Miracol

Astăzi ,e o zi miracol
După nu știu cât timp de așteptare,
Marea mea chemare, Mi-a răspuns.
Îi mulțumesc, prin cuvinte, la fel mistuitoare.
– Până horoscopul scris de tine, să-l citesc,
Spre Budapesta, o fugă, dau spre amintire.
Acolo, timpul necruțător, oricum l-am denumi,
Mă cheamă tainic, plin de emoții, zi de zi.
Întoarce-aș timpul înapoi,
Să fim același grup vioi,
Vibrând de viață și simțire.
Dar vai, Egotica făptură, zis Celestă,
Ne-a smuls, pe unii dintre noi,
Lăsând emoții cicatriceale,
Ca în picturile rupestre.
.Închei, cu buze țuguiate,
Către Budapesta, numai, îndreptate
Onu

Un NUME…

Un Nume, pe care, nu îl pot și nu-l voi spune.

Un nume, cu sclipiri genune

Un nume rar mai întâlnit,

Fie și prin faptul că l-am iubit.

Apărută ca un meteorit,

Din zările nesfârșit albastre,

De suflet caldă, mi s-a lipit

Și în același virtual, nemărginit,

A dispărut, necăjită  subit,

Precum neredescoperite  astre.

Un nume,  pe care nu îl pot, și nu-l voi spune

Un nume al unui suflet nestăvilit

Ce în pornirea sa sublimă de iubire,

Nu a ezitat, să mă fi fericit.

Onu   

Katharina Henkel

Pe facebook, am văzut o poză

În ochii ei lucește albastrul crud al tinereții , simbol veridic al inocenței
La ce gândește oare, în lumea ei de necuprins, măcar cu gândul, de neatins?
Când astfel de minune vezi, neștiind dacă visezi
La cel de Sus, o clipă zăbovești , nevenindu-ți crede, că sunt creații omenești.
Onu

Adria Elena

Îi spune Adria…
Mărturisesc, pe chipu-i adolescentin, imagini de TROIA, îmi revin
Și nu cred că din porniri ahiliene,năzui,
Cetatea împotrivă-mi să o ridic.
Sau poate din cețuri bucureștene,
Fantasme-năluciri mă poartă pe tărâmuri sloboziene.
…………………………………………………………………………..
Așa se-ntâmplă adeseori,
Când după un vin bun, ți-e capu-n nori.
Onu

URARE..

De Sfintii Arhangheli.., Aniversatii
Ca sunt baieti sau fete
Sa aiba in toate parte
De-ale iubirii reverberatii.
Onu

Kapha dosha (tip constituţional Ayurvedic)

O  ştim cu toţii pe vecină
Delicată, blândă, fină,
Ochii, licăr de lumină
Faţa, sufletesc senină,
Si vocea, cald- catifelată.

Când o vezi.. fără tăgadă
Discret, mintea se animă
Înfiorat, nu vrei a crede
Că eşti inimă legată
În plăsmuirea idilică a vieţii
Cum nu ai năzuit vreodată!

Onu

Enigma

Suplă, ca o libelulă
Energică, până la nervi
Aşa e fata care-mi place
Să o admir, să o respir

Am cunoscut-o întâmplător
Nu o ştiam un rezervor
De multă patimă

Dorită a fi discret, intens iubită

Va şti ea oare, să răspundă
Emoţiei, în care-o prinde
Un suflet modelat de taine
În trup plăpând, marcat de spaime?

Va înţelege ea aceste gânduri?
Avea-va gând să le răspundă?

Onu

Aripi de vis /Eul şi Egoul

Fără să ştim, viaţa ne poartă glumeţ

Pe aripi de vis, in care, ne împotolim, ades.

Iar la ore de bilanţ,

Trist constatăm că ne-am constrâns de bunăvoie

La o viaţă fără altă noimă decât iluzia sterilă, de “milă”

Aşa-mi spunea deunăzi Eul, reproşându-şi papagalic Egoul.

Am vrut între ei să intervin

Pacea să o restabilesc

Într-un ecilibru relativ senin,

Când Eul animat de vise..

De Ego, brutal contrazise, mă întreabă disperat

Ce să facă…

–“Eu cum aş fi procedat?”

Îi mărturisesc senin…

Că această luptă, m-a istovit, fără să ştiu..deplin.

Încerc filozofic să-i explic:

“–Cum, între Eul răzvrătit pe Egoul îndârjit

Primul mereu a cedat,

Să nu îşi fi reproşat,

Că neom s-a comportat.

Rezultatul… Orice pas înapoi

L-a târât mulţi ani în abisul neputinţei

“Când Cugetul… nejustificat în teama de păcat a cedat .

Şi astfel, multe şanse a ratat.

Pilda:

“Când faci prea mult caz de morală,

Sigur rămâi cu traista goală.”

Onu

„Deviză…”

De felul meu nu-s băiat rău,

Dar ferească-te, vai, Dumnezeu

Deviza blogului meu: („Salus populi suprema lex esto”)

Ideatic, să îmi încalci

Nu te scapă toată liota de draci.

Cum nici Ponta n-a scăpat de-al lui popor

Când în diaspora întărâtată, chipurile, s-a decis,

Că pentru ai ”ei” bani, trebuie învins.

Că-i aşa… ori ba…

Nu pot spune nu sau da!

Şi nimeni, nu poate clama

”Că şi-a luat înapoi… Ţara!”

Onu

TROPICALĂ

Afară-i cald şi nu ascund

Iubesc frumosul…

Ce galeş, te cuprinde

Ca valul de căldură…tropical.

De aceea,voi republica poezia

TROPICALĂ de mai jos:

Ne-am cunoscut, fără să ştim ce ne aşteaptă

Ca într-o doară, ne-am zâmbit, când peste poartă,

Bustul măsliniu, cu sâni săltând zglobiu sub stropii reci de apă, din duşul matinal

Locului, m-a pironit fără să vadă.

Şi uitând bineţea cuvenită, să îi dau, normal,

Indiscret, eu simţurile-mi umplu, cu aerul ei tropical.

Nu s-a jenat, când mi-a răspuns, la salutul meu, târziu.

Iar de pe  sâni, în jocul lor bine dispus.

S-au scuturat şi câţiva stropi,

Care, neprevăzut, pe buze, mi-au căzut.

Fără să ştie, clipa i-a sorbit,

Ca picuri grei de abanos, cu aromă delicată de Santal

Încântată, a chicotit, de gestul meu nestăpânit.

A doua zi, la poartă, mă aştepta,

Cu zâmbet larg de buze cafenii.

Şăgalnic, ne-am făcut din ochi,

Iar, ca-ntr-o joacă de copii

De mâini, peste poartă, ne-am prins.

Şi ca şi cum, nu ar fi fost de-ajuns,

Spontan, ne-am sărutat.

Dar, buzele,  parcă nectar, nu ne-au ajuns.

Noroc de trecătorii amuzaţi

Care prin chicotit discret, ne-au amintit

Că e momentul cuvenit, să ne oprim.

Până seara, timpul, s-a scurs infernal,

Cu gândul stăpânit de sângele curgând prin vine, tropical.

Noaptea, în respiraţii şuierate, îmbrăţişări necontrolate ,

ne-am ostoit abia spre zori de zi.

În patru săptămâni de vis,

am trăit ce nebunie, poate fi în Paradis.

Ne-am despărţit, la fel de natural.

Împărtăşisem a vieţii bucurie, hormonal.

Madi şi Onu