Arhive lunare: aprilie 2018

Responsabilitate

Azi,la tv, am ascultat o știre, care, fără echivoc, m-a impresionat.
Era despre un puști, destul de mic, aflat cu trotineta, lângă o mașină. Puștiul, care avea în mânuță, o sută zece lei, întrebat de reporter, a răspuns, în maghiară, că trecând pe lângă mașină, o lovise cu unul din mânerele trotinetei, iar acum, îl aștepta pe proprietarul mașinii, să-i dea banii din mânuță, ca despăgubire, pentru eventuala pagubă,pe care, poate i-o produsese.
Simțul civic matur, al acestui copil, m-a înfiorat de emoție, și m-am întrebat, ce părinți l–or fi educat, și cu atâta eficiență.
Un orizont uman de civilitate, aproape neverosimil.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Nedumerire,

Nu știu, ce hram, poartă ,epilatul cranian parțial,de-și zice…, nu Petru Rareș , ca și vocea de castrat, cu ochi bulbucați, de șarpe înfuriat, zis.., na că-mi scapă și ăsta, dar îi văd porniți rău, împotriva preferatului majorității electorale românești, Liviu Dragnea.
A, mai e un bulbucat, parc-ar fi basedowian. Ei bine, toată această garnitură apatriotică, ține să mă intoxice de convingerile ei avortone, pe care, dacă nu mi-ar provoca o vomă violentă, le-aș suporta, forțat de televiziunea care-i promovează.
Cu toată nedumerirea revoltată,a întregului tub digestiv, și a consecințelor acesteia.
Ei, și-or zice, inteligenți, dar eu nu pot clama închipuiri, din milă sau dispreț. Democrat fiind, nu le pot interzice să hărmăluiască. E dreptul lor natural, precum al maidanezilor,să latre toată noaptea, la lună.
Are deplină dreptate, prietenul meu, când îmi spune
-Dacă-ți place lumea subteranelor Mizerabililor lui Victor francezul, suportă violul asupra-ți propriilor urechi, și stresul în consecință.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Adevăr politic!

În vulg,
Unde-i dragoste/politică/ puțină,
Lesne-a o spurca, pe Dăncilă!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Pamflet.

Cum să spun?!

De fapt, îl parafrazez pe superanalistul/?/ Radu Tudor, al cărui patos anti Rusia, nu doar că mă îngrețoșează, ci mă și uimește.
Mă uimește, pentru că, o patimă furibundă antirusă, ca la acest individ, nu cred să fi vomitat nici morbidul Hitler. De fapt, apropo de această pseudo celebritate mediatică, mă întreb, dacă în spatele lui noroios, stă cineva, și îl înțeapă cu o sulă de cizmărie, îmbibată în otrava urii.
Mai supărător, este faptul, că specimenul, cu fața schimonosită de patimă, când se împiedică de Rusia, are halucinațiile unui câine turbat, când pe lângă el, se mișcă ceva.
Și atunci, cu bale infestate de rabie, mușcă tot, în jurul său.
Aproape că mă derutează, patriotismul furibund, anti rus, al specimenului.
Mă face să mă gândesc la ura turbată a lui Hitler, împotriva poporului evreu.
Se pare că, această ură, a lui Hitler, provenea de la tatăl său, un evreu austriac, destul de înstărit, care i-ar fi spus odraslei sale.
– Dacă vrei să ai, muncește, băiete. Nu aștepta zestre de la mine!
Sfatul nu era rău, însă, nu cred că se gândea la faimă, din ura împotriva altora.
Ce ironie, de sine, să-l compar pe lătrăul anti Rusia, cu onorabilul tată cizmar, al lui Hitler!
PS
– Nu sunt fan Rusia, dar nu-mi doresc, fascism, sub nici o formă de manifestare!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Dezîndobitocire

Este ora 9 dimineața. Cu capul buimac de nesomn, m-am hotărât, să încep o cură severă de dezîndobitocire.
Carmen, fiica mea,căreia mă confesez, îmi spune
-Dar numai să te ții de ea, că așa faci mereu, când te cuprinde disperarea disprețului de sine, și iar te înmoi, reluându-ți plăcerea de auto îndobitocire, reascultându-l, cum singur recunoști, pe impertinentul auto închipuit, Mircea Badea.
Și fiind odrasla mea, care, din copilărie m-a studiat, încercând să-mi urmeze exemplul personal, cred că mă cunoaște destul de bine.
Ar fi o naivitate, să ne închipuim, că puii noștri, nu ne observă, și copiază comportamentul.
De altfel, am ajuns la constatarea certă, că tembelismul uman, este o consecință a sinelui format în urma acestei discrete învățături părintești. Este identic celui al micilor sălbăticiuni, din jungla vieții, indiferent de habitat. Ocean, uscat, atmosferă. Dar, ca de obicei, iar mă cuprinde pălăvrăgeală, și mă îndepărtez de tema articolului, deși, eu rămân la fel de deștept, cum îmi închipui, că aș fi.
Ooo, Doamne, ce coșmar! Prin fereastra deschisă, din zgomotul străzii, disting o tuse hârâită, care mă face să tresar.
Pare a fi asemenea a unui fost vecin, de al cărui, deces, m-am bucurat . Individul, o vorbea de rău, pe soția mea, un rău înțeles de închipuirea lui morbidă.
Apropo de specimen, într-o zi, în nevoia de conversație ușurătoare de duh, mă deschid unei vecine.
–Pe dobitocul ăla , pentru cât mi-a cârtit soția, n-am putut să-l sufăr, și m-am bucurat, când a crăpat!
-Vaii, domnule Ionescu, nu vorbiți așa, că este păcat!
-Păcat?, îi răspund eu uimit.
-Mare păcat! Vă aude cel de sus, și nu este bine!
Atunci, mi-am amintit un banc, povestit de un coleg de facultate. Avea un nume evreiesc.
– Cică X, pe patul de moarte, la împărtășanie, își tot întreba duhovnicul, despre cele sfinte.
Adică, despre Rai și Îngeri, despre relațiile de acolo, și tot așa.
– Dar la ce te interesează la Spovedanie, ce este în ceruri, îl întreabă duhovnicul?
Sincer, ca la spovedanie, X răspunde
-Ei, Părinte, să știu și eu, să mă descurc , după ce ajung acolo.
Sincer, și pilduitor, pentru X.
Dar, să revin, pentru că, vreau să discut, despre lucruri mult mai interesante, cum ar fi, spre pildă, antiîmbătrânirea.
Că,mai nou, cică și hrana ne îmbătrânește.
Există cercetări științifice nutriționale, americane, recente. Așa, cum numai la ei găsești!
Este drept, că nu prea am înțeles, dar am să recitesc, să pricep, și am să vă povestesc.
Deocamdată, am aflat, că este pe cale să fie creată, metoda antiîmbătrânire.
Și, este o teorie fascinantă, deși, cică ea, îmbătrânirea, ar avea loc, indiferent de felul cum ne hrănim.
Singura noutate copleșitoare, ar fi, că ea, îmbătrânirea, nu poate fi evitată, cât timp ne hrănim.
Ci, doar temporizată.
Dar, mai bine bătrâni, decât morți de foame.
Apropo, probabil, de aceea, postul absolut, întinerește, și prelungește viața.
Dar eu nu pot să țin post. Numai gândind la el, încep să salivez, și mă râcâie, în stomac. Ce păcat!
Iar păcat! Doamne, că mare păcătos mai sunt!
Apropo de sunt.
– Sunt sau sînt?!
Că sînt, era la comuniști, cică după ruși!
Oricum, dacă românului, i-a intrat în cap, sînt, nu contează, că era sau nu, de la comuniști.
De aceia, aflăm despre mulți, cum sunt!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Gânduri

Natura este nedreaptă, uneori. Unele femei, aproape nu au sâni, iar altele, doar că nu cad în față!

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

O fi bine?

M-am sculat, m-am ras, și m-am așezat la fereastră, poate-mi va surâde norocul de a apărea ea, pe stradă. Nici gând, și mă întreb, dacă vorba Perseverare diabolicum, nu cumva este nepotrivită în cazul obsesiei mele recente.
Simțindu-mă trist, Pușa sare pe birou, și începe să-mi toarcă, liniștitor. O mângâi pe cap și ceafă, închipuindu-mi că , vorba unui coleg mucalit, compătimim împreună.
Dar cred, că îmi fac iluzii, ea fiind somnoroasă, mai tot timpul. De fapt, poate-mi și merit soarta, dacă-mi las sensibilitatea, să mă copleșească. Privesc pe Animal Digi World, poate găsesc o soluție, dar nimic.
În Natură, viața-și urmează cursul, cu înfiorarea firească, a participanților, fie ei păsări, patrupede, sau târâtoare. De ce aș face eu excepție, de la Legea Firii?, mă întreb liniștit.
Nu ar fi anormal?
Și subit, m-am potolit.Sunt sex, la fel ca în Natură deci, mă comport absolut normal.
La tv, doi elefanți masivi, se luptă în fildeși și trompe , pentru împerecherea cu o elefănțoaică.
De ce mi-oi pune atâtea stavile morale?
Nici să visez, măcar?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.