organizaţia!” –truism politic.

Emisiunea de sâmbătă, a Oanei Stancu, despre silvicultorul Deaconeasa, mi-a solicitat intens memoria: am repetat aproape tot calendarul ortodox.

Iar noaptea am avut un vis.

Ca deobicei, când privitul la A3, îmi tulbură profund, spiritual justiţiar independent.

Cum?

Simplu. Avenit la mine, Sfântul Petru,  să mă asigure de neadevărul celor care m-au tulburat.

Mi-a spus că dă şi în scris, cu pecetea de la Poarta raiului, că s-a încercat manipularea mea.

Îl privesc tulburat, necrezându-mi ochilor, de ce forţă are adaptarea la mediu.

Sfântul, în loc de barbă şi privire blajină,  semăna cu domnul Blaga, cu adevărate fălci de rechin, dar mic şi cocoşat.

M-am prins, şi am încercat să-i adopt metoda.

De la SUN TZU, am învăţat că trebuie să-ţi prosteşti rivalul, dându-i impresia că îl crezi.

Am zâmbit, m-am ploconit cuvios,  şi mi-am exprimat îngrijorarea, că probabil meseria lui este tare dificilă.

-Nu prea mai este, a fost, mi-a răspuns el. Când apare unul, la Poarta Raiului,îl întreb conciliant:

-”Ai carnet?”

-Nu, dar îmi fac, dacă doreşte Sfinţia ta.

–Bine, taică, atunci, completează formularul ăsta!

Cu aer uimit, ridic din sprincene, a surprindere.

Moşul,mă înţelege, şi-mi răspunde:

-Păi nu-i greu, că majoritatea sunt oameni cu carte.

Poartă cămăşi albe, curate, nefolosite încă. Înţeleg, şi întreb:

-Astai tot?

-Nu! După completarea cererii de înscriere, îl întreb:

-Ştii, ce ai de făcut?

-Da, Sfinţia voastră: defrişez tot…, nu rămâne nimic. Îi calc pe toţi, care vă stau în cale!

-Bine-ai venit, fiule! Şi-i deschid larg…, Poarta Raiului.

M-am trezit din uimire, la chemarea soţiei, că Ponta anunţă la tv, măsuri financiare pentru economia Ţării, favorabile

mediului de afaceri, cu efecte benefice, pentru oamenii de afaceri,

pentru  începerea rezolvării evaziunii fiscale, şi

 pentru crearea de noi locuri de muncă,

 precum şi despre mărirea salariilor cu 8  şi 7,4 procente, succesiv.

Madi şi Onu

DEMNITATEA LUI PONTA

Prin 2000 parcă, prietenul meu, Primarul ţărănist MARIN LUŢU a fost arestat. A urmat  procesul obişnuit. Acuzaţia: licitaţii  frauduloase, de pieţe. Deşi până atunci, ne vedeam zilnic, am pierdut orice legătură.

Nimic despre evoluţia procesului, la care,  aş fi vrut să asist,ca gură cască. Stare  justificată, la mine, care elev  fiind, frecventam asiduu, procesele gălăţene de divorţuri,  unde aflam  surprins, meschinăria firii omeneşti, a câte două fiinţe, ce-şi uniseră destinul pentru o viaţă.

Într- zi, mi-am luat inima în dinţi, şi am mers la Tribunal, să mă interesez când are termenul următor. Deşi bine organizată anunţarea uurmătoarelor şedinţe,   nu m-am descurcat.

Am apelat atunci, la sfânta întrebare, din om în om, până am ajuns la o doamnă grefier, căreia i-am spus ce caut.

Îndatoritoare…, cu un ton grav, s-a interesat în ce calitate mă doresc să aflu.

Ca prieten, i-am răspuns.

Înseninată de răspunsul meu, mi-a spus calm, privind  spre nicăieri. Dacă aveţi ceva în susţinerea cazului, vă ascult. Nu, nu, pur şi simplu, ca prieten. Cred că îi suna ciudat, cuvântul.

După proces, i-am reproşat  Primarului, ţinerea mea la distanţă, în timpul desfăşurării acestuia.

Te-am protejat, de eventuale indiscreţii, mi-a răspuns. Am înţeles, fără alte explicaţii.

Mi-am amintit acest episod, aseară, când l-am văzut pe domnul Ponta, la spital, venit să se intereseze de soarta  ex-premierului Adrian Năstase.

Lichele cu apucături  reptiliene, s-au grăbit să comenteze tendenţios, gestul respectiv.

Nimic mai fals!

L-am înţeles, şi i-am apreciat demnitatea.

Aceleaşi aprecieri, faţă de consoarta Domniei Sale, Daciana Sârbu, care l-a însoţit la spital.

Madi şi Onu

OPINII. NU POT CREDE!

În loc de motto:”Fiecare, are dreptul la opinia sa!”-Madi şi Onu

După ce am scris ZVÂRCOLIRI, m-am întrebat:

“dar dacă greşesc, şi mâine, în discuţia cu Ponta, Preşedintele va spune:

”Victore, m-am mai gândit,  şi Parlamentul are dreptate: tu vei merge la Bruxelles, pe 28 şi 29!”

Şi apoi, zâmbind maliţios, cu grimasa orgoliosului strivit de realitate:

”îmi recunosc înfrângerea de către un “imatur,” cum nemeritat, te-am insultat, şi mă înclin.

De fapt, tu eşti “doctor în drept!”

 Ce mod inteligent, de a şterge cu buretele, păcatele trecutului.

Sau ceva în acest gen, eu, nefiind “pistolarul verbal” Băsescu.

Aşa stând gândurile mele, am ascultat nerăbdător, intervenţia domnului Ponta, aseară la Sinteza zilei.

 Nici vorbă de îndoielile trăite.

Mai mult, din nevoia de spiritualitate, Mihai Gâdea, cu aerul preocupat de grija iertării păcatelor, celui venit la împărtăşanie, a întrebat pieziş:

– Vă bucuraţi de ce se întâmplă în PDL? Răspunsul a venit clocit:

– Ca om, nu mă bucur de răul altuia, dar ca procuror,  apreciez actul firesc de justiţie,  al începutului sfârşitului PDL.!

Ei bine, nu mi-a plăcut răspunsul, îl suspectez de nesincer.

Pentru că sinceritatea, calitate neapreciată în viaţă, este un grăunte de metal, preţios  dincolo de rapacitatea căutătorului său.

Vreau să spun, că dacă încerci să mă minţi, mimând ipocrizia cumsecădeniei, nu te voi mai crede, nici când vei spune poate adevărul!

A mai existat ieri, un moment penibil, în accepţia mea .

Întrebat  dacă poate relata ce s-a discutat la Cotroceni, domnul Ponta, cu aceeaşi mimare a sincerităţii, ca mai sus, a spus că nu poate, întrucât au stabilit, să păstreze discreţia, până la finalul acestor întâlniri.

 Iarăşi, mi se pare o încercare caragialescă, de a mă convinge de un fapt superfluu, în lumea  politică actuală.

Un gen de “parol, mon cher!”

Ba înclin să cred, că interlocutorul său, i-a tatonat naivitatea, spre a-l  duce cu vorba, aşa cum a procedat şi cu alţii.

Politica, nu este un joc de naivi!

Madi şi Onu

HORMONUL „GEOANĂ”

Ieri, 30 mai crt., la emisiunea Danei Grecu, urechile mi-au auzit ecouri, ce păreau de mult pierdute.

Un oarecare domn Lificiu, ne recomanda să folosim un bec mai puţin, la iluminat, în perspectiva scumpirii energiei electrice. Straniu este că personajul aparţine noii guvernări USL-iste.

Nu bociste, nu ungurene, nu păianjen-băsesciene!

La fel, un alt funcţionar, care probabil se dorea apologetic,debita cuvinte, cu o evidentă aură portocalie.

Pe blogul său, Radu Soviani, ofuscat probabil, că n-a primit şi el o porţioară în noua echipă, îl atenţiona destul de iritat, pe premier, că face nişte confuzii între termeni, ca şi cum n-ar avea cine să-l conseieze, sau, vezi Doamne,  ar ignora cele explicate de specialişti.

Sunt confruntat deseori cu astfel de benevolenţe meschin-revanşarde.

Poate că bloggerul- economist, o avea dreptate. Am altă profesie, iar  bunul simţ, nu-mi permite să  mă erijez în eruditul capabil, „să-şi dea cu presupusa”, cum cere Dana Grecu, invitaţilor săi.

Am însă un gen de „filing”, cum că Victor Ponta, se adaptează noii funcţii, într-o manieră, ce tinde să –i dăuneze.

Asta m-a şi trimis la titlul postului,”hormonul Geoană”.

Vă amintiţi,ce plin de adrenalină era domnul Ponta, în conflictul său cu domnul Geoană

? Parcă uşor vindicativ, în fermitatea sa neabătută!? Atunci, mi-am spus  admirativ, că

„Instrucţiunea „fiţi  gata” trimisă de creier prin sistemul hormonal” funcţionează promiţător pentru noua guvernare.

(Se ştie, citez:”că o metodă prin care creierul comandă organelor să îşi modifice activitatea este prin intermediul hormonilor eliberaţi de glandele endocrine. Hormonii circulă în corp prin fluxul sangvin şi astfel au acces la toate organele interne. Fiecare hormon transportă un mesaj anume, care comandă organelor  să îşi modifice activitatea.”)

Ei bine, cred că aci, trebuie să acţioneza Premierul: să stimuleze vizual, secreţia de hormoni, benefici acţiunilor asupra capitalului intelectual guvernamental.

 Şi, pentru că, o metodă este vizualizarea creativă, aş sugera, ca pe biroul Domniei sale, să troneze o poză mai mare, a domnului Geoană, una miică, mică, a bloggerului Radu Soviani, iar în faţa lor, cu litere de-o şchioapă, apelativul consacrat în PSD

”măi dragă…!”

Ţin mult, ca premierul Ponta, să reuşească, spre binele nostru, al tuturor.

Madi şi Onu

FIECARE, CU A LUI!

Ieri, s-a petrecut un fapt relevant, pentru micronul de diplomaţie al noului premier.

Şi anume, când la finalul interviului, (anost, cum m-a obişnuit Mihai Gâdea, la Sinteza zilei), s-a făcut legătura de interese”rating”, cu emisiunea „În gura presei”preferata vulgului „spiritual” al României.

Cu câteva zile înainte, năzărindu-li-se nu ştiu ce, apologeţii „soluţiei imorale”, au tăbărât pe acelaşi Premier, cu o torenţială de invective penibile. Nu le repet, să nu fiu colportorul celor care le-au proferat.

Culmea, la auzul  cuvintelor Mircea Badea, domnul Victor Ponta, s-a înviorat…, parcă uşor atins, într-o zonă erogenă, şi a îngăimat câteva cuvinte, care s-or fi vrut vreo abilă diplomaţie.

Pe mine, m-a surprins şi decepţionat reacţia respectivă.

La fel de mult, ca şi confesiunea-sugestie, a domnului Preşedinte, elevilor cu note la limită…, mi s –a părut o creditare a limbajului necuviincios, promovat de această emisiune.

Dar…, „fiecare cu a lui!”

Poate, viitorul preşedinte Crin Antonescu, va avea o abordare mai demnă, faţă de propria-i persoană, în spiritul „revoluţiei bunului-simţ” promovat în anul candidaturii sale prezidenţiale.

Poate că civilizarea mea, ar trebui să pornească de la o exprimare nu doar corectă, ci şi cuviincioasă.

Madi şi Onu

CUIBUL DE ANTENE- A1

 În loc de motto:”Linguşirea şi lăcomia(rating) nu au ruşine, indiferent de domeniu, dacă sunt tolerate!”-Madi şi Onu.

 Probabil pentru a satisface ura insaţiabilă a cuiva, întru  o etichetare de „soluţie imorală”, un nimeni, pentru mine, cel puţin, în moralitatea media  audiovizuală încearcă un flagrant caz de lezmajestate. Se ştie! CNA a dispus măsura disciplinară, asupra postului respectiv. Însuşi Lenin, necruţătr în lupta de clasă,  poate, diplomatic, s-a pronunţat virulent asupra cuiva, râzând de defectul fizic al unui rival politic. Oare, pentru educaţia civică, pentru atitudinea de nonviolenţă în societate, deontologia profesională a acestui post, nu trebuie respectată?

Va lua vreo măsură educaţională,  mentorul spiritual al acestui glumeţoid?

Va urma pilda lui Lenin, a cărui politică bolşevică, impilatoare de ţară, a aplicat-o? Poate fi începutul unui memento, că scopul şefilor, nu scuză excesele slugilor!

Nu vom învăţa civilizaţia, cât timp proferăm insulte fără noimă, unii asupra altora!

Flagelul mojiciei, a degenerat, după debilitatea ideologică a unora, în catalogarea penibilă a discursului civilizat al lui Victor Ponta faţă de noul Premier desemnat, în atitudine absconsă de rupere a USL.

Păcat, n-am impresia că românii să fie astfel. Sau poate  un gen similar de oportunişti, au contribuit la instalarea  calamităţii atroce comuniste!?

Despre ei să fi vorbit cineasta Lucia Hossu Longin, în serialul său?

                                                                         Madi şi Onu

MORBUL PLĂSMUIRII

Motto: ”Era pe când nu s-a zărit 

Azi o vedem, şi nu e.” – EMINESCU

Faptul că mă consider cel mai deştept, indiferent ce spun cei apreciaţi mult mai capabili ca mine,  cum ar fi Iliescu şi Năstase, îmi este suficient.

Ce contează SOARTA USL, sau VICTORIA PDL ?!

Sursa foto: Mediafax.ro

Voinţa mea oarbă vrea să dau Şefia Senatului, socrului meu. Are experienţa negocierilor partinice, încă din Preliminariile Alegerilor generale din 2008, când tot cu Băsescu a negociat pentru PSD, la adăpostul acordului  implicit al lui Geoană.

Şi nici ce-o fi gândit atunci Geoană, nu mă interesează.

 Ce dacă Ilie Sârbu este socrul meu. Gogoaşa asta cu nepotismul aparţine de clasicul caragialesc  incurabil.

E drept, încă nu ştiu cum s-a ajuns la negocierile din 2008: dacă Geoană a avut iniţiativa, socrul meu, Ilie Sârbu, sau Băsescu.

Şi nici cum s-a comunicat: prin şoferi, (ca prin vizitii, pe timpul Ludovicilor), sau prin Sorin Ovidiu Vântu ?

Aşa că, mai lăsaţi-mă cu părerile lui Iliescu şi Năstase.

Îmi dau demisia dacă se infirmă decizia în cazul Geoană.

 Episodul ridicol, generat de Ponta şi socrul său, îmi aminteşte de comentariile de pe blogul Theodorei, când aprecieri de genul că Ponta va distruge PSD-ul, mi se păreau neinspirate şi deplasate.

Mă înclin în faţa perspicacităţii lor !

Pe baza situaţiei actuale, înţeleg, de ce Ponta nu manifesta concreteţe, în părerile politice exprimate la cererea unor ziarişti.

 Probabil,  nu are capacitatea de a gândi la două lucruri simultan: 1. Cum să-l răpună pe Geoană sau 2. Cum să facă o politică eficientă.

Dar pentru că mi s-a făcut lehamite de nonvaloarea politică Ponta, mă grăbesc să închei, urându-i suces lui Geoană, pentru a depăşi un moment  dificil al USL, fals provocat de  criza morbidă a cuiva care, tolerat de cei mari, se închipuie a fi de capul său, indiferent de prejudiciile pe care le va  atrage asupra altora.

PS: Povestea, de un penibil jenant pentru tactul şi strategia politice USL, mă duce la gândul unui savuros  personaj de comedie, dintr-un pe măsură film francez.

Ultima oră: În cotidianul Naţional, citesc: ”Antonescu este cel care l-a împins de la spate pe Ponta să ceară mazilirea lui Geoană”, ne-a declarat unparlamentar PSD.

HOPAAAAAAAAAAAA, ne dăm arama pe faţă !

Intrigante  vremuri ne aşteaptă.

USL să nu fie o alternativă la PDL ?

Fără comentarii …

     Madi şi Onu