Arhive lunare: august 2015

Iohannis huiduit!

Aseară printr-un telefon, am aflat că Preşedintele Iohannis, la intrarea în Ateneul Român, a fost huiduit. Nu am mai cerut păreri despre „din ce motive”, pentru că în aşa zisa democraţie a unora, huiduiala este o stare de sine, un mod de a-şi exprima ceea ce nu au.

Este în firea gloatei să-şi exhibe astfel statutul darwinist.

Dezavuez gestul, şi în cazul în care a fost spontan şi nu dirijat.

Pentru că la noi, sub masca invocată a democraţiei se practică „linşajul politic” al huiduielii.

Care nu cere nici educaţie, nici omenie.

Voi fi probabil acuzat de „pupiohanism”, dar dezavuez huiduiala. Aparţine, gloatei, haitei. Zeflemeaua şi huiduiala :două însuşiri ale atitudinii democratice române.

Două atitudini care ne obligă să batem pasul pe loc, să-i dăm dreptate lui Darwin.

Pentru că în vuietul huiduielii şi în hohotul zeflemelii, auzul şi raţiunea se blochează., instinctele se declanşează, din om ne transformăm în predecesorul nostru genetic, evoluţia stagnează, efectul de turmă se produce, iar în timp ce lumea evoluează, noi suntem ferice, în stadiul nostru larvar.

Aşadar, dezavuez huiduitorii şi zeflemitorii ca pe cele două extreme nocive ale involuţiei.

Onu

Notă:Publicat şi pe facebook.

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal

Într-o altfel de seară

Oniric… năzuind către acelaşi ţel
Încerc a re-bloga Poemul
Ce parcă despre aşteptare, subtil mi-ar fi şoptit
Anume,cât de fulgurantă este Visarea.
Onu.

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

ad8

Intru într-o altfel de seară
săracă în evenimente
ușor ursuză
parcă prea matură
nehotărâtă în a lăsa deschis
sau
a închide canalul de comunicare
cu lumea supradimensionată a imaginarului
a măștilor din alte măști desprinse

pot părăsi casa
sau să repet ultimul joc pierdut
însușindu-mi rolul fals
de oaspete în parte așteptat

rămân o noapte

aștept umbra zilei trecute
să deschidă ușa prin care să mă avânt
în noaptea ce plutește grațios
spre mine…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Vezi articolul original

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Ieri…

Motto:”Dacă ataci replica unui prost rişti să te afli cu prostul în discuţie”-Nicolae Iorga.

Mi-am copiat imediat acest aforism,de pe facebook,  ca ghid în conduita mea în facebook.

Pentru că, în facebook, întâlneşti tot felul de persoane, care conform nu ştiu cărei stări patologice, simt nevoia să se exprime în modul lor biped, la care Bacteria în evoluţia ei, vede în toată lumea un focar de bacterii, în care îşi poate zvârcoli limba otrăvită.

Nu sunt un oponent al mediului bacterian, cât timp şi eu la rându-mi am fost bacterie în Oceanul Acvatic al Vieţii.

După cum nu sunt nici adeptul „Boţului din lut, căruia i s-a trântit în nas, suflarea divină”.

Iar ajuns aci, sunt adeptul teoriei darwiniste a evoluţiei bacteriei acvatice, ajunsă la stadiul de biped.

Pentru că biped nu înseamnă om.

Ar fi ca şi cum ai spune că o căruţă echivalează cu un Mercedes, sau cum unul care-şi face grăbit semnul crucii, de parcă s-ar teme să nu-l uite, ar fi de crezut un sfânt preocupat de cele Biblice. De fapt, ce vreau să spun?

Aaa  da, ceva în genul „de la bacterie, la omul politic”.

Departe de mine gândul că un microorganism, aşa cum l-a văzut Pasteur la microscop nu s-ar pricepe la politică, din moment ce s-a cuibărit în Parlament, sau că un Parlamentar ar avea pe durata mandatului, un modus vivendi bacterian, pe o lamelă expusă microscopului mult prea îngăduitor al electoratului, care l-a investit cu postura/însuşirea bacteriană.

Nu…, mă voi referi la un caz de evoluţie moral prietenească.

Concret, la iniţiativa lui Liviu Dragnea că unii miniştri USL, ar trebui să-şi cunoască atribuţiile profesionale, spre a ieşi din stadiul larvar (am dedus eu), astfel încât românul să fie informat la timp cu momentul evoluţiei politice reale.

Îl înţeleg pe Liviu Dragnea, prietenul „autodeclarat” al Premierului, dar întrucât eu aş putea înţelege şi altceva…, poate era mai inteligent şi mai ferit de perfidie, să dea concreteţe doleanţei sale.

Recte, miniştrii X, Y,Z, W etc nu sunt buni comunicatori, şi nu pot constitui interfaţa eficientă între USL şi electoratul său (din câte ştiu, miniştrii sunt culeşi din poporul parlamentar USL) pe care trebuie să-l slujească.

Şi asta, nu pentru că nu i-ar ajuta mintea, ci pur şi simplu, din cauza „neconştientizării” statutului lor, nu au realizat ceea ce a observat Liviu Dragnea de când a devenit Preşedinte interimar al PSD.

Prin această precizare, îşi va ajuta prietenul –Premier, fără a-l expune riscului atacului Opoziţiei, „de a fi ales, sau de a menţine în Guvern, persoane incapabile de comunicare”.

Nu-mi plac aceste parşivenii, crezându-mă prost.

Îmi cunosc limitele naturale.

Ori, de când am fost asistent universitar, la Galaţi şi Iaşi, ştiu, că dacă îţi înveţi bine lecţia, nu ai motive să rişti a răspunde unui student frământat de problemele pe care i le predai.

Frământat sau glumeţ, ca tot românul dornic să se dea cum nu este uneori, adică deştept.

Mă am în vedere pe mine, desigur.

Că aşa cred că se întâmplă şi cu unii miniştri.

Să-i spună lui Nea Cârcotă, care se crede mai în drept să şicaneze, decât să pună mâna să înveţe, ca să priceapă fără alte explicaţii.

Afurisită bacterie, unde m-a adus!

Dar sper să-l fi ajutat pe Liviu Dragnea, fără să-l fi întrebat ceva.

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Kapha dosha (tip constituţional Ayurvedic)

O  ştim cu toţii pe vecină
Delicată, blândă, fină,
Ochii, licăr de lumină
Faţa, sufletesc senină,
Si vocea, cald- catifelată.

Când o vezi.. fără tăgadă
Discret, mintea se animă
Înfiorat, nu vrei a crede
Că eşti inimă legată
În plăsmuirea idilică a vieţii
Cum nu ai năzuit vreodată!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.

Enigma

Suplă, ca o libelulă
Energică, până la nervi
Aşa e fata care-mi place
Să o admir, să o respir

Am cunoscut-o întâmplător
Nu o ştiam un rezervor
De multă patimă

Dorită a fi discret, intens iubită

Va şti ea oare, să răspundă
Emoţiei, în care-o prinde
Un suflet modelat de taine
În trup plăpând, marcat de spaime?

Va înţelege ea aceste gânduri?
Avea-va gând să le răspundă?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie.

Marcelei,(Aniversară)

Natura, în măreţia-i
Nobleţuri a creat
Si printre cele-alese,
Pe tine te- a plasat

Aşa de înalt a făcut-o,
Că nu găsesc… cuvinte.
Să te pot cuprinde……

„Chip de neconfundat”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

Crâmpeie, 8

11.Cont pe Facebook

M-a pus păcatul să-mi deschid cont pe Facebook.

Aci, am aderat la grupul:

”SUSŢINEM VICTOR VIOREL PONTA”

De ce?

Din revoltă faţă de atacurile fără noimă, adresate lui de către cei care chipurile, „vor să-şi ia Ţara înapoi.”

Dar ce decepţie!

Câteva specimene, deplorabile ca susţinători  reuşesc (cred că prin lipsa lor de educaţie) mai mult să-i deterioreze imaginea.Tot aşa cum o galerie eterogenă de fotbal nu face decât ca prin huliganismele ei să atragă pedepsele financiare grele ale FIFA .

Ca să fie clar „cum stă situaţia” la o postare ireverenţioasă despre Doamna Carmen Iohannis, am apreciat că este nedemnă insultarea unei femei indiferent cine ar fi ea.

Reacţia a fost furibundă. Că aş fi băsist, iohannist, şi alte calificative specifice unor derbedei , curajoşi la paravanul virtualului.

După câteva încercări de replică civilizată, torentul de zoaie  m-a determinat, din prudenţă pentru prestigiul lui Ponta, să ies din albia în care intrasem şi să nu mai fac vreun comentariu.

Trist, dar românesc.

Doamne, rogu-te, apără-l pe Ponta de asemenea susţinători!

Ciudat, dar un revoltat este şi diasporez.

Sper să nu fie cel care fără o nici o logică, i-a cerut Preşedintelui Iohannis, să dizolve Parlamentul. Şi asta… probabil din instinct atavic, cererea neavând nici o noimă. Decât poate tot atavic să incite atmosfera împotriva lui Ponta.

Şi o cârtiţă ca ăsta vrea să mă prostească insinuându-se în susţinător al lui VICTOR VIOREL PONTA?

Nu cred ca Facebook să fie populat de o asemenea faună, după cum nu cred ca  în România să existe multe specimene asemenea susţinătorilor violatorilor din Vaslui.

Onu

 

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

Crâmpeie, 7

10. Dumnezeu să-l odihnească!

Motto: „După faptă şi răsplată.”-aforism justiţiar.

Citesc în Gândul online, că poliţistul român Gheorghe Ionescu, accidentat  de un şofer turc, a murit.

Sunt efectiv bulversat.

Ştiu că nu mai poate fi readus la viaţă, dar trebuie suprimată sursa curmării altor vieţi. De aceea mă gândesc la următorul scenariu.

Într-o zi, când bestia  va fi mutată dintr-o locaţie în alta, să  şi fie judecată.

Cât mai aproape de modul în care el l-a ucis pe poliţist.

L-aş urca în duba poliţiei, fără cătuşe, spunându-i că am încredere în el, că  nu va încerca să evadeze.

L-aş aburi, tot aşa cum a făcut el cu victima, semnalând că va opri, conform somaţiei oficiale.

Maşina mea va fi urmată cât mai aproape, de o alta, atentă la uşa dubei mele.

Dacă bestia turcă ucigaşă,va fi presimţit manevra mea justiţiară, şi nu va încerca să sară din dubă, o voi ajuta eu, împingând-o în faţa maşinii din spate, după ce în prealabil îl voi fi anunţat pe şoferul din spate, printr-un semnal luminos de frână.

O frână scurtă drept peste ţeasta ucigaşului, va fi făcut dreptate.

Verdict:

călcat mortal, după încercarea de a fugi de sub escortă, de o maşină care circula cu viteză legală din spate”.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă

Crâmpeie, 6

9.Microsoluţie versus şomaj.

Motto:”Unde nu-i cap, nici paznic la gunoi nu e”-proverb virtual adhoc.

La nu ştiu ce post tv, am văzut că lângă o localitate, se depozitează abuziv, tot felul de deşeuri.

Până şi resturi spitaliceşti, care sigur pot constitui focare de infecţie.

Într-un haos total se evacuează criminal camioane întregi de asemenea rezidii.

Este de neînţeles, cum edilii locali nu s-au gândit să organizeze o pază permanentă pentru prinderea şi potolirea răufăptaşilor.

Un şomer localnic , plătit de Primărie, sau Poliţia locală, dacă nu cumva poliţiştii din zonă s-or fi zaharisit, şi este o activitate nedemnă pentru ei.

Nu este complicat, ba chiar simplu: „un ţăran care paşte o vită pe câmp”.

Dar văcarul improvizat, să aibă un mobil pentru transmiterea sosirii neaveniţilor.

Iar la Poliţia locală, un echipaj dotat cu arme pentru somarea infractorilor şi cătuşe pentru aducerea lor la sediul Poliţiei.

Credeţi că va fi împuşcat vre-un nevinovat?

Şi dacă da…, nici o pagubă, că numai astfel, vor fi extirpaţi violatorii de lege, din ţară.

Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de Jurnal

Crâmpeie, 5

  1. Cui pe cui….Motto:”Nu ajuta, dacă nu ţi se cere!-aforism evreiesc.

Dimineaţă..La uşa blocului, cineva se chinuie să scoată un cărucior cu un copil.

Amortizorul interfonului, o blochează în uşă. Sar, ţin uşa şi iese.

Nici măcar n-a întors capul să vadă cine a ajutat-o.

Mai târziu, ca un făcut, ocazia se repetă.

Rămâne blocată în uşă.

Se uită la mine cu ochi aspru, dar nu o observ.

–„Domnu.., vă rog, nu mă ajutaţi?

–„Nu doamnă, când am făcut-o dimineaţă, nici nu v-aţi uitat, ca şi cum vi s-ar fi cuvenit.

Ei, uite, că nu vi se cuvine, că nu sunteţi educată!”

Am ajutat-o totuşi!

Cu ochi strălucitori, mi-a mulţumit, scuzându-se pentru dimineaţă.

.–„Cu plăcere, dar nu uitaţi, că a mulţumi este şi un gest de respect de sine”.

Cu o clipire prelungă, mi-a dat de înţeles că totul e bine.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă