Domnul Democraţie trăieşte într-o cabină de votare. Locuinţa lui, de nici un metru pătrat, cât un coşciug împărătesc, în picioare, nu are ferestre, iar în loc de uşă, fâlfâie, ca la uşa unui palat, o perdea. Pereţii locuinţei lui sunt confecţionaţi din pânză transparentă, pe o ramă de şipcă. Domnul Democraţie nu are acoperiş deasupra capului. Doar tavan. Şi acesta, de închiriat. Ca avere personală,
Domnul Democraţie mai posedă: o tuşieră, o ştampilă, şi un buletin de votare, pe care îşi scrie, de cateva ori în viaţă, dilema existenţială, aplicând ceva. O mişcare de apăsare, o ridicare de braţ, şi o coborâre. Ca o închinare. In numele însemnatului, al ridicatului, şi al îngropatului. Aferim !
Odată, demult, când Domnul Democraţie era analfabet, aplica degetul. Se murdărea. Astăzi, multilateral democrat, deşi – ca urmare a nivelului înalt de democraţie – nespălat, din lipsa de bani pentru săpun şi apă, apasă cu ştampila în tuşieră, răsfoieşte buletinul de votare, şi aplică însemnul “Votat” , cu chenarul rotund, iar nu pătrat. Apoi, Domnul Democraţie rămâne acolo. În cabina de votare. Vreo patru sau cinci ani. Sau atât cât dă Legiuitorul. Pe care chiar el l-a ştampilat. I-a dat “Bun de Democrat”. Pe ce raţiuni, sentimente, sau contract pe veşnicie, asta numai Domnul Democraţie ştie.
Aşadar, Domnul Democraţie rămâne în cabina de votare, după ce a votat, câtiva ani. Ca într-o puşcărie. In care este permanent informat.Ţinut la curent. Cu viaţa lumii mondene. Cu viaţa lumii mizere. Primeşte la pachet: legi cu caracter democrat. Legi pe care nu îşi găseşte timp să le citească. In celula cabinei lui de vot, Domnul Democraţie este foarte ocupat, să-şi asigure familiei nevoile vitale: cafea, fum de resurse naturale, ţigări, droguri, sex, legi şi răcoritoare. Este un lucru bizar: cu cât nevoile lui sunt mai stringente, cu atât primeşte mai puţină democraţie, adică: cafea, fum de resurse naturale, ţigări, droguri, sex, legi şi răcoritoare. În plus, mai primeşte ceva la buletinele de ştiri din penitenciar: îndemnul: stai aşa. Este bine. Este din ce în ce mai bine.
Democraţia veghează pentru tine şi copiii tăi ! Nu te mai gândi la cafea. Nu te mai gândi la ţigări. La băutură. La femei. La droguri. La risipa de economie de resurse. Ieşi din locuinţa ta încuiată la 4 sau 5 ani. Citeşte atunci ceva, în afară de reclame şi articole de denunţuri prin ziare.
Citeşte numele şi semnele particulare ale figurilor tale de familie, dragi. Care îti sună atât de îndepărtat. Pentru care ai primit locuinţa, şi ai o masă şi cazarea asigurate. Nişte condiţii omeneşti de liber trai. Care se dau peste cap ca să intri şi în veşnicie. Tu şi toţi copiii tăi. Tot neamul tău de democraţi. Care nu cunosc somnul. Nici odihna. Care nu pun ochi peste trandafir, şi ştampila peste iubire. Care n-au nici măcar o chilie, darmite o cabină de votare. Deşi sunt şi ei oameni cu capul rotund, nu pătrat. Care se închină cu frică de democraţie, la Mecca Democraţiei, aşa: Dă-ne, Mamă a Unora, Mai Democraţi şi Mai RePublicaţi, o locuinţă. O slujbă. O veşnicie. Dar nu nouă. Nouă, în cele din urmă. Dă mai întâi tuturor Domnilor Democraţie. Şi, la mila lor,dă-ne şi nouă. Deşi nu merităm. Nici măcar să plângem. Dar să mai şi zâmbim şi să asigurăm. Pe ecrane. Aşa cum ştim. Că totul e bine. Şi va fi şi mai bine. Domnul Democraţie ştie. Că este bine. Aşa i se arată lui pe cer. O singură cruce, după care coboară Domnul Democraţie din cer, în puşcăria minţii lui de fier …
Şi întreabă: Domnilor, democraţia este numai pentru lupi ?
… nu este pentru nici-un miel ?
Jianu Liviu-Florian
Madi şi Onu Blog 