Paraziți

Cred că o tipă virus, îmi dă târcoale.Ce i-o fi venit? O fi auzit, că mi-a decedat soția? Păi, ea, nu știe neroada, că –mi trebuie mai mult calculatorul, decât să mă uit la ea?Al naibii și sexul acesta virtual.

Vrei nu vrei, ți se bagă pe gât, ne mai lăsându-ți timp, pentru tine, măcar.

De parcă, ai fi obsedat, îți sare ca un hopa mitică, în față, de mai mai, să dai cu calculatorul  peste ea.

Azi, a venit Alex, solicitat să mă ajute, a scăpa de domnișoara de pe desktop.

 Și, sunt iar liber, să-mi solicit creierul, să exerseze, compunerea, ca pe o gimnastică zilnică, inerentă.  Căutând-o pe Roxana, să-i mulțumesc, pentru faptul de a mi-l fi recomandat pe Alex, Domnul care mă ajută cu calculatorul, am nimerit peste o țoapă de București,pe care poate, am deranjat-o în intimitate.

 M-a cam repezit, dar poate și eu, i-oi fi dăunat, întrerupând-o din plăcerea-i, mult așteptată.

 Cu scuzele de rigoare, și coada-ntre picioare, am suportat sobru, trântirea enervată a receptorului, în furcă.

Ce mândră va fi fost, țoapa de București, că m-a pus la punct!

Onu

  În treacăt!

Văd că preocuparea  audiovizuală, pentru specimene gen criminalul din Caracal, crește. Specialiști consacrați, sunt invitați să emită ipoteze de lucru, care mai de care, mai atrăgătoare.Interesant, și util.Probabil,la preocuparea multora, de inedit, aduce și ceva audiență. Iar audienții, fac și eforturi de emiterea unor ipoteze, ceea ce presupun, solicită gândirea colectivă, sau pe cea socială, pentru a emite aprecieri, care mai de care mai bolovănoase, asupra nouă  înșine, pornind, de la tot soiul de răutăți, care mie, personal, îmi conferă senzația că aș fi atât de deștept, încât să mă îndrituiască să emit tot soiul de tâmpenii, crezându-mă…., dar mai bine, mă abțin! Deși, nu pricep fenomenul!Pentru că, în închipuirea mea tâmpă, mă și pot crede mai deștept, decât aș putea fi, fapt absolut eronat, și pentru existența mea, în acest ambient  suprarealist. Vin proxeneții, să le ia pe fete, din poarta casei? Sau, mult zgomot, pentru nimic, poate iese ceva! Oricum, nu cred că se pot trage concluzii definitorii, asupra acestui gen de întâmplări.Ba, sunt bune la ceva. Determină oamenii să gândească, să emită ipoteze Sherlock Holmesiste, urmate de ceva bani, prin audiență, și de ceva creier, pentru că, și creierul este un organ, care se poate dezvolta  prin exercițiu, fie el și de fantazare  aiurea, nu?!

Onu

 NATURĂ,

Și totuși, Dumnezeu,Divinitate, Natură, ce-o fi,nu iartă! Urmare revoltei mele pe criminalul Dincă, și pe penisul lui sadic,am fost umed sancționat. Evacuarea de ape pluviale, de pe terasa blocului, în care locuiesc,  s-a descărcat tocmai în apartamentul meu. Deci, de marți noaptea, spre miercuri, se poate spune că am trăit ca în copilărie, blestemat să am apă de inundație, în casă. Cu deosebirea că, apa a fost din Cer, și nu din Dunăre.  Oricum, este ciudată senzația de a te da jos din pat, și să calci pe un pat de apă, până aproape de glezne.    Și, pentru că, din cauza parchetului, nu mă afundam dincolo de glezne, am trăit o clipă, euforia, că aș fi Mântuitorul Iisus plutind, pe apele, nu-i mai rețin numele râului cu pricina. O Doamnă, din bloc, tocmai plecând la serviciu, în tura  care-i revenea, mai-mai, să mă ia la rost, că din cauza apei mele, nu poate ieși din bloc.

A trecut totul,și acum, aștept, uscarea parchetului. Unii, spun, că va începe să miroasă urât, așa că, de atunci, tot adulmec , să disting miros de apă stătută. Mi se spune, să am răbdare, că mai durează, până va începe să miroasă a mâl, sau cine mai știe ce, dar eu, sper , că va mirosi a lemn miruit, cu apă vie!Și, mulțumesc Domnului, că nu am alunecat pe parchetul plin cu apă, să fi pățit, Doamne feri! Cum spune Domnul Cioloș.Acum, aștept, privind Cerul,și, rugându-mă fierbinte, să nu cadă noi ploi, deși, meseriașul solicitat, cred că a făcut o treabă foarte bună, să nu mai am surprize.

Onu

Tulburare

Grație A3, nu mă pot liniști sufletește.

 Ca într-un delir de neoprit, continuă să facă emisiuni despre caracaleancă , Dumnezeu s-o odihnească!

 Că s-o ierte, nu-mi vine să-l împovărez pe bunul Dumnezeu, pentru moravurile oamenilor.

 Și apoi, dacă nici Mircea Badea nu mai avea ce comenta, debusolat, la rându-i de lentoarea reacției Poliției caracalene, ce ar mai fi de spus? Bocirea Victimei, imbecilitatea autorităților?!

În dorința găsirii unor circumstanțe atenuante, nu-mi amintesc decât de un banc prost, care vorbește despre răsturnarea unei căruțe, ca o confirmare-justificare a crizei dramatice din zonă.

Colbul  uitării, se va așterne  firesc, și omenește. Și, cadrele Polițienești din zona tragediei, își vor liniști conștiința , pe care, vor fi mai având-o..

 Totuși, ceva-mi este neclar. De ce această lentoare, dacă se cunoaște făptașul, în luarea unor măsuri justițiare?Poate, să aibă aceleași cauze ereditare?

Ar fi, destul de interesant, de văzut reacția autorităților, față de ele înșile, ca un gen de autocritică. Pentru că, neîndoielnic, și ele sunt apăsate de o remușcare profesională.

 În colțul din dreapta jos, al monitorului, apar și dispar informații de actualizare asupra crimei din Caracal. Cui or folosi, nu pricep.

Poate, ca o NB  asupra faptului, că la Caracal, lucrurile se mișcă! Am primit un telefon, de la EA!

AiLA

Și acum, tremur, dar nu știu dacă de la emoția lăsată sau pentru următorul telefon, pe care îl aștept deja!

Superbe momente, îmi dăruie ființa aceasta, prin existența Sa. Doar gândul la EA, mă tulbură!              

O  vreau alături, în brațe, când zglobie, când meditativă, retrăind săruturile, pe care, parcă    le-a gândit,

doar  pentru mine.

Ce DAR DIVIN, am primit!

Onu

Crima din Caracal

Nu suntem americani! Zilele trecute, a avut loc în Caracal, o crimă.Nu știu prea multe, și nici nu sunt jurnalist, să brodez, pe marginea evenimentului.Totuși, din ce am văzut la tv, lumea, nu părea impacientată.

 Ba, mai mult, presupusul criminal, sătea, bine mersi, pe o piatră din împrejurimi. Cu o față impasibilă, ca și cum, n-ar fi fost vorba de o atrocitate.Totul calm, de parcă fusese călcat de o mașină, un câine rătăcit și speriat.

Apoi, tot de pe monitorul PC , am citit, că lumea ar fi vrut să-l linșeze.

Nu l-au linșat, din câte am văzut eu.

Apoi, am citit, că ar fi vrut iar, să-l linșeze.

Mai apoi, că ar fi ajuns pe mâna unui domn Procuror, care urma să-l expertizeze psihiatric.

Cam atât

.Și asta, a fost suficient, să-mi dau seama, că nu suntem ca americanii. Altfel, ar fi sărit unii, pe el, să-l ia la întrebări. Mai târziu, cică le-ar fi revenit unora, ideea linșării lui , dar probabil, s-au gândit că nu ne face bine public și s-au abținut.

Acum, este pe mâna unui domn procuror.

Pe mâini bune, mi-am zis eu.  Poate scapă săracul, dacă e dus cu mintea!

Aici însă, începe dilema mea. Dacă este dus cu mintea, și ucide, trebuie să scape?

N-ar trebui tratat ca un contagios comportamental, și izolat, la adâncime, în pământ?

Este ceea ce nu înțeleg, din raționamentul uman, așa zis corectiv,  al societății românești.

Ceva, ce mie-mi pare de neînțeles, omenește.

Cruțăm neomenia, pentru ipocrizia de a părea umani?!

Onu

CARNAL

Am observat la mine, o ușoară emoție, când pronunț cuvântul carnal.

Și, întrucât nu sunt adeptul regimului alimentar carnivor, nu realizam emoția pentru carnal.

Dorind să scap de urmărirea tulburării, am apelat la DEX, și m-am lămurit.

Carnal este sinonimul lui trupesc, despre care, nu pot spune că-mi este indiferent, ba chiar îmi dă emoții specifice.

M-am edificat asupra hibei mele, dar ar mai fi ceva.

Cum să scap de ea, pt. că pe stradă, trec tot soiul de trupuri.

Și acum pe căldurile astea, destul de sumar acoperite.

N-am ce face, decât să clipesc mai des , când trec pe lângă ele, și să-mi spun că am crize de clipită.

Mai greu este cu gândul, care-și amintește de criza avută, cu intensitate, și destulă agitație.

PS -Of, dragi părinți, de ce m-ați făcut așa?!

Să clipesc mereu, când privesc!?

Onu

ESENȚĂ

Îmi  lipsește, vrăbiuța Corinei.

Aș dori-o, să-mi poarte în lume, mesajul despre EA,entuziasmanta mea emoție recentă.

 Nu știm ce înseamnă Emoția, decât atunci, când  ne copleșește trăirea ei.

Pentru mine, viața, s-a reluat, când ea, emoția, și-a făcut apariția, printr-un sărut, generator de doruri  repetitive, precum plăcerea dăruirii de sine.

Și, DACĂ RAREORI, ARE INSPIRAȚIA UNUI TELEFON, CHIAR FUGITIV, ACESTA poartă însemnătatea clipei. Pentru că EA, CLIPA, ESTE  MOMENTUL Bucuriei vieții.  Nu zadarnic, I s-A ADRESAT SPIRITUL

-O,TU, MIRABILĂ CLIPĂ ,RĂMÂI!

Onu

Și ce dacă?

Ciudat, obișnuiesc,  din curiozitate virtuală. Să întorc vizita primită.

 Iar când nu reușesc, sufăr, pur și simplu.

Mi se pare, că Soarta, mi-e potrivnică!

 De ce oare, când , ea, nu are nimic de câștigat?

Să fie chiar așa, de Ghiță contra?!

Spre pildă, blogurile  /69/ și/Viață împlinită,/ mi se par, a ascunde taine, care m-ar însenina, prin dragul pe care mi l-ar stârni, asupra lor.

Curiozitate virtuală, fără nimic motivat.

 Și totuși,  gândurile-mi, se rotesc  în jurul acestor misterioase titluri-denumiri de blog.

Sunt precum Copilul de la Mega Image, care poate, pur și simplu, ar fi vrut să știe gustul bunătăților, pe care el,  le alesese!

Cred, că în asemenea reacții, stau, Măreția și Extazul Virtualului.

O Fata Morgana,specifică!

  Și, fiind alegerea lui, nimic  nu era mai presus.

Ș, uite așa, încep a tâlcui expresia/Îl trage ața!/

Iar noțiunea  ață, capătă conotații de vitalitate.

Sunt, așadar, incitante, curiozitățile care mă frământă, chiar dacă, virtuale!

Și ce dacă?

 După cum replica perpetuu asupra curiozităților celor din jurul ei,  Fetița cu păpușa din cârpe.

 Și ce dacă?

 Îmi vine să replic, îndărătniciei virtualului, de a se mira, de curiozitățile mele, cum ar fi blogurile 69 și Viață împlinită!

Ei, sau Ele, sunt pentru mine vii! Și sufăr, cât timp, se ascund în ceața  neîndemânării  mele, de a-i, sau a le descoperi!

Onu

Limbă vrăjită

Pentru un solitar, cum sunt eu, Internetul este și  un companion.

Și asta, nu pt. că aș fi un palavragiu.

Doamne ferește, țin mult, la tainele mele.

 Ce rost ar avea, să vă spun, că am cunoscut pe cineva, care săruta uluitor. Ei, acu, poate mi s-a părut!

 Dar, îmi place, să mi se pară.

 Nu mai departe decât de acum câteva zile, am primit o vizită virtuală, care m-a sărutat. Vorba vine, că după ce am leșinat, cine știe, ce a mai fost?

 Oricum, dacă pot astăzi, să scriu, înseamnă că doar am leșinat de plăcere.

M-a luat așa, ca o adiere de Alizeu, după care, nu mai știu ce a fost.

 Când mi-am revenit, un bilet,mă aștepta pe pat, lângă pernă.

-Plec, nu pot aștepta până-ți revii.Time is money!

Mi-a plăcut stilul! Antreprenorial.

 Încerc  să rememorez, fără succes. Cred că doar prin reluarea secvențelor năucitoare,  îmi pot reveni.

Povestesc vecinei, care exultă, dar mă ceartă. Cum ai putut comite o asemenea imprudență?!

– În fond, n-a fost decât un simplu sărut!? Naiba, mai pricepe ceva!

 Avea un spray cu EA, insistă Vecina, să mă convingă. Bine că a întârziat Partenerul ei , care, poate, a avut, multe de strâns, din vizita ei anterioară!

Nu pricep nimic, și-i spun vecinei

-Draga mea, tu știi că nu mă ascund, dar ce vrei să insinuiezi?

 -Știi ceva, îmi spune Ea, aprinsă de nedumerirea mea?

-Dacă-mi spui, aflu! Replic eu, cu inima cât un purece, de ce mi s-ar fi putut  întâmpla, și nu mi s-a-ntâmplat!

-Putea să-ți dea cu un spray în nas, să te amețească, după care, Partenerul ei de afaceri,  ți-ar fi golit Apartamentul!    

Tot nu pricep, pentru mine, algoritmul, fiind mai simplu și eficient! 

E o condiție, ca venită în vizită, Persoana , să mă spreieze,după intrare?

Vecina,crede că o ironizez,se supără, și pleacă.

Mă enervez și eu, deschid și trântesc ușa, ca EA, vecina să ia la cunoștință,  și mă așez bosumflat, pe pat.

Ce .ți-e și cu credulii ăștia!

Cică, musafira, odată pătrunsă în Apartament, te spreiază,

Gagiul-partener, îți intră și el, în casă, și curăță tot.

 Chestia cu gagiul-partener, m-a cam speriat.

 Dacă-i Unul prudent, și chiar îmi dă și una-n cap?!

 Așa că, pentru mai multă siguranță, încui ușa, și ascund cheia.

 Să-i văd apoi, când mă trezesc!

 Ea înăuntru, El afară!

Abia aștept, dar Ea, mi-a refuzat Invitația!

Rămân mofluz!

A, dar de ce titlul?

 –Simplu, fiind că, din cauza lui, am leșinat!

Onu

Trebuință de copil.

Mega Image.

Un copil, la casă, cu bunătăți preferate de el. Banii nu-i ajung. Dar mie mi-e poftă de astea, spune el hotărât!

Î i întind casieriței 5 lei, și-i dă puștiului restul,  de 2 lei.

Nu-mi mai trebuie, pleacă el fericit.

 Primesc eu, restul  lui.

Onu