Adică, diverse, încropite la o cafea matinală.
Am auzit, fără să cred, că Internetul crează o dependenţă specifică, cronică. Este şi cazul meu. În timp ce-mi beau delicioasa cafea “cu aromă de suflet” preparată de soţia mea, călduţă, numai bună să alunece pe gât, fără să-l ardă, sau să-mi lezeze mucoasa gastrică, alerg “năuc”, vorba lui Mugur Ciuvică, pe internet, în satisfacerea viciului curiozităţii.
Se pare, că după diagnosticul Sorinei, iar voi începe „să dau din casă.”
Dar nici nu-mi pasă, e plin de viu, ce mi-am amintit.
Şi cui, nu-i place viul?
Interesant însă, cum se leagă ideile.
Ieri, am citit o poezie, (VIS, parcă). La care am vibrat atât de puternic, încât, mi-a trezit amintiri erotice.
Deşi, ce voi spune, nu are nici o legătură cu erosul, noţiune pe care nu o pot defini, aşa cum mi-ar fi imposibil, să explic emoţiile orgasmului.
Este , mai degrabă, ceva ce poate fi asimilat fulgerului.
Şi acum, mă cutremur, când îmi amintesc….
Eram în centrul vechi al capitalei sub o copertină a unui gen de butic.
Ploua şi fulgera puternic.
Mie, mi-e o teamă cumplită de fulgere.
Urmare a trăirilor copilăriei. Voi povesti despre asta, într-un post următor. Este instructiv, pentru baza educării curajului în viaţă.
Eram deci, pe scară , încercând să mă feresc de fulgerele care brăzdau nestingherit cerul.
Fără voie însă, împingeam o doamnă, pe care, de frică nici nu o observasem.
Ca să scape, involuntar, sau poate intuitiv, (cred mult, în intuiţie, şi rolul ei în şansa omului), m-a atins cu gura, în dreptul gâtului.
Doamneee, atunci, s-a produs declicul.
M-am simţit cutremurat de un fulger, ce mi s-a scurs parcă pe şira spinării.
Groaza instinctului de apărare, m-a împins nepoliticos, în doamna din faţă, care fiind cred o cunoscătoare într-ale limbajului corpului, mi-a citit spaima, şi nu s-a supărat pe mine.
De fapt, din acel moment, poate din compasiune, am plecat prieteni, după rafala de furtună, în urma căreia, ne-am descoperit.
Spun ne-am…, pentru că până atunci nu aflasem, despre ce ce “tezaur erogen” este gâtul meu.
Am fost prieteni mulţi ani.
Nu puteam renunţa la fulgerele care- mi străbăteau măduva spinării, la fiecare atingere a buzelor sale.
Dacă n-ar fi plecat în America, poate ne şi căsătoream, deşi, mereu am fost adeptul libertăţii păcatului intim.
Ahhh…, Sorino, ce bine m-ai intuit…, când mi-ai vorbit despre “datul din mine!”
Onu
Descoperind-o în zborul ei fin, mi-am amintit de emoţiile copilăriei, alergând după mirajul numit Libelula.
Madi şi Onu Blog 