Arhive lunare: Octombrie 2015

Nereguli…

Dimineata imi vad sotia cu ochii in lacrimi. Speriat, o intreb ce s-a intamplat, iar ea izbucnind in hohote de plans, imi povesteste despre tragedia petrecuta azi noapte la un club din sectorul 4.

Incerc sa o linistesc, invocand karma gandului neinspirat de a fi mers la acel club.

Da.., se opreste ea, ca sa reizbucneasca mai plin de patos, incercand sa-mi spuna despre bilantul tragic:

27 de morti, si 146 de raniti.

La auzul bilantului victimelor, nu gasesc cuvinte sa o linistesc, si abia imi stapanesc o criza de plans.

Nu am apoi stare pana nu ascult redarea stirii.

Tragismul evenimentului este zguduitor.

Nu rezist, constat ca sunt mai slab decat sotia si plec.

Nu suport fara tulburare, nimic din ce aud.

Dar mai presus de toate, imi suna in urechi, cuvintele Presedintelui Iohannis, crud de adevarate in ceea ce ne priveste ca “mentalitate mioritica”:

”lasa ca merge si asa”.

Nu am stare sa nu ascult relatari de la fata locului.

Il aud pe primarul Popescu Piedone, ca o lacuna a legii este faptul ca declaratiile privind functionarea acestor obiective, se dau “pe proprie raspundere”.

Poate ca legea ar trebui sa prevada obligativitatea verificarii de facto a acestor declaratii si in cazul neveridicitatii lor, sa fie radiati indivizii respectivi, din activitatea domeniului dat, iar pentru infractiunea de…, sa-i spunem “sperjur” sa suporte si consecintele penale de rigoare.

Poate ca ar trebui , vorba domnului Iohannis, sa renuntam la cutuma :

“las’ ca merge si asa”si sa reintroducem

“responsabilitatea fata de noi insine”.

Proportiile dezastrului tragediei de azi noapte, sunt incomensurabile si ireparabile.

Incerc acest post, cu senzatia ca poate pe viitor, vom invata din acest impas, ca el sa nu se mai repete.

Pana atunci, totul fiind doar clipa irecuperabila, nu pot decat sa spun pios:

“Doamne, odihneste-i in pace pe cei disparuti si ajuta-i pe cei ramasi!”

Iar rudelor tuturor victimelor, da-le taria sa suporte dezastrul sufletesc, prin care trec.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, rasu-plansu

PRIN NOI INSINE!

Este deviza liberala cu care PNL isi propunea candva, sa asigure binele Romaniei.
Nu stiu daca au reusit tot ce poate si-au propus,, dar este buna ca sfat pe care intentionez sa-l dau noului cor : pnl-pdl. Si daca ambitii obtuze ii orbesc pana la pierderea ratiunii de a fi , cred ca disparitia tragica a politistului Gingina in groapa lasata nesemnalizata de niste proletari criminali ar trebuie sa fie semnalul de alarma pentru revenirea bunului simt al acelui prin noi insine.
Voi fi deschis, fara menajamente, tot asa cum nu ii mai poate fi redata viata lui Bogdan Gingina.
Asa dar, interpreti lipsiti de talent ai Ariei calomniei, impotriva lui Gabriel Oprea opriti-va, si nu-l mai trageti dupa voi chiar si pe Domnul Presedinte, desi v-ati contaminat cu naravuri desuete.
Si intoarceti-va fata catre popor, oferiti-i macar sansa a ceva de care sa se lege pentru a va vota. Jucati macar lozul fatarniciei ca va pasa de moartea unui politist, la datorie, in conditiile in care in tara exista prea multi Dorei care nu -si finalizeaza treaba.

Pentru ca, hai s-o spunem pe cea dreapta. Daca suntem buni in diaspora…, suntem pentru ca probabil, ne tataie fundul ca strainul ne da afara pentru lucrul prost facut. Credeti, ca imbecilii care au lasat groapa nesemnalizata, ar fi procedat la fel in Germania sau aiurea? Haideti sa nu ne mai mintim cu talent narcisist. Adevarul este ca, pana ne intra in fire bunele deprinderi, tot frica pazeste bostanaria. Asa ca frati liberali, invatati-ma sa ma port ca sluga printre straini, ca astfel, sa-mi prospere tara. Respectati-va si aplicati- deviza : PRIN NOI INSINE.
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de iurnal, Proza scurta

Marea dezumflare……

Motto: La pomul laudat, sa nu te duci cu sacul-proverb.
Imi facusem un fel de bucurie spirituala din a o asculta pe Oana Stancu/Zamfir.As fi preferat si una fizica, dar nu mi se lipea de retina. Am scris si un articol in care ii sugeram Primului ministru ca ar fi bine daca ar lua-O consilierul sau.

Aseara, am inteles ca marele meu pacat este entuziasmul. Intr-o dezbatere firoscoasa, condusa de Sandra Stoicescu, printre invitati era si Oana preferata mea. Mai participa si Bogdan Chiriac.

Acesta a incercat sa explice, intr-un mod pertinent logic modul de operare al baietilor destepti din Energie.
Adica, foarte simplu: luau ieftin, vindeau mai scumpisor, ajungandu-se per ansamblu, la preturi si castiguri pentru escroci, exorbitante. Nici vorba de mita aberanta vehiculata de cercetarile Oanei. Si probabil, cum am fost eu contaminat de ipoteza Oanei, molima impresiei despre coruptia din Romania i-a cuprins si pe straini.
Adica, ne-am autocalomniat.

In felul acesta, inteleg de ce nici naiba nu lua in seama inteligenta de Agatha Cristie a preferatei mele Oana Zamfir.

Iar mie imi inducea si  niste suspiciuni, fata de indiferenta autoritatilor.

Construite probabil imaginar detectivistic, descoperirile simpatiei mele nu puteau fi luate serios in seama.
Astfel, mi-am revenit din marea fabulatie. Si ma gandesc la o reabilitare a impresiei indusa strainilor, despre Romania ca o mare tara corupta.

Poate daca Justitia ar lua in seama aceste ipoteze si le-ar invalida,dupa caz, alta ar fi perceptia strainilor despre noi, implicit si respectul!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, rasu-plansu

Strict stupid….

Cred că interesul nu trebuie să frizeze prostia.

Ce vreau să spun?

Unul sau mai mulţ jurnalişti aparţinând prostiei sau arivismului, l-au întrebat pe Preşedintele Senatului dacă vice-premierul Gabriel Oprea nu ar trebui să-şi dea demisia, pentru decesul Poliţistului Bogdan Cosmin Gigină.

Că întrebarea nu are o evidentă tentă partizană, sau o tară a stării de sănătate a celui care a pus-o, mă gândesc la rându-mi, citind cele ce urmează.:

” Subinspectorul Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani) de la Brigada Rutieră a Capitalei care a murit la spital, marţi seară, după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă săpată pentru lucrări la reţeaua de gaze, pe strada Ştirbei Vodă, asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea.”

Dacă în esenţa acestui caz îşi avea rost întrebarea, nu ştiu de cine pusă, faptul ar echivala cu întrebarea dacă Dumnezeu nu ar trebui să-şi facă mustrări de conştiinţă Universală, pentru câţi jurnalişti de genul celui căruia despre care scriu postul acesta a lăsat pe lume.

Dar cum cu prostia nu te pui niciodată, departe de mine gândul acesta nerod.

Iar ipotetic, nu cred că vice-premierul, trebuie să răspundă pentru accidental stupid care a dus la moartea lui Bogdan Gigină, Dumnezeu să-l odihnească.

M-aş întreba mai de grabă, dacă vinovaţii care nu au semnalizat zona de lucru, n-ar trebui să se arunce singuri în ea şi să provoace o surpare a malurilor acesteia peste ei.

Ca o mărturie a mult prea ipocritului”Doamne… iartă-mă!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Până când… Parlament?

Într-un gest de mânie, am renumţat la medicul de familie.
Pentru că întretimp, reluasem legătura cu medicul anterior, când totul părea nereal, de mă minunam şi eu că se poate astfel, CNAS, mizerabil de prompt (cam la o jumătate de an), m-a scos de la medicul iniţial, care aflând, m-a lepădat fără nici o urmă de jenă medicală.
Au rmat tevatura retragerii de la medicul intermediar.
Azi, am predat aprobarea revenirii la medicul iniţial.
Care, foarte amabilă, mi-a spus că pentru un bilet de trimitere la o consultare de specialitate, să vin peste vreo două săptămâni, că aşa sunt regulile legale.
–Cum, cu calculatoare, cu un soft ultramodern, nu se operează instantaneu?
–Ba da, dar după, lege eu nu am voie decât peste două săptămâni din momentul reînregistrării.
Iar mi-a salivat gura a înjurătură, dar civilizat, am fost întrebat:
–Domnu Ionescu, nu vă supăraţi, în ce ţară trăim?
–În ţara doamnei doctor…. şi am continuat zâmbind, cu numele medicului meu de familie.
Iar acum, mă întreb derutat:
–Se poate numi medic, imbecilul care riscă viaţa pacientului, prin aşa zisa respectare a legii? Să existe oare asemenea legi?
–Într-adevăr, în ce ţară trăim, dacă le avem ?
Cum să nu mă imbecilizez şi eu, după medicul de familie?
Când însăşi legea mă îndeamnă la un retard acţional?
Auzi, după introducerea în calculator, să mai treacă două săptămâni ca medicul să-mi poată elibera un bilet de consultaţie? Dacă aveam o urgenţă, ce făceam?
Şansa mea şi probabil a multor români, constă în faptul că nu este cazul de urgenţe.
Mă opresc… „antistres”, dar mă întreb:– Cum naiba să crească PIB în România, cu astfel de legi?.
Poate cu mai puţini parlamentari, şi legi mai puţine, dar mai raţionale?
Mai bine, mă fac diasporez şi-i votez prin corespondenţă!
Foarte ciudat, că într-o ţară în care lentoarea acţională este o traumă fiziologică, se încearcă cronicizarea ei printr-un sistem legislativ incoerent firesc.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

Onu-liberalism

Motto:”Prin noi înşine!”-Adevăraţii Liberali.

De când nu am fost ales deputat, mi-am zis că Parlamentul trebuie să fie un lăcaş al moralităţii şi Spiritualităţii., iar electoratul o mulţime religioasă., închinându-se şi chiar prosternându-se în patru labe, în faţa afişelor de propagandă ale preferatului său.

Acum, de când privesc des Antena 3, mi-am schimbat impresia bună despre Parlament şi îndoielnică despre mine. Azi, mă uitam la TVR2, emisiunea Ferma . Am văzut o doamnă fermier de oi, care producea un fel de caş cu verdeţuri, foarte sănătos.Ascultând-o m-am gândit la liberala Alina Gorghiu, şi mi-am amintit o anecdotă care spunea că şeful liberalilor, Ion C. Brătianu era foarte preocupat să aplice ideile liberale pe moşia sa.

Şi, pare-se a avut o moşie tare prosperă, mândria agriculturii româneşti.

Şi m-a lovit o întrebare. De ce în politica liberală, progresul agriculturii nu este considerat o prioritate şi responsabilitate liberală ?

Dar nu numai agricultura, deşi reprezintă cam jumătate din populaţia ţării. Ci şi o parte a ei cum ar fi tineretul.

Prin valorificarea fondurile europene.

Dar sunt surdo- muţi la nevoile tineretului pentru aceste fonduri.

Pentru că stimularea liberal-antreprenorială a celor capabili , adică să îi sfătuiască şi să îi ajute să devină antreprenori. valorificând aceste fonduri, trbuie să fie dezideratul ideologic al liberalilor.

Tare mi-e teamă că de fapt, ne lipsesc liberalii autentici, în această privinţă.

De când cu propaganda iohanistă anti Ponta, (gen”îmi vreau guvernul meu!”) şi care, fie vorba între noi, nu cred că Iohannis să gândească aşa de aiurea, adică să –l scoată pe Ponta, când treburile merg mai bine decât ar merge cu simulacrul din noul PNL.

Sunt convins că din partea lui Iohannis este o stare de răzbunare latentă pentru mizeriile inepte pe care i le-a făcut Ponta, îndrumat de un staf de campanie similar propagandei meschine de mentalitate proletar socialistă.

Ce mai, dacă eram eu, nu aveam linişte până nu-l umileam cel puţin dublu, pe cât a încercat el să mi-o facă.

Dar, norocul lui Ponta.

Oricum, asistând la viermuiala mediatică antiPonta, la care observ că încet-încet se aliniază şi ici-colo antibăsişti, mi-am amintit de propaganda roşie, care folosea asemenea specimene, consacrate, cărora, în derâdere lumea bună le spunea”cititori cu glas tare”.

Am întâlnit deseori asemenea exemplare, şi credeam că o dată cu plecarea sovieticilor, România a scăpat de asemenea lichele.

Dar se vede treaba, că lichelismul este în genele unora.

Aş încheia cu cuvintele:

”PNL nu-i PNL

Fără fonduri UE!”

„IDEEA AFACERII, INIŢIATIVA APLICĂRII EI ŞI DESFĂŞURAREA EI CORECTĂ”:

Asta trebuie să fie esenţa politicii economiei liberale.

Şi nu bârfă politicianistă strigată papagaliceşte, şi aiurea.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria agini de jurnal, Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Facerea de bine…

Motto:”Facerea de bine.. violare de mamă”

Dimineaţă. În timp ce cu soţia ne sorbim pe îndelete cafeaua, discutăm lumeşti, adică, româneşti.

Viorica îmi spune revoltată că i s-a reproşat de către o locatară că deşi nu a locuit în apartament, fiind plecată în concediu, a trecut-o la plata gazelor.

–„Măi, nici nu m-a anunţat, şi apoi este vorba de 2-3 lei de persoană pe lună”. Mă minunez de cele aflate, şi-mi amintesc despre persoana respectivă, că i-am recomandat cândva un tratament naturist. Mai mult, că i-am auzit adresarea mojicească faţă de Viorica, pe această temă.

Ca la un semnal magic, îmi amintesc de o altă vecină, căreia i-a m recomandat un unguient antialgic, adus mie de către Madi, din Italia.

Un produs homeopatic, pe bază de arnică .

Efectiv miraculos. Suprimă durerea instantaneu. Îi dau tubul meu cu unguient, pe care mi-l restituie la insistenţă.

Bineînţeles, cam o jumătate din tubul pe care i-l împrumutasem.

Cred că şi-a oprit o rezervă calică.

În fond, dacă şi-au găsit naivul, de ce să nu-l trateze ca atare?

Urmare efectului, mulţumiri peste mulţumiri.

Culmea, peste câteva zile, în urma unor reparaţii curente efectuate de RADET s-a întrerupt furnizarea apei calde. Cine credeţi că ne-a sunat, şi cu o falcă în cer şi una-n pământ, îmi vorbea de rău soţia, că din cauza ei, blocul nu are apă caldă.

Încerc să-i explic o eventuală cauză a întreruperii apei calde, dar nimic. „Doamna”,, nu şi nu, că să-şi facă treaba şi să-i someze telefonic pe cei de la RADET să ne dea apa caldă.”

Şi se desfăşura turuind de neoprit. Într-un răgaz de respiro, i-am trântit un calificativ privindu-i intelectul, şi am închis.

Amintindu-mi aceste reacţii, îi spun Vioricăi:–„Constat, că de câte ori ajut pe cineva, se întoarce împotriva mea prin tine.” N-am s-o mai fac!

–„Sper să uităm discuţia de astăzi”, îmi replică Viorica.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu