Arhive pe categorii: Diverse …

După televizor

Televizorul  este un bun mijloc de informare și de relaxare.

Dar cu o condiție. Să nu mai prezinte atrocitățile bestiale, care au avut loc în țară și în lume, fără a lua o atitudine de  dezacord ferm. Sau,  ca o compensare pentru civilizație, știrile ar trebui să fie însoțite de suplimentul, că făptașii criminali, au fost exterminați ad-hoc.  Scriu sub efectul  veștii, că în   ultimul an parcă, în România ar fi fost ucise, mi-e și frică să rostesc cifra, un număr impresionant de femei,  în conflicte casnice.  Oare să fim cu omenia la pământ? Reacționăm ca animalele?

Respectul de semeni, ca  operă a divinității,să nu mai existe?

Oare omenie să fie faptul de a lăsa criminalii în viață? Civilizație?! Creșterea populației?

Deseori,  mă întreb dacă  evoluția Americii, nu are o justificare în necruțarea fărădelegii.

După cum, la fel de stupid, mi se pare  să-i ronțăim pe cei care au reușit în viață, fără doar și poate, prin capacitatea  lor aritmetică. Au știut să facă bani, să-i numere, și să-i  înmulțească.  Dar, pentru  că, nu mă duce mintea, măcar să le înțeleg creativitatea în afaceri, mă leg de tot soiul de prostii, cu o șubredă bază de raționalitate.

Și conchid fălos, indiferent de penibilul în care mă plasez, cu ifosele mele de  politruc evaluator,  că  s-a  furat.  Privind toate aceste ipostaze, nu mă mai mir, că ni-o  iau alții,  înainte.

Știu că lăcomia cere audiență, dar asta, nu trebuie să inhibe, spiritul de inițiativă antreprenorială,   care îi bântuie rareori, pe unii din semenii noștri, fie ei X , Y sau Z.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Visare

Privești, și nu îți vine -a crede

De e natură sau tablou

Prea  aduce cu o zână

Trăită  viu, în gândul tău

***

Începi să cugeți:

-Atotputernic  e Dumnezeu!

Și  greu, cauți a  te feri

De vraja ochilor profunzi.

***

Să nu te prindă, pe ascuns

Stăpâna  zărilor albastre.

De care ești vital convins

Că, fără s-o revezi  puțin,

***

Viața ta treptat va deveni,

În noapte sau pe zi,

Necontenit coșmar.

 

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Zăpușeală

Afară este o căldură de cuptor. La înapoierea din oraș, nu-mi găseam cheile de la  intrare, și , pentru o clipă, am avut senzația, că mi s-a topit creierul.

Speriat să nu-mi curgă prin urechi, mi le-am controlat, într-un gest  reflex.

Șansa mea a fost, ca întotdeauna, să apară un vecin, cu cheile gata pregătite.

Încă  mă aflu sub imperiul emoției trăite, dar încerc să scap de ea, scriind.

La înapoierea din oraș, am cumpărat o carte, ciudat întitulată:

/ Viața amoroasă a lui Ceaușescu/.

Știu că unii cititori mă vor dezavua, pentru că-l voi privi pe acesta ca pe un bărbat, dar, îmi amintesc  de faptul că în adolescență, lectura mea preferată a fost a vieților oamenilor mari din Istorie.

Pornind cu Cezar, Napoleon, Churchil, Roosevelt,Hitler, Stalin și Lenin, lectura vieții  nici unuia  din cei care și-au marcat existența, cu toate atrocitățile trecerii lor prin timp,  nu mi-a scăpat. Nici celebritățile Revoluției Franceze, precum, Danton, Robespierre, Marat,  Mirabeau și alții, nu mi-au dat pace.

Acum, însă, altceva nu-mi dă pace. Și nu cred să fie efectul  Soarelui.

Ci, mai degrabă, o sechelă  congenitală, a unora, de a se crede îndreptățiți cu orice ocazie, să se dea deștepți.

Reluând aceeași marotă, și înfofolindu-o cu trențele gândirii lor semidocte..

Nu știu câți din organizatorii unor talk-show-uri,  au măcar habar de dimensiunea domeniului în  care se bagă. Și apoi, ca unul care află că doar își închipuia că știe să înoate, după ce l-a luat vârtejul, așteaptă șansa prostului, ca să-l vadă cineva, și să-l salveze de la înec.

Cam astfel, văd eu, în esență unele talk-show-uri de pe la noi. Ce contează că proștii, ca mine, avizi de ceva ce li s-ar părea lor inteligent, le asigură audiența bănoasă cinstit.

Aseară, spre pildă, Dana Grecu, despre care nu știu ce habar are de cultură, încerca, pe măsura dimensiunilor sale de femeie guralivă, să –mi inducă vinovăția de plagiat, asupra noului Premier al României.

Modă de maimuță autentică, din jungla mozambicană. Când traversezi  jungla, din nimic, te trezești cu o ploaie de gesturi specifice de amenințare, cu pumnul, cu schimonoseli și țipete.

Și asta, pentru că, uneia i s-a părut, că tu ai plagiat traseul altei mașini, care  traversase înaintea ta, Jungla. Apoi, dacă la tratezi cu disprețul  indiferenței, ne preocupat de specificul maimuțărelii, se potolesc, și  își încheie spectacolul penibil, cu aere de demnitate, pe care, după ce le-ai văzut manifestarea, nu mai cutezi, să-ți irosești vremea, când ai avea atâtea de văzut.Revenind la plagiat, ar fi bine de știut, de către cei care țin în gură maimuța plagiatului, că orice teză de doctorat, trebuie să cuprindă două capitole fundamentale:

Unul de referințe bibliografice, în legătură cu tema abordată, și altul, la fel de important, conținând rezolvarea originală a autorului temei lucrării .

Este evident, că în primul capitol, nu poate fi vorba de originalitate, și nu poate fi caracter de compilare, prezența celor scrise în el. Dacă, poate, din neglijența  conducătorului de doctorat, candidatul nu a trecut sursele bibliografice, nu pot  considera  faptul, ca un plagiat. Este regretabil, că aceste acuze  comunistoide, mai persistă în mentalitatea noastră spirituală, dacă de asta o fi vorba, și nu de prostie ignorantă.

Sau de semințele de floarea soarelui, ronțăite de unii neica nimeni, pe marginea șanțului Societății.

Ca să discuți despre doctorat, trebuie, cel puțin, să ai habar cum se obține.

                                                             Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Educatie., Pagini dejurnal

Îmi place…

Îmi  place, să stau, și să strig,

Contra Dragnea și Sorin,

Deși, pe frig ,  eu i-am votat

Cu al gândului, păcat,

Să scăpăm de sărăcie.

Îmi  este atâta silă

De inconsecvența mea umilă.

Că m-am ținut de liberali,

Precum ciulinul de țăran,

Cutreierând, prin Bărăgan.

În zadar însă, iluzia

Că ei vor trage concluzia,

Împotriva sărăciei, și a umilinței,

Purtând Crezul Biruinței.

Am înțeles însă, vai…

Că unde nu este   putință,

Zadarnic  bruma de voință.

Așa că, neprețuită  Alina,

Mai lasă Ura cu pricină,

Căci  Liviu îți va fi mereu în față,

Cu statut de Cavaler,

Și  braț înmănușat, de fier.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Pamflet.

Mizerabilă vreme

Zadarnic  Învierea, pentru că vremea tot mizerabilă se menține. Burniță, ceață, nori plumburii.

O priveliște sumbră, parcă de intrare în Iad.Din cauza frigului, zâmbetul, îți devine, cu toată bunăvoința, grimasă.

Nici să mă bărbieresc nu-mi vine, deși, constat, după migrația bărboșilor care inundă Capitala, acest artificiu grețos, devine de bon ton,  pentru persoane care nu știu prețui, finețea caldă, a unui obraz proaspăt ras, și discret parfumat. Dacă așa-i moda, iar moda estede bon ton, mă las și eu furat de ea, precum se lăsau purtați de vânt, ciulinii Bărăganului, în iluzia că vreun talentat scriitor realist, va scrie ceva despre ei, retrezindu-i  la viață, spre bucuria vreunui iepure speriat,  nădăjduind a-și  construi  un culcuș, fie și vremelnic, până  la schimbarea de direcție a vântului. Trebuie să ies din casă, dar un fior imaginat, mă cutremură, și renunț.

O nălucă blondă, sub umbrelă, parcă îmi dă un imbold să o urmez, cu toată zloata, de afară.

Volens, nolens, trebuie să mă urnesc din scaun, și să ies în atmosfera  dantescă.

Început o dată cu Învierea, nu am avut energia necesară să continui articolul. Apoi, mesele grele, vizitele, mi-au tăiat cheful de scris impresii, așa că, articolul, a rămas nefinalizat. O fac acum , pe noapte, ca să nu am a-mi reproșa păcatul delăsării, trăsătură tipică nevolnicilor.

Deși, nu-mi pot atribui ceva asemănător, decât doar ca să mi se plângă de milă. Fapt, ce iarăși, nu mă caracterizează. M-aș simți personaj demn de literatura  clasică rusă.  Deși, în ciuda multor citiți nepartizani, o savurez, pentru realismul ei psihologic. Este trecut de ora 21, dar pe un nenorocit de necivilizat, din bloc, l-a apucat cheful de lucru cu bormașina.

Desigur, nu este un motiv să spun că unii sunt niște troglodiți.

Pur și simplu, oameni de acțiune.

Își fac nevoia, când, și unde îi apucă.

Interesant, că nimeni nu reacționează, la gestul animalului. Nu am cum reacționa, fără să nu-mi tulbur liniștea interioară, așa că, tac, sperând să moară prost!

 Nu este creștinesc, veți spune!

 Într-adevăr, dar nici  omenesc, ce face imbecilul!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal.

Laleaua

Ieri, mi s-a întâmplat un lucru extraordinar.Mergeam mângâiat de razele palide ale soarelui. Mă  gândeam că vine primăvara. Asemenea iubirii, când nici nu te aștepți, brusc, o elevă de clase mari, în uniformă, mi  se așează în față , cu un zâmbet larg , și o floare de lalea, pe care mi-o oferă. Azi, Liceul Gh. Șincai, împlinește 125 ani și, cu această ocazie, îngădui-ți-mi vă rog , să vă ofer această floare.

O lalea albă,  tija căreia, era prinsă în fundă, cu o bentiță roșie.

Plăcut surprins, am acceptat, într-un zâmbet larg. Uimită, cred, de receptivitatea mea, eleva a continuat:

-Și dacă  acceptați,  am dori să  facem împreună,  o poză.

Până să răspund, am simțit  lipindu-se delicat, de umărul meu, obrazul unei alte eleve din grup. Mulțumiri degajate,  și fiecare, ne-am văzut de treaba noastră.

La înapoiere, ca într-o ecranizare, ne-am reîntâlnit.  M-au văzut cu laleaua în mână, și mi-au zâmbit. Le-am spus că o voi pune în apă,  pentru  conservarea clipei plăcute .Le-am mai și rugat, să reitereze evenimentul care ne-a prilejuit cunoștința.  Mi-au repetat cu aceeași seninătate specifică Universului feminin, că este ziua înființării Liceului lor, Gheorghe Șincai.

-Mulți Ani, în continuare, am încheiat eu, făcându-le, la rându-mi,  o  bezea,  cu firul de lalea, oferit .

Nu știu cum  au receptat elevele, momentul, dar pentru mine, a fost mirabil.

Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pupici,

De atâția, Pupici virtuali,

Simt cum viața mă cuprinde,

În alinturi nesperate.

Să mă las în voia lor?

Nu știu!

Dar…  , în farmecul unui  alint,

Clipei.., știi, tot  m-aș expune.

Să  pot veridic,  afirma,

Cât de intensă ,  este trăirea.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Poezie