Și ce dacă?

Ciudat, obișnuiesc,  din curiozitate virtuală. Să întorc vizita primită.

 Iar când nu reușesc, sufăr, pur și simplu.

Mi se pare, că Soarta, mi-e potrivnică!

 De ce oare, când , ea, nu are nimic de câștigat?

Să fie chiar așa, de Ghiță contra?!

Spre pildă, blogurile  /69/ și/Viață împlinită,/ mi se par, a ascunde taine, care m-ar însenina, prin dragul pe care mi l-ar stârni, asupra lor.

Curiozitate virtuală, fără nimic motivat.

 Și totuși,  gândurile-mi, se rotesc  în jurul acestor misterioase titluri-denumiri de blog.

Sunt precum Copilul de la Mega Image, care poate, pur și simplu, ar fi vrut să știe gustul bunătăților, pe care el,  le alesese!

Cred, că în asemenea reacții, stau, Măreția și Extazul Virtualului.

O Fata Morgana,specifică!

  Și, fiind alegerea lui, nimic  nu era mai presus.

Ș, uite așa, încep a tâlcui expresia/Îl trage ața!/

Iar noțiunea  ață, capătă conotații de vitalitate.

Sunt, așadar, incitante, curiozitățile care mă frământă, chiar dacă, virtuale!

Și ce dacă?

 După cum replica perpetuu asupra curiozităților celor din jurul ei,  Fetița cu păpușa din cârpe.

 Și ce dacă?

 Îmi vine să replic, îndărătniciei virtualului, de a se mira, de curiozitățile mele, cum ar fi blogurile 69 și Viață împlinită!

Ei, sau Ele, sunt pentru mine vii! Și sufăr, cât timp, se ascund în ceața  neîndemânării  mele, de a-i, sau a le descoperi!

Onu