Arhive pe etichete: vis

FLEACURI

Adică, diverse, încropite la o cafea matinală.

Am auzit, fără să cred,  că Internetul  crează  o dependenţă specifică, cronică. Este şi cazul meu. În timp ce-mi beau delicioasa cafea “cu aromă de suflet” preparată de soţia mea, călduţă, numai bună să alunece pe gât, fără să-l ardă, sau să-mi lezeze mucoasa gastrică, alerg “năuc”, vorba lui Mugur Ciuvică, pe internet, în satisfacerea viciului curiozităţii.

 Se pare, că după diagnosticul Sorinei, iar voi începe „să dau din casă.”

Dar nici nu-mi pasă, e plin de viu, ce mi-am amintit.

Şi cui, nu-i place viul?

Interesant însă, cum se leagă ideile.

Ieri, am citit o poezie, (VIS, parcă). La care am vibrat atât de puternic, încât, mi-a trezit amintiri erotice.

 Deşi, ce voi spune, nu are nici o legătură cu erosul, noţiune pe care nu o pot defini, aşa cum mi-ar fi imposibil, să explic emoţiile orgasmului.

 Este , mai degrabă, ceva ce poate fi asimilat fulgerului.

 Şi acum, mă cutremur, când îmi amintesc….

Eram în centrul vechi al capitalei sub o copertină a unui  gen de butic.

Ploua şi fulgera puternic.

 Mie, mi-e o teamă cumplită de fulgere.

Urmare a trăirilor copilăriei. Voi povesti despre asta, într-un post următor. Este instructiv, pentru baza educării curajului în viaţă.

Eram deci, pe scară , încercând să  mă feresc de fulgerele care brăzdau nestingherit cerul.

Fără voie însă, împingeam o doamnă, pe care, de frică nici nu o observasem.

Ca să scape,  involuntar, sau poate intuitiv, (cred mult, în intuiţie, şi rolul ei în şansa omului), m-a atins  cu gura, în dreptul gâtului.

 Doamneee, atunci, s-a produs declicul.

 M-am simţit cutremurat de un fulger, ce mi s-a scurs parcă pe şira spinării.

Groaza instinctului de apărare,  m-a împins nepoliticos, în doamna din faţă, care fiind cred o cunoscătoare într-ale limbajului corpului, mi-a citit spaima, şi nu s-a supărat pe mine.

De fapt, din acel moment, poate din compasiune, am plecat prieteni, după rafala de furtună, în urma căreia, ne-am descoperit.

Spun ne-am…, pentru că până atunci nu aflasem, despre ce ce “tezaur  erogen” este gâtul meu.

Am fost prieteni mulţi ani.

 Nu puteam renunţa la fulgerele care- mi străbăteau măduva spinării, la fiecare atingere a buzelor sale.

Dacă n-ar fi plecat în America, poate ne şi căsătoream, deşi, mereu am fost adeptul libertăţii păcatului intim.

Ahhh…, Sorino, ce bine m-ai intuit…, când mi-ai vorbit despre “datul din mine!”

Onu

Reclame

14 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poveşti

AZI, LIBELULA.

http://kuvinte.files.wordpress.com/2013/08/libertate-viata.jpg?w=290Descoperind-o în zborul ei fin, mi-am amintit de emoţiile copilăriei, alergând după mirajul numit Libelula.

Cu mijlocel fragil, de parcă să se frângă, nu îndrăzneam să ating minunea, oricât de mare, mi-ar fi fost bucuria.

Am rămas cu un vis: să-i simt mijlocelul.

Cred că este o senzaţie inefabilă. Să cuprinzi farmecul diafan al infinitului.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

BUDDHA

 Azi noapte-n  vis

 Siddarta, Prinţul Indian, mi-a zis:

– Poate să vorbim, n-ai chef

 Dar…, să ştii, te înţeleg!

Ca tine, rătăceam şi eu, cândva,

Să îmi recapăt liniştea.

Puţin surprins, am încercat

Să îl întâmpin, delicat

-Dar de unde ştii, de noi şi ea?

Karma, ţi-a şoptit ceva?

-Nu, Karma voastră-i foarte bună.

Mare noroc ai tu, cu ea

Că te ţine-n frâu, din scurt

Să n-o iei pe drum abrupt!

Buddha, dacă înţeleg,

Tu eşti Profetul Înţelept

Ce multe suflete-a salvat?

Spunându-le:

“Nu vă pripiţi!

Pe net, să vă îndrăgostiţi!”

-Ei, nici chiar, aşa,

Că din câte am aflat,

Tu nu prea m-ai  ascultat.

Că se şopteşte printre stele,

Cum zbori ferice printre ele..

-Aşa e, dar să ştii, Bărbate,

Că e bine peste poate!

-Da? tresare dânsul bland,

Atunci , plec să-mi văd de drum.

 

Onu Ionescu

26 comentarii

Din categoria Onu, Pagini de Jurnal, Poezie

SOLUŢIE!

Ieri, am avut o zi de cumpănă. Soţia face ultimile pregătiri pentru vizita duminicală a copiilor.

În mişcarea către masă, soţia, nu vede covorul întors de pisică, în joaca sa, se împiedică şi cade. Cumplit, cu tâmpla spre colţul mesei. Lovitura ar fi fost fatală. Cu un gest reflex, reuşeşte să prevină  impactul decisiv. În lovitură, mâna dreaptă, se răsuceşte, tendoanele antebraţului şi articulaţia degetului mare pătimesc. Încerc să o ajut să se ridice. Ne ia ceva timp, în care palma şi antebraţul drept, se umflă otova, ca o vânătă. Compresă cu apă rece, spirt şi sare. Observă că poate mişca degetele, deci eventualitatea unei fracturi, se exclude. Copiii, sosiţi între timp, se îngrozesc.

Repede, în maşină, şi la Urgenţă, pentru radiografie, strigă ei.

Nu ne decidem pentru radiografie, din moment ce-şi mişcă degetele.

De preparate:peşte prăjit, chifteluţe din carne de pasăre, ciuperci umplute, salată de sfeclă roşie, plăcintă cu mere,  nu se poate atinge nimeni. Spaima pericolului, prin care am trecut, ne stă în gât. Nici nu putem vorbi. Au luat bunătăţile acasă, pentru după ce-şi  vor fi revenit.

Spre seară,epuizat nervos, adorm buştean. Când mă trezesc, mă duc în sufragerie.

Soţia, priveşte la tv. Pe ecran, Mihai Gâdea, vorbeşte dezinvolt, despre duşmanii Antenei 3. Destul de aspru. Frecvent, apar reluări cu domnul Băsescu. Înţeleg, că se desfăşoară o luptă surdă, ca în jungla indiană.

Accentele devin dramatice, unele, îmi displac, eu nefiind adeptul durităţilor de limbaj.

Cred că sunt momente grele, pentru domnul Băsescu, mai ales, că din cult pentru lege şi democraţie, nu-i poate închide gura lui Gâdea, aşa simplu.

Renunţ, iar în pat, mă gândesc.

În acest caz, ca să-l  umilesc pe Gâdea, fără să încalc legea, aş recurge la un gest melodramatic. M-aş sinucide, iar susţinătorii mei îl vor fi linşat pe Gâdea.

Că oricum, cu USL la putere, nu voi fi scăpat de verdictul corect al justiţiei, terorizate de acest funest Gâdea.

Gândind, am adormit.Visez, că e dimineaţă, iar pe stradă, scandal.

Îmi închipui că vor să-l linşeze pe Gâdea. Mă uit prudent, printre perdele.

Nişte aurolaci se bat zdravăn, între ei.

Se pare că pentru nişte pungi.

Ce nenorociţi, îmi spun!

Madi şi Onu

15 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poveşti

SOLII EXTRATERESTRE

Aseară, pe Statistici site, am observat apariţia a doi noi Followers :mirceavladut
http://mirceavladut.wordpress.com  şi

liviuchrisavram
http://liviuchrisavram.wordpress.com

Că m-am bucurat, şi cât…, n-are rost să mai spun. Ar fi ceva pleonastic, în genul „trăiesc!”. Ca de obicei, a urmat un vis.

Se făcea că mă vizitează vecinul, cu o faţă îngrozită, şi-mi spune:

– Vecine, am avut un coşmar, şi mi-e cam frică; o fi de rău?

-Dar de ce vecine? îl aţâţ eu la destăinuire .

-Ceva groaznic!Parcă m-am transformat într-un nor de ceaţă.

-Şi, care-i baiul?

-Că după aceea, m-am împrăştiat. Oi muri?

-Nu, vecine, stai liniştit! Cu toţii suntem un nor de ceaţă.

O ceaţă agitată, ca şi gândurile care ne frământă.

În timp ce tăifăsuim, aduce o sticlă de coniac Napoleon,  şi adulmecându-i fericit buchetul, spune:

-Şi licoarea asta e tot nor?

–Şi sufletul, vecine.

-Aaa, înţeleg. De-aia se spune în popor, că după ce moare omul, din cadavru, timp de trei zile, iese un abur, ca un nor!

– Nu ştiam asta, îi răspund eu, cu ochii închişi, ca să trăiesc mai bine aroma dulceag-provocatoare a coniacului.

-Dar ştii ceva? Poate nu mă crezi. Şi eu, m-am îndoit, însă după ce am citit cartea asta, parcă s-a produs ceva în mine.Vrei?

-Spune, ştii că te cred cam aiurit, răspunde el, repetând gestul de a savura parfumul licorii.

-Gata, stai să iau cartea!

Mai trag o duşcă de licoare, o savurez,  în stilul meu, deschid cartea, şi-i recit:

”Universul este mult mai complex şi mai minunat decât credem noi”.  Şi noi, ca nisip foarte fin al acestuia, adaug eu, de la mine.

”Să ne privim palma, pe care pretindem că ne-o cunoaştem pe de rost, la microscop. Nu mai vezi pielea şi ridurile ei, ci te trezeşti în faţa unei planete ciudate, acoperită de dealuri şi văi. Dacă măreşti şi mai mult suprafaţa microscopului, astfel încât acesta să mărească suprafaţa pielii de 20.000 de ori, vei vedea o mare de celule. (vezi, glumesc eu, munţii s-au transformat în mare!) (Când l-am privit se uita la mine, ca la Antihrist.) „Dacă privită liber, palma apare solidă, în realitate, există foarte multe spaţii libere. De pildă, spaţiul dintre doi electroni alăturaţi, care se rotesc, este în proporţie de 99,999999999%.

Cu alte cuvinte, mâna ta este în proporţie de 99,9999999999% goală. Dacă ai putea elimina întregul spaţiu gol din mâna ta, aceasta ar deveni atât de mică, încât ai avea nevoie de un microscop pentru a o vedea. Deşi ar continua să conţină acelaşi număr de atomi, şi ar cântări la fel de mult ca acum, ea ar dispărea din faţa ochilor tăi”.- Aşa or fi găurile negre?meditează el.

-După cum vezi, vecine, eu cred că azi noapte, te-ai visat sub un ultramicroscop, fără nici o conotaţie prevestitoare de rău.

Deci, stai domol, şi mai toarnă-mi un coniac,  pentru cele citite.

-Da vecine, cu bucurie, şi pentru că m-ai liniştit,  îţi las şi sticla, s-o goleşti.

Am scris toate acestea, ca urare de bun venit,  noilor mei ”soli Followers”:mircea vlăduţ şi silviuchrisavram, după lucrarea „Codul Emoţiilor”

 Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Onu, Proză

STEVE JOBS

Mă credeţi sau nu, azi noapte, mi s-a arătat în vis, Steve Jobs(inventatorul). Cu ochi strălucitori, afundaţi în orbite, cu zâmbet stânjenit, mi s-a adresat:

Onu…, aşa-ţi spune, nu ?

Înclin afirmativ din cap.

Ia mai dă-o-ncolo de politică !

Dacă vrei să-ţi ajuţi semenii, nu le mai vorbi, despre ce  trece de nivelul puterilor dorinţelor lor de acţiune.

 La Recycle Bin cu preocupările ce-ţi vor depăşi  capacităţile tale de finalizare.

Întreabă-ţi, mai bine , cititorii de sănătate, dacă efectiv o vor…, prin străduinţele lor.., nu prin însuşirile tămăduitoare, ale Moaştelor Sfintei Parascheva, sau ale sărmăluţelor, servite la Praznicul acesteia.

M-a năpădit un val de duioşie (ca atunci când recunoştinţa pentru darul primit, îţi înţeapă nările şi obrajii până la lacrimi),  şi am simţit nevoia să-l îmbrăţişez, spunându-i:

 Stevy, acum înţeleg genialitatea ta; tu ai intuit, prin Banca Universală de Date,  ce nevoi informatice au oamenii, ai scrutat Tezurul acestei BĂNCI, şi le-ai pus câteva la dispoziţie, sub forma invenţiilor tale.

Emoţionat, în semn de acceptare, a dat parcă să mă îmbrăţişeze.

M-am eschivat !

Surprins, m-a privit îndelung, şi cu glas mâhnit, aproape mi-a şoptit:

”Bine…, dar te rog, să nu uiţi visul acesta.

M-am trezit, speriat de ce am fost în stare !

Mă uit confuz, în jurul meu, să văd dacă sunt acasă.

 Sunt !

Văd corpul de bibliotecă, de la capul patului, în care citesc titlul cu litere ce-mi par de-o şchioapă:

DESPRE RESTRICŢIA CALORICĂ.

Mi-o fi lăsat-o Steve ?

Nu, îmi amintesc.., o aveam.., dar din cauza politicii, aproape o uitasem.

Noroc de vis, care mi-a deschis ochii.

O voi reciti, şi povesti vizitatorilor, cum m-a sfătuit Steve Jobs.

Poate îi va ajuta să depăşească momentele grele, provocate de mizeria managerială a Ţării.

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Politică, Proză

Elixirul vitalităţii

Azi noapte, am avut un vis fericit… Ce înseamnă un vis fericit ?

Îmi este greu să explic, pentru că, nu  m-aş pricepe să vorbesc despre iubire, o temă ce mă depăşeşte, până la copleşirea de sine. Menţionez, că visez rar, dar vise fericite. Nu colorate, despre care persoane competente, spun că ar fi cele mai plăcute şi benefice. Nu, sunt alb/negru, după coloritul imaginilor care m-au impresionat aşa de mult, încât mintea, stăpânită de ele, prin intermediul subconştientului, mi le aduce în vis, ca o alinare a incendiului care mă mistuie purificator. În asemenea stări, devii mai sensibil, mai delicat, mai binevoitor, mai special.

Îmi amintesc, plăcut emoţionat, că în înflăcărarea mea liberalistă, până la votarea legii lustraţiei/a urii şi a dezbinării faţă de Patrie, mi s-a arătat în vis, un bătrânel, care mi-a vorbit de Crin Antonescu, în care spunea bătrânul, pot avea încredere ca în mine însumi; mai mult, a venit şi cu un argument sentimental: zice, ş-apoi, este dobrogean, tulcean, ca şi tine. Am descris totul, în povestirea Visul, postată pe blogul meu anterior Solitaire Amalgam, la care am renunţat, fiind prea dificil accesibil.

M-a urmărit ceva timp, figura bătrânului din vis, până într-o zi, cand, răsfoind o carte religioasă, am văzut o schiţă grafică, reprezentându-l pe Domnul Dumnezeu. Atunci, am tresărit; era bătrânul care- n vis, îmi vorbise despre PNL şi despre Crin Antonescu. Nu prea am îndrăznit a crede în acea minune, dar câtva timp, până la otrăvita lege a dezbinării naţionale, de la care, cred că şi bunul Dumnezeu, este dezamăgit, de protejatul lui, pentru care m-a convins, am facut-o. Oricum, aş prefera să nu mi se mai arate, că nici nu vreau să aud de Crin, darmite să mi-l facă din nou drag. Ciudat, că dorind să povestesc despre un nou vis fericit, am reluat tema PNL şi Crin. Ca-n vorba populară… ” junghiul, odată pătruns în oase, nu dispare prea uşor”.

Aşadar, un nou vis fericit … 

Se făcea că mă desfătam la razele calde ale unui prea întârziat soare primăvăratic; şi, în timp ce mă întorceam liniştit, pe o parte, aud în spatele meu, o voce caldă şi blândă; n-o mai auzisem niciodată, dar îmi părea familiară firii mele. Nu m-am întors, să nu mă lipsesc de învăluirea mângâierii, pe care o resimţeam. Când, aud: Onu, nu te speria, sunt eu Madi, colaboratoarea ta de blog. Cu o voce stinsă, spre a nu împrăştia mirajul clipei, i-am răspuns: Aaaaa…, bună Madi, bine-ai venit; chiar mă întrebam mereu: oare cum arăţi ? Nu te supăra, te rog, că nu mă întorc; mi se pare un vis prea frumos, şi nu vreau să-l împrăştii ! Nuuu.., nu, stai liniştit, sunt eu sigur; şi vrea să-ţi spun ceva ! Da, Mădisor, spun eu liniştit, şi ghemuindu-mă de plăcere. Onucu, aş vrea să-ţi propun schimbarea tematicii blogului; Ce zici de titlul: ”elixirul vitalităţii ”  ? Tu eşti pasionat de proverbul “mens sana in corpore sano”, şi cred că ai destul material naturalist, pe această temă, să încerci să încropeşti ceva.

Nu ştiu, ce are fata aceasta, dar am simţit nevoia să mă întorc, să văd transfigurat visul. Ca întotdeauna, însă, în paroxismul oniric, dispăruse. Mi-a rămas însă întipărită în minte, rugămintea ei duioasă, cu titlul: ”Elixirul vitalităţii”

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
  

PS: În episodul următor, voi încerca, dezvoltarea excelentei idei a lui Madi, ca o variantă-alternativă, de antamare a năzuinţei noastre, către “salus populi, suprema lex esto!”

24 comentarii

Din categoria Credinţă, De sănătate ..., Madi