Imi placi?

Îmi placi?
De-mi placi,
Nu sunt convins!
Dar sigur, ştiu,
Că m-am surprins
Gândindu-mă intens, la tine.

Ce m-o fi apucat?
Mi-am zis! Şi gândul
L-am sufocat în mine;

Să nu-mi scape,
Să nu-i fiu sclav.
Că vezi, oricum,
E mult mai bine

Doar tu să fii,
Să nu depinzi de nimeni!

Aşa-mi spuneam,
Pe când reflex, formam

Numărul ce-ţi aparţine.

Ce noroc!

Nu mi- ai răspuns.
Si faptul, mă fortifiază!
Dar, până când?
Cât mă va ţine?
O linişte, ce fără tine,
Nu are noimă,

Nu-mi face bine?

Onu Ionescu

DE FLORII!

LA MULŢI ANI, NUME DE  FLOARE!

 Cele mai alese gânduri,

Zânelor cu nume Floare,

Sănătate, bucurii,

Şi de bogăţii, izvoare.

Că nimic, nu e mai gingaş,

Ca al lor surâs, sub Soare

Şi tresalt de tandre inimi

De fericiri, dăruitoare.

LA MULŢI ANI, NUME DE  FLOARE!

Madi şi Onu

NESPĂLATUL.

De ce scriu?

De revoltă!

Că într-atâta, ne-am abrutizat

Mai rău, ca animalul nedresat.

Că mă face nespălat,

Nu îmi pasă dacă,

Eu, masculul…, ca din ghenă evadat,

Îi spun verde şi-ndesat

Că la cât i-am cumpărat

Aduce, de la distanţă,

A  femeie de spurcat

La un tv, ce se vrea stilat

Ca şi invitatul,

Numit  din titlu, Nespălatul.

Acu, pe bune, de mă uit

La chipul său pământiu,

Uimit…, mă -ntreb

 Să fie aşa  soios,

 Imberbul libidinos?

Sau vecina, spălăcită,

De  mult decolorant scăpat

Pe capu-i ca de bibilică

Îl îmbie pe Diliu,

Să-şi pună  jegul sufletesc,

Pe ecranul românesc?

Iar acum, către final,

Ca în proverbul românesc

Mă-ntreb:

Cearta-le, nu e o scenă circărească

Pentru prostimea românească…?

Şi totuşi, nu-mi vine a crede

Că despre Eternul feminin

Se poate vorbi aşa hidos

Ca să nu mai spun,

Cum sper naiv, că Parlamentul,

Accidental,un trist eşec, a suferit,

Pe culoarele-i să găzduiască,

Asemenea făcătură grotescă.

 

Madi şi Onu

 

PS: Menţionez că Postul acesta e un Pamflet,

şi va fi tratat ca atare!

ADES,….!

Nu mă feresc,

Ades…., şi eu,

Mă-ntreb sfios,

De nu cumva..,

Ambiţul meu,

Îl supără pe Dumnezeu

Prin socru-mi,

Slujitorul său

Că-i plină-n taine Preoţimea,

Fidelă, cuvântului dat

DOMNULUI, de la PALAT!

Căci nu o dată,

Ardealul, a dovedit,

Tăria cuvântului său,

De neclintit.

Şi cum buba-n corp, se coace

Ghişe, n-are spor, şi Pace,

Orice-ar zice, şi ar face,

Că şi Iliescu,

Fondator de FSN,

Cu scor mare, la Palat,

Tot aşa uşor, s-a dus,

Cu ajutor din Apus,

Când Geoană-a ajuns mai Sus.

Nu prea mult…,

 Până ginerică

 Prin ocult vestic, l-a catapultat

Apropiindu-se tiptil, tiptil,

Chiar de Marele Palat.

 

Dar e caz, să mă opresc,

USL să nu cobesc!

Madi şi Onu

Mielul pascal

Românul e un popor milos. Într-atât, încât persoane cu morgă de intelectual, nu se sfiesc să apară public, să demonstreze în favoarea câinilor vagabonzi din localităţi.

Te uiţi la ei, şi-ţi vine să le plângi de milă.

Zilele trecute, am citit un articol de  blog, impresionant, despre lipsa de omenie a unor ţărani, care –şi  sacrifică mieii, iezii, şi alte vietăţi din ogradă pentru un ban. Sunt derutat.

Unde-i omenia, de care se face atâta caz?

Sau nu de omenie este vorba, ci de”interesul poartă fesul”!

Ori, pur şi simplu de efectul “psihologiei mulţimilor”!

N-am auzit de o ştire televizată, în care miloşii de ocazie ai maidanezilor să fi sărit în apărarea mieilor dePaşte, sacrificaţi cu bună ştiinţă pentru egoismul sălbatic al burţii unora cu ocazia Sărbătorilor Pascale.Tot nişte vieţi nevinovate, tot nişte creaturi ale Domnului.

Sau normele omeniei, au valoare doar pentru satisfacerea unui egoism dezmăţat, în susţinerea căruia,  Divinitatea,  normele etice, sunt pretexte, beţe de chibrituri  pentru a aprinde vâlvătaia lăcomiei primitive.

Cu tot dezgustul pentru unele hiene, mă întreb când vor ajunge şi ele bipede.

Madi şi Onu

GUVERNUL Onu

Motto: „Pacta sunt servanda”-aserţiune ONU

Într-adevăr,  „Angajamentele trebuie respectate!”

Doar astfel, „Facta, non verba”va deveni trăsătura definitorie a conceptului de român.

Plăcut înfiorat, de răspunsul Ilenei, blogăriţa revelaţie gălăţeană, şi care,  sună destul de patetic: Madi şi Onu,
La tine am gasit veselie, adevar, emotie, voie buna,…
Tot respectul Maestre!
Vise frumoase!

Dat la comentariul meu, pe blogul său: Ileana,Cu emoţie, cred, te-am citit,
Şi mă întreb…, de la mine, n-ai găsit
Dorite de tine cuvinte!
La mine…, gălăţean ca şi tine
Aspirând, spre al Patriei, bine!

Precum şi încurajat de un spirit mult prea tânăr, Noemi.

Iar muză peste toate, Adeena, de se poate, am decis aseară,22 aprilie 2013, înfiinţarea unui Guvern Virtual”Onu”, a cărui raţiune de a fi este devenirea ROMÂNIEI, PERLA UE.

Componenţa preliminară a GV:

Premier, Creatorul său, adică EU,Onu, spre a evita echivocuri.

Prim Sfetnic/Eminenţă Cenuşie pe Viaţă:  Adeena,

Consilieri Principali:Ileana-Galaţi, Noemi-Alba Iulia,

Miniştrii şiCorpul Consilierilor, în formare.

Principii, ca reguli generale, şi Criterii, ca reguli practice/aplicate:

0)Crez:Nihil sine Patriae.

”Pământul patriei e scump tuturor” (Cicero, în Catilinare)

1)Capabilitate:implicit, “imposibil, nu există!”

2)Cinste şi Corectitudine: la terminarea mandatului, cântarul să arate la fel, ca la începerea lui.

3)Remunerare:ierarhizată, pornind de la salariul mediu, pe economie

4)Menţinere :prima abatere, de la “Pacta sunt servanda”.

5)Responsabilitate:”greşelile se plătesc exemplar” sau, “după faptă, şi răsplată”

6)Perfectibilitate:urmărirea expresă a aplicării legilor, şi a OGV(ordonanţe de guvern virtual)

PS:1)Pentru depolitizare, şi eficientizare, selecţia şi numirea Guvernului, se va face prin concurs, dintre candidaţi:

de la anonimi, la valori naţionale.

2)Dacă nu va fi realizabil, din motive de remunerare,GV va fi fost o năzuinţă ludică!

Madi şi Onu

ETEROSUGESTIE

La ieşirea din bloc,dau cu ochii de vecinul de scară. Încercarea de salut jovial, este stăvilită de  figura schimonosită,  parcă   străbătută de un junghi de spondiloză cervicală.

-Dar ce ai vecine, ce te supără?

-Ei, vecine, nu mă supără, mă fericeşte, dar nesăbuit cum sunt, pierd orice simţ al măsurii, când în vorbele ei, simt surâsul blând al şarmului naturii.

-Ştii ceva? Nu pricep o iotă.

-Păi, cum să-ţi explic, să-mi  înţelegi şi bucuria şi durerea provocată?

-Mă uit la el, observ în ochi, nişte sclipiri, şi parcă încep să-i intuiesc păsul.

-Bine, îi răspund eu înţelegător. Îţi cumpăr de la farmaciile Catena, nişte Arnigel, şi o să-ţi ia cu mâna,  toată durerea.

Îţi aminteşti, când mă durea-n călcâi, de coabitarea Băsescu-Ponta? Tot Arnigel am folosit.

Cum a auzit de „farmaciile Catena”, s-a înseninat,şi-mi spune:

-Vecine, să ştii că am devenit dependent de virtual.Ei bine, aseară, pe messenger, simţindu-mă afectat de meteosensibilitate, prietena mea, m-a întrebat în glumă :”dacă mă atârn de gâtul tău, crezi că te ajută?” Atât mi-a trebuit; pe moment, m-am liniştit, iar toată noaptea, m-am visat numai aşa. Iar acu, vai de mine!

-Cine te pune să ai vedenii din dragoste, vecine?

-Ei, dacă i-ai auzi vocea melodioasă şi mângâietoare, cred că  ai  fi la fel de  impresionat, ca şi mine.

Cum şi eu, trăiesc asemenea sensibilităţi, am rămas fără replică.

Madi şi Onu

IUBIREA

E plină blogosfera de cuvântul iubire. De Dumnezeu, de sine, de aproape. Chiar de însăşi IUBIREA.

Cărţile, o consideră,ca „fiind emoţia umană cea mai înălţătoare, ca pe darul scump de la Dumnezeu,singurul dătător de viaţă”, „substanţa din care suntem alcătuiţi, şi de care avem nevoie, spre a fi noi înşine”

Într-o astfel de carte, am găsit despre puterea fantastică a iubirii.

CITEZ,” cazul  fetiţei din Râşnov care a trăit pe străzi cerşind până la vârsta de 10 ani, când  a fost adoptată decătre o familie din Irlanda cu 4 copii.În momentul adopţiei, nu putea rosti decât 100 de cuvinte, nu ştia să râdă sau să zâmbească, nu putea să înveţe şi nici să citească. Diagnosticul: retard psihic cu şanse minime de ameliorare. La 4 ani după adopţie, fetiţa vorbea fluent 3 limbi, scria şi citea, rezolva problemele de matematică, la fel cu colegii ei, râdea şi trăia prima dragoste! Miracol-datorită iubirii şi afecţiunii celor din jur.”

Ajuns aci, cred că se potriveşte, a fi redat, un gând al lui Nelson Mandela, ca o chintesenţă a iubirii în familie:

”Nu există un mod mai profund de a descoperi sufletul unei societăţi, decât cel în care se poartă cu copiii”.

Astfel, îmi amintesc următoarea întâmplare, cu o mamă de copil.

Eram la un butik de  Diverse. Gazda, îmi face nişte copii xerox. Fetiţa ei, în joacă, loveşte un raft cu produse, şi le răstoarnă. Speriată, şi plângând, fetiţa încearcă să le strângă, dar mai mult răvăşindu-le.Atunci, mama, cu o privire din care parcă se revărsau picuri de suflet  pentru copil, s-a aplecat, şi cu o voce plină de duioşie, i-a spus fetiţei:

”lasă mamă, nu te necăji, le strângem şi vor fi ca înainte!”

Rămas aproape mut, de gestul mamei, m-am oprit la prima cofetărie, şi cu un carton de prăjituri, m-am înapoiat, spunându-i:

” pentru lecţia de părinte, pe care mi-aţi dat-o!”

–Mulţumesc, Bodaproste!

-Să fie primit!”, i-am răspuns.

A fost o lecţie ad-hoc, de iubire de mamă, pentru copilul său, în necaz.

Nelson Mandela  are dreptate!

Personal, consider iubirea, o trăire, echivalentă stării de bucurie/fericire.

Concret, uneori, în somn, am percepţia unui aşternut, care mă înveleşte, să mă protejeze.

Ca un mesaj auric, din partea Prietenei mele Virtuale.

 Madi şi Onu

MIMETISM !

Scriam în UNIVERSURI, despre faptul că CNA ne protejează împotriva pericolului de a fi contaminaţi psiho- mental de tupeismul inconştient al unui aşa zis producător de rating.

El, n-are sărmanul, nici o vină.Este asemenea prostituatei, care-şi vinde marfa, fără alt risc decât acela de a fi amendată de apărătorii moralei proletare. M-am luminat asupra acestui aspect, nimerind întâmplător, emisiunea Acces direct, care mi-a revelat o altă formă de proxenetism mediatic.

Proxenetismul este activitatea proxenetului („persoană care mijloceşte prostituţia şi care şi-a făcut din aceasta, o sursă devenit”). Iar „prostituţia, nu este altceva  decât ocupaţia, situaţia femeii  care se vinde pentru bani oricărui bărbat”.

Acum, semnificaţia definiţiei, se poate extrapola: îţi poţi vinde nu numai corpul, ci şi imaginea. Fie apărând la o emisiune precum Acces direct, chipurile spre a-ţi apăra prestigiul, fie exploatând pentru rating, prostituatul care-şi vinde imaginea, cică, pentru „a se apăra”.

Acu, dacă o faci deghizat, sau în umbră, când devine probabil un soi de pornografie audio, este un fleac, neglijabil.

Că moderatorul/realizatorul dovedeşte un parşivism veneric, nu mai are importanţă, dacă asigură rating.

Pe scurt, porcăria mediatică, la care am asistat, era următoarea:

Realizatoarea, bine deghizată, sub stratul gros de fard, şi de alte falsităţi TV,  conduce ostilităţile.

Prostituatul, care-şi vinde imaginea, sub pretextul că şi-o apără, turuie vrute şi nevrute, la adresa celei de care se apără.

Jalnic pentru un individ cu pretenţii de autoapărare.După ce-l incită să se compromită, spre deliciul, celor avizi de cultură,matroana stabilimentului, îl mai stimulează,  cu nişte declaraţii de-ale „agresoarei” despre vânzătorul de imagine,

dezaxat.

Şi iar începe turuiala, sub deviza:”şi care-i problema!?”

La final, nu pricep! Gestul de a-ţi încredinţa intimitatea presei, seamănă cu al unui dement, care în surescitarea  momentului, acceptă  întâlnirea cu o prostituată, indiferent de consecinţele venerice, la care se expune.

Uneori, regret că nu sunt europarlamentar, să mă plâng lui Baroso, sau altor urechi, aplecate să mă asculte să-şi întocmească rapoartele despre moralitate.

Îmi veţi reproşa faptul, că m-am uitat totuşi.

Dar, trebuia să ştiu, despre ce mă pronunţ!

În fond, de ce n-am avea şi noi, nişte emisiuni culturale, să-mi dezvolt şi eu, o ureche muzicală, de italian?

Că de manele, avem destule!

 

Madi şi Onu

UNIVERSURI

MOTTO:”Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul”-Proverb românesc

Aseară, pe când citeam online, despre amenda dată de CNA, copilulului răsfăţat al mamei, Mircea Badea, o aud pe soţia hohotind  de râs.

  Amuzat de râsul ei entuziast, întreb ce s-a întâmplat. Reuşeşte să-mi răspundă scurt, după criza de tuse:

-Eba!

-Lasă, aflu diseară, la Ştiri, îi răspund.

Şi am aflat, despre necazul fetei lui tata,  necaz care probabil a făcut turul Uniunii Europene.

Dar nu m-am amuzat. Nutresc un soi de compasiune, pentru părinţii cu asemenea odrasle, şi mă gândesc mereu la obiceiul spartan, de altădată.

Mi-a amintit însă de perioada când eram asistent universitar.

Atunci, am cunoscut cîteva universuri umane.

Unul din acestea era spiritul vioi al studentilor, necruţători,  când cadrul didactic manifesta lacune de netolerat, în calitatea sa de dascăl.

În consecinţă, am înţeles că pentru a face faţă onorabil, întrebărilor cu dus şi întors, ale acestora, nu era decât o cale: să ştii să explici; iar pentru asta trebuia să cunoşti bine lecţia.

Dar nu doar la întrebări meşteşugite erau buni studenţii, ci şi la şotii, la care nu te ducea mintea.

Spre pildă, aveam un coleg conferenţiar,  care preda, citindu-şi  lecţia.

Ce credeţi că le-a dat prin cap, dracilor şugubeţi ai clasei? În pauză, i-au aşezat  înapoi, foile citite, iar el, nu s-a prins, repetându-le,  în hohotele de râs ale celor care participaseră la glumă.

Cam la fel, a păţit şi biata Eba, numai că ea a citit în devans, din tema următoare a Conferinţei.

Iar în loc să se facă doar ea de râs, precum conferenţiarul respectiv, a compromis probabil, toată România.

Madi şi Onu