Bietul meu NAS. Comunicare

Voi fi scurt, pentru că obosiţi, poate, după atâta hrană de Sărbători,nu cred că aveţi nevoie de logoreea nimănui.

Aţi observat probabil, că sunt adeptul ingestiei de hrană vie,şi cu toată admiraţia faţă de blogurile culinare, am preferat să scriu câteva articole, pe tema digestiei şi a hranei vii.

Fără însă a mă limita la cele scrise, am încercat şi o aplicare practică a acestor sfaturi, urmărind efectele prin reacţiile corpului.

În realitate, corpul se exprimă prompt prin fiecare celulă a sa.

Ei bine, în cazul meu, câmpul de manifestare este nasul. De unde şi titlul.

De ce „bietul meu nas?”Pentru că sărmanul a decis să mă scape detoxine în două forme. Eruptive, dacă nu mă exprim greşit.

Erupţii interne, printr-o formă neplăcută de guturai.

Erupţii externe, printr-o formă de descuamare a sa.(un fel de a se coji de o substanţă asemănătoare unui nisip fin, de culoarea pielii, impregnată cu grăsimea specifică tenului gras). Ne mai fiind confruntat cu asemenea simptome, m-am speriat puţin.Reflectând, am ajuns la concluzia că totul se datorează toxinelor eliminate prin dezintoxicarea ca urmare a consumării de hrană vegetală crudă.

Cum am procedat? Extrem de simplu. Completându-mi hrana obişnuită, în general lactovegetariană,cu supe -vegetale, aproape crude.

Preparate extrem desimplu: prin infuzarea produsului congelat(spanac, mazăre verde cu morcov, amestec mexican), în apa care clocoteşte.

După introducerea alimentului, în apa clocotind,am acoperit vasul şi am stins focul.

Amestecul răcorit l-am mixat în cana blender.Condimentată cu pulbere de ghimbir, se obţine o supă-cremă delicioasă, uşor digerabilă.

Organismul se obişnuieşte cu „noul” în circa o lună, dacă nu şi mai puţin, după o dozare corespunzătoare, săptămânal.

Posibile erori.

La început, există tendinţa exagerării, a lăcomiei pentru porţii mari.Efectul poate fi o indigestie sau chiar renunţarea.

Se va începe cu o porţie care să nu depăşească senzaţia de saţietate.

Rezultatele despre care am vorbit, le-am obţinut în decurs de patru săptămâni, fără să fi fost riguros în respectarea programului.

Aş rămâne îndatorat moral, vizitatorilor mei, dacă vor încerca şi ne vor transmite rezultatele obţinute.

Onu

92.6.2, Enzimele-continuare

În mod normal, enzimele alimentare se obţin din alimente crude (de aci, şi importanţa hranei vii, crude, neprocesate termic).

Trebuie ştiut că alimentele cu un înalt conţinut caloric sunt bogate în enzime; de aceea, bananele şi mango conţin mai multe enzime alimentare decât merele sau portocalele, iar peştele şi carnea de vită crudă, mai multă decât lăptucile şi roşiile.

Am insistat pe importanţa enzimelor, ca un argument în susţinerea necesităţii introducerii regimului de crudităţi,fie şi parţial, a cărui valoare sanogenă în existenţa personală este pusă frecvent, la îndoială.

De ce?

Din cauza unor dificultăţi de voinţă de a renunţa la anumite obiceiuri alimentare, prea tentante spre a le sacrifica în folosul gratuit al sănătăţii noastre.

Dar poate că lipsa actului de voinţă este tocmai consecinţa acestor deprinderi alimentare deficitare?

Este bine să nu se confunde suplimentele de” enzime alimentare vegetale”, cu cele „de enzime digestive”, preparate din extract de pancreas animal.

Ultimile sunt similare enzimelor digestive produse de propriul nostru pancreas şi acţionează numai în mediul alcalin al duodenului, în stadiul final al digestiei.

Enzimele alimentare pe care corpul uman nu le produce, funcţionează şi în mediul acid al stomacului, ceea ce şi garantează funcţionarea corectă a primelor stadii ale digestiei.

Despre importanţa enzimelor alimentare, pledează convingător”terapia cu enzime alimentare” care constă într-un aport de alimente vegetale cu un conţinut bogat în aceste enzime.

Dr. Martin Reeves subliniază importanţa digestiei prin următoarele:

”omul nu trăieşte din ceea ce mănâncă, ci din ceea ce poate digera . Cu alte cuvinte, sănătatea se află în sistemul nostru digestiv. Conştientizarea acestei realităţi poate elibera omenirea de chinurile inutile ale bolilor.”

Dar cum capacitatea de digestie a fiecărui organism îşi are particularităţile sale, modul de a se hrăni sănătos trebuie hotărât absolut individual, respectând, indiferent de sistemul de alimentaţie adoptat, două reguli fundamentale:

–1. să mănânce moderat(câte puţin), şi

–2. să mestece foarte bine.

Numai astfel, sistemul digestiv, oricât de delicat şi dificil ar fi, va reuşi să ne asigure aportul de substanţe plastice/proteine şi energia vitală necesare într-un corp sănătos, rezistent şi puternic, capabil să facă faţă oricăror solicitări ale vieţii, la care va fi supus.

Onu

P 92.6, Enzimele

În cartea „Nutriţia enzimatică” medicul Edward Howell, citat de dr. Daniel Reid, menţionează:

–enzimele sunt substanţe care fac posibilă existenţa vieţii, ele fiind necesare oricărei reacţii chimce, care se desfăşoară în organismul uman.Nici o substanţă minerală, vitamină sau hormon nu poate trăi fără enzime. Organismul nostru, organele, ţesuturile şi celulele-toate lucrează prin intermediul enzimelor metabolice. Ele sunt muncitorii care clădesc o casă.

Puteţi avea toate materialele necesare, dar fără enzime(lucrători) nu veţi reuşi niciodată să începeţi.

Există trei tipuri fundamentale de enzime:alimentare, digestive şi antioxidante.

Enzimele digestive, în număr de 22, sunt produse în organism de pancreas şi secretate în funcţie de necesităţi, în duoden, pentru a ajuta în stadiul final al digestiei. Ele acţionează numai în duoden, şi nu în stomac, şi aceasta dacă echilibrul pH-ului este strict în limite suportabile enzimelor (uşor alcalin), ceea ce nu este cazul pentru mulţi oameni cu o alimentaţie acidifiantă.

Enzimele antioxidante sunt produse de organism, pentru a neutraliza radicalii liberi, înainte ca ei să poată ataca şi afecta celulele şi ţesuturile.

Cele mai importante dintre ele sunt: SOD/superoxid-dismutaza, catalaza şi glutation – peroxidaza. Pentru buna lor funcţionare, organismul are nevoie de suficient zinc şi seleniu în regimul alimentar.

Enzimele alimentare(proteaza, amilaza, lipaza şi celulaza), sunt prezente numai în alimentele crude, proaspete şi ele iniţiază procesul digestie gastrică.

Întrucât, pot acţiona şi în mediul acid al stomacului (unde au loc procesele de digestie a proteinelo, a glucidelor, şi a grăsimilor.

Aceste enzime nu pot fi sintetizate de organismul uman şi sunt complet distruse în alimente prin expunere la microunde şi la temperaturi mai mari de50 de grade/coacere, pasteurizare, fierbere; conservare şi adăugare de aditivi chimici.

Nici o vitamină, nici un mineral sau altă substanţă nutritivă, nu pot înlocui munca acestor enzime; în lipsa lor, alimentele gătite sau preparate industrial sunt digerate numai parţial în stomac, fapt care permite bacteriilor din colon să fermenteze hidraţii de carbon, şi să descompună proteinele, producând tulburări digestive şi alte probleme de sănătate.

Din această cauză, dacă meniul dv zilnic nu este format din cel puţin 50 la sută din alimente crude, , va trebui să adăugaţi suplimente enzimatice pentru că ele măresc eficienţa sistemului imunitar, permiţându-i să digere mai uşor, celulele bolnave sau moarte, să elimine tumorile şi chisturile, îndepărtând din organism, orice alt aliment nedorit, compus din proteine, grăsimi şi hidraţi de carbon.

Pe scurt, enzimele sunt elementele care declanşează transformarea hranei în energie, în fiecare celulă a organismului şi protejează mediul intern de viaţă al celulelor de prezenţa unor intruşi- bacterii, virusuri etc.

Onu

PS La final, aş vrea să vă redau o experienţă mentală, trăită astăzi.

Periodic, obişnuiesc să-mi controlez tensiunea arterială, care are tendinţă de a depăşi valoarea obişnuită 14 cu 8.5, spre uşoară creştere. Fapt care fireşte, mă nemuţumea.Citisem undeva că valorile ei sunt pendinte de emoţional.

Azi mergând spre punctul de control, mi-a venit următorul gând: „dar de ce n-ar scădea ea, ta, sub valoarea 14?

Să zicem , să fie 13!După măsurătoare, Doamna asistentă, zâmbind, mă întreabă:

–„ Ce naturisme aţi mai încercat? Privind-o nedumerit, îmi spune zâmbind larg:–„aveţi 12.5 cu 8.5!” Fiind aglomeraţie în Farmacie, nu am mai schimbat alte opinii. Dar eu, am rămas marcat, de promptitudinea efectului gândului, aşa, într-o doară! De la 13 gândit, la 12.5!

Să fi fost efectul celor 2 pacheţele de drojdie de bere presată (de câte 25 de grame fiecare) luate de dimineaţă?   Onu

Energia

Motto: „Corpul uman funcţionează cu ajutorul hranei şi al oxigenului, tot aşa cum un automobil funcţionează cu ajutorul benzinei şi al oxigenului”-Dr. Henry Bieler, Miracolul alimentelor.

Îndeplinirea diferitelor funcţii ale organismului şi efectuarea activităţilor fizice sunt legate de un consum de energie.

Energia folosită de organism, provine din transformarea energiei chimice conţinută în moleculele din hrana acumulată în protolasma celulară prin procesele de digestie.

Pentru a înţelege rolul alimentaţiei, trebuie să cunoaştem celula vie, care este unitatea morfofiziologică şi genetică, a tuturor organismelor vegetale şi animale, inclusiv omul.

Celula se compune din citoplasmă şi nucleu.Elementele chmice din compoziţia celulei, se găsesc sub formă de substanţe organice şi anorganice.

Substanţele organice constituie cea mai mare parte a citoplasmei şi sunt reprezentate prin protide,/proteine, glucide/carbohidraţi şi lipide/grăsimi.

Substanţele anorganice sunt reprezentate prin apă şi săruri minerale.

După modul de hrănire, omul, la fel ca animalele, îşi sintetizează/formează substanţele organice ale celulei în urma ingestiei de alimente/vegetale sau animale, în cadrul funcţiei celulei de ”schimb de substanţe cu umediul înconjurător” De aceea treuie să ne hrănim.

Prin alimente se înţeleg toate substanţele alimentare, naturale sau preparate, care servesc ca mijloc de hrănire, pe care le luăm din mediul înconjurător.

Ele servesc, pe de o parte, la refacerea substanţelor celulare, iar pe de altă parte, la formarea de ţesuturi noi, în timpul creşterii orgasmului.

Alimentele, sub marea lor diversitate, sunt combinaţii complexe a numai trei substanţe chimice numite proteine; glucide/zaharuri şi amidon ; lipide/grăsimi.

La rândul lor, ele sunt alcătuite din compuşi chimici mai simpli, ca: acizii aminaţi sau aminoacizii-constituienţii de bază ai proteinelor; glucoza- molecula de bază a glucidelor; glicerină şi acizi graşi-moleculele de bază ale grăsimilor.

Toate acestea conţin la rândul lor în moleculă: elementele chimice carbon, hidrogen şi oxigen, exceptând aminoacizii, în care se mai include azotul, iar uneori, sulf, fosfor şi fier.

Aşadar, orice aliment natural este compus preponderent, din doi sau trei nutrienţi.

Astfel, pâinea este alcătuită majoritar din amidon/glucide şi gluten/proteine;

Laptele, din lactoză/glucide, cazeină/proteină şi unt/lipide.

După rolul lor în organism, substanţele alimentare ese împart în trei categorii:

-plastice sau formatoare, reprezentate în special prin proteine;

-energetice, reprezentate prin glucide şi lipide;

-substanţe catalitice, reprezentate prin vitamine, săruri minerale şi enzime, la care se adaugă în mod obligatoriu şi apa.

Se cuvin câteva rânduri, în mod special, despre enzime sau biocatalizatori, care ne ajută fundamental la asimilarea de către organism a hranei (biosinteza compuşilor esenţiali pentru viaţă, eliberarea de energie prin procesele biochimice, implicarea în absout toate funcţiile vitale)

”Fără un aport adecvat de enzime, corpul se îmbolnăveşte repede, degenerează şi moare.

Onu

P 92.4, Monodieta

La fel, îl citează şi pe dr. Clive Mc.Cay, care afirmă „că bolile de bătrâneţe la animalele de experienţă -şobolanii albi- pot fi transformate prin schimbarea regimului alimentar.”

Tot despre rolul alimentaţiei, un vizitator al mânăstirilor tibetane spune:

–”se practică „monodieta”-pâine, carne, legume sau fructe; nu se amestecă hidraţii de carbon cu proteinele.

Untul este considerat neutru şi se poate combina cu hidraţii de carbon;

nu beau cafeaua sau ceaiul

îndulcite cu zahăr sau adaos de frişcă;

de la ouă mănâncă doar gălbenuşul;

mestecă foarte bine hrana, şi prin aceasta, raţionalizează consumul, în sensul reducerii nevoii de hrană ingerată.

Rezultatul: o excelentă stare de sănătate şi vitalitate, normalizarea greutăţii corporale, o rezistenţă fizică deosebită.

În încheiere, prezintă „5 reguli de aur” ale unei alimentaţii benefice”:

1. Nu se combină la aceeaşi masă, hidraţii de carbon cu proteinele, pentru o bună stare de sănătate şi vitalitate.
2. Cafeaua se bea fără zahăr sau frişcă.
3. Se mestecă bine mâncarea până devine fluidă, şi aşa, se reduce cantitatea de hrană;
4. Se mănâncă un gălbenuş crud de ou, o dată pe zi, în fiecare zi, dar nu în timpul mesei, ci la începutul sau la sfârşitul acesteia.

Ouăle să fie proaspete, de la ţară. Dacă nu, se renunţă, şi în schimb, se introduc în dietă, nuci înmuiate în apă peste noapte.

5. Se reduce la maximum , varietatea de alimente care se consumă la omasă ( se practică „monodieta”). Monodieta sau regimul de hrană unică, la fiecare masă, uşurează considerabil digestia, în special în cazul persoanelor slăbite sau bolnave.

Deşi în zilele noastre se discută mult despre virtutea unui meniu variat, „monodieta” a fost practicată din totdeauna cu bune rezultate medicale.

Hipocrate recomanda numai lapte , celor ce sufereau de tuberculoză.

Onu

P 92.3 , Hrana vie

Acizii nucleici ai celulelor noastre sunt ADN-ul şi ARN-ul. Acidul dezoxiribonucleic/ADN-ul este cărămida constitutivă a noilor celule.El eliberează moleculele ARN/acidul ribonucleic iar acestea, la rândul lor formează tiparul pe care se sintetizează diferite proteine. De aceea poate fi considerat un adevărat organizator citoplasmatic. Când ADN, deţinătorul caracterelor ereditare pe care le transmite ca un veritabil cod cifrat, încetează să mai comunice mesajul genetic ARN-ului, procesul de construcţie a noilor celule este perturbat, iar celulele încep să se dividă în forme aberante, cauzând fenomenul de îmbătrânire.Nu trebuie să disperăm însă, pentru că alimentând organismul în mod coresspunzător, cu acizii nucleici necesari, printr-o alimentaţie corectă, procesul poate fi contracarat. Adică, să completăm necesarul zilnic de acizi nucleici (de circa 1,5 grame) al organismului, prin hrană.

Corpul îşi poate produce singur acizii nucleici, dar aceştia, sunt mult prea repede descompuşi în componente mai puţin folositoare, şi dacă dorim să încetinim procesul degenerativ al celulelor, cu tot cortegiul său de neplăceri sau chiar să-l anulăm pentru o perioadă, se impune administrarea de acizi nucleici sau consumul de alimente care conţin aceşti acizi.

În felul acesta, dr. Frank este de părere că putem arăta şi a simţi cu 12 ani mai tineri decât suntem în realitate.

După doar două luni de suplimentare a cantităţilor de ADN şi ARN, pacienţii săi înregistrau un nivel energetic ridicat, ridurile dispăruseră şi pielea avea un aspect mai tineresc, sănătos şi bine catifelat.

Alimentele bogate în acizi nucleici, sunt germenii de grâu, tărâţele,spanacul, sparanghelul, ciupercile, peştele (în special sardine, somon, anşoa), ficatul de pui, fulgii de ovăz, ceapa.

Conţin acizi nucleici sau substanţe care crează acizi nucleici şi alte substanţe marine( langusta, homarul şi stridiile) dar şi ficatul, fasolea şi lintea, precum şi anumite zarzavaturi şi legume, inclusiv sfecla roşie şi ţelina.

Seminţele de in sunt o sursă excelentă de acizi nucleici.

Elsye Birkinshaw în „Secretul tinereţii”( prin tinereţe ea înţelege sănătate şi energie optime), ne încurajează:

”Corpul nostru nu îmbătrâneşte în ficare an, pentru că celulele care îl compun se regenerează în mod constant.

Nici o celulă nu trăieşte mai mult de 7 ani, indiferent de vârsta pe care o aveţi”.

Mulţi cercetători consideră corpul omenesc, un instrument capabil să   continuie acest proces, pentru o perioadă cât mai îndelungată. Pe plan fizic, există anumite tipuri de hrană care vor permite  celulelor să se reproducă identic, împiedecând efectele poluării mediului.

Dr Frank din New York a făcut cercetări timp de 20 de ani pentru a dovedi că procesul de îmbătrânire nu numai că poate fi încetinit, dar poate fi oprit şi chiar reversat.

Despre importanţa regimului alimentar, în ceea ce priveşte îmbătrânirea, îl citează pe Alfred Mc Cann, care afirmă, că este posibil ca prin schimbarea regimului alimentar, să producem la două animale din aceeaşi generaţie, vitalitate, energie şi o sănătate robustă, la unul, şi îmbătrânire celulară la celălalt.

Notă.Ieri, discutam cu frizeriţa mea, venită să mă tundă. I-am spus despre intenţia cu trcerea la hrana crudă.

A sărit în sus. –”Ce, ai înebunit? Că nu ştiu cine a încercat, şi a murit de ulcer, după trei operaţii”

– Mărturisesc, aerul ei speriat, mi s-a transmis.

I-am răspuns totuşi:

–„ Să ştii, numeroasele cercetări despre nutriţie, n-au concluzionat să se ajungă la ulcer, din cauza crudităţilor.

Mai mult, metabolismul s-a activat.

Spre pildă,aceiaşi porci hrăniţi cu hrană nefiartă , nu s-au îngrăşat, dar după ce au fost trecuţi pe lături preparate, au devenit diformi, de grăsimea acumulată, iar ficatul lor era o pungă cu grăsime.

Ea a rămas pe-a ei, cu ulcerul!

Dar mi- strecurat puţină frică în stomac, deşi eu am hipoaciditate gastrică.

Şi m-am gândit la vorba:

–” nu spune oricui, intenţiile tale. Îl va teroriza grija de tine!”

Chiar mă îmtreb îngrijorat, dacă să mai continui serialul acesta.

Nu de alta, dar înspăimântarea voastră grijulie, să nu mi se transmită prin puterea gândului, ca un blestem.

Onu

P92.2, Să ne cunoaştem puţin!

1. Corpul nostru se reînnoieşte continuu

Motto: ”Dacă v-aţi vedea corpul aşa cum este în realitate la nivelul său fundamental, aţi realiza că 98% dintre atomii corpului dumneavoastră, nu existau acolo, cu un an în urmă. De exemplu, cercetările ştiinţifice au arătat că oasele dumneavoastră-care par atât de solide şi care susţin întregul corp- sunt recreate complet,la fiecare trei luni…

Ca urmare, primim câte un schelet nou, la fiecare trei luni.

Aceleaşi procese au loc şi în restul corpului.

Celulele ficatului se schimbă foarte încet, creind un ficat nou, la fiecare şase săptămâni.

Pielea dumneavoastră se reînnoieşte în fiecare lună.

Mucoasa stomacului se reconstruieşte din patru în patru zile, iar celulele din stratul superficial car vin în contact cu mâncarea digerată, se reînnoiesc la fiecare cinci minute.

În general, corpul se schimbă până la ultimul atom într-un interval de patru sau cinci ani.”-dr. Deepak Chopra.

Iată deci, că fără să ştim, avem, periodic, vârsta fragedă a celulelor noastre , continuu reînnoite. Din varii surse documentare, rezultă:

”În general, un organism, îşi primeneşte toate celulele (în afară de cele nervoase) în 20-25 de zile.

După o viaţă care durează în medie 130 de zileeritrocitele/globulele roşii ale sângelui sau hematiile, sunt distruse. Înseamnă că în circa patru luni şi jumătate, sângele nostru se reînnoieşte în totalitate.

Rezultă că, biologic, nu avem vârsta cronologică din actul de identitate.

De ce atunci, vârsta chipului,o depăşeşte pe cea din actul de identitate?

Fără să mai vorbim de starea de sănătate şi rezistenţa la efort, ambele scăzute, dacă nu dezolant, uneori.

Tot specialiştii în medicină ne asigură că problema se află în mâinile noastre, pentru că vârsta depinde de noi, de cum ne hrănim, de cum ne păstrăm gândurile armonioase şi sănătoase(cu alte cuvinte, şi de aşa zisa „sănătate psihică”).

Părerea unui specialist consacrat, dr. Earl Mindell opiniază:

–”Principala cauză a îmbătrânirii, este procesul dedegenerare a celulelor. Organismul nostru este alcătuit din miliarde de astfel de celule, fiecare cu o viaţă proprie de aproximativ doi ani sau chiar mai puţin.

Înainte de a muri însă, orice celulă se reproduce şi atunci, ne-am putea întreba: de ce nu arătăm astăzi ca acum zece ani?”

Dr. Benjamin S. Frank a remarcat faptul că celulele deteriorate pot fi reîntinerite cu acele substanţe care le pot hrăni în mod direct, şi anume,cu acizii nucleici.

Onu

PASIUNI 18, SPICUIRI

Mi-am băut licoarea vernil şi mă simt excelent . Nu am şi nu-mi vine nici o idee de scris. De aceea cred că se simt proştii bine în pielea lor.Ba am totuşi una, deci nu e chiar aşa de grav.Mă uit pe stradă, căutând salvarea aparenţelor.
Pe trotuarul de vizavi, trece agale, cineva. Este în pantaloni scurţi, de culoare albă, care îi evidenţiază bronzul picioarelor frumoase. Îmi lungesc gâtul după ea, până aud un pocnet în cervicală, şi mă liniştesc. Încep să meditez. Oare de ce ne atrag picioarele femeii?
Cred că este o întrebare axiomatică. Poate am rămas cu senzaţia imprimată pe cortex, de blândeţea şi gingăşia maternă, de inegalabilul legănat pe picioare îngânat de „naniii, nanii, puiul mamii!..”
Poate hormonii… Cel suprarenalian, care, ca şi insulina ne tulbură echilibrul homeostazic.
În sfârşit, nu ştiu de ce, dar mă tulbură!
Şi nu rezist, să nu întorc capul. Iar dacă reuşesc să mă abţin, câteva clipe mintea îmi este preocupată de o întrebare obsesivă.
Oare cum ar fi atingerea lor? Caldă, fină, umedă şi aderentă? Atrăgătoare şi tulburătoare?
Sau liniştitoare ca o Fata morgana?
Probabil par un tip neserios, din moment ce abordez o temă, care sunt convins, că nu preocupă pe nimeni.
Cred că mi se trage de la licoarea vernil.
Uitam să spun ce este cu această licoare. E tot o influienţă occidentală.
Un fel de Ziua Sântului Valentin. O băutură verde, cu suport din lapte acru, (preparat de soţia mea) Adică, o andivă, o legătură de leuştean şi o jumătate de litru de lapte acru.
Toate mixate în cana blender. Verdele intens al leuşteanului diluat în lapte, a dat o culoare vernil de casă de modă.
Aminoacizii tirozină şi fenilalanină prevalenţi în andivă, presupun că au produs niscaiva precursori ai hormonului fericirii, de unde şi entuziasmul fanteziei mele cu picioarele feminine. Că altfel, să ştiţi, că nu sunt aşa.
Dar dacă nu mă credeţi, încercaţi smoothie-ul de mai sus, şi cine ştie ce entuziasme, vă mai lovesc.
Fără pericole, garantat!
Onu

PASIUNI 17, Autoobservare.

Am observat la unele bloguri, o preocupare bine documentată bibliografic, pentru educaţia prin sine însuşi.
Cred insă, ca în orice astfel de lucrare de cercetare, se impune autoobservarea, observarea introspectivă. De fapt, din lecturi…, că m-a ferit Domnul, să ajung la un cabinet psihoterapeutic, dacă oi fi scris corect, am înţeles că tot întrebarea privind felul cum se simte, în aspectele tot mai subtile psihic cel apreciat, stă la stabilirea unei expertize psihiatrice. În postul prezent, tot despre observare este vorba, dar făcută de subiectul însuşi, presupus ca având discernământul inerent. S-a văzut, sper, că este o încercare personală de autocunoaştere, la un nivel mult sub al specialiştilor consacraţi, şi la pregătirea cărora, autorul nu poate aspira. Ar fi o dovadă de gândire politică, tinzând spre un loc în Parlament.
Concret, pentru că, aşa cum se întâmplă cu banii, dacă nu-i ai, e ca în expresia „Boală lungă..,…”.
Zilele trecute, am cumpărat iar o carte.
Ca de obicei, soţia, al cărei umor mă depăşeşte, îmi spune şoltic:
„–Iar ai făcut o achiziţie colosală?”
„–Râzi, tu râzi, dar când după o lună nu mă vei mai recunoaşte , când voi intra pe uşă, precis mă vei ruga să-ţi povestesc despre recomandările nutritive, făcute în carte, i-am răspuns eu, marcat uşor de invidie pe umorul său.
Pe scurt, cartea recomandă, consumul de sucuri verzi, din zarzavaturi, smoothie-uri.
Redactată într-un stil de-ţi intră direct în creier, Autoarea, o rusoaică naturalizată în America, m-a convins să-i urmez sfatul. Anume, timp de o lună, să consum câte un litru de băutură verde, cu pulpă cu tot înaintea meselor, fără mari ajustări în dieta personală. Am purces la treabă, chiar din ziua următoare.
Mi-am preparat un suc verde, din frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel.
Ca să mă apăr de eventuali microbi, am pus şi zeama unei jumătăţi de lămâie, pe care stomacul meu n-a agreat-o. Mi-a fost rău, de credeam că mă prăpădesc.
Din discuţii în cercul meu de cunoştinţe, am dedus , că pricina răului, s-ar putea să fi fost lamâia. A doua zi , am încercat preparatul, fără lămâie, ci pe un suport din iaurt.
Nu ştiu, de ce m-am gândit la iaurt.Bine la început, dar după vreo oră, rău, la fel ca după lămâie. Iar consultaţii dar cu mine însumi(autoobservare). M-am gândit la tipul meu constituţional, în concepţia Ayurveda (medicina străveche indiană)-Vata Dosha, (aer, adică), la care, nu am voie rece. Iaurtul îl luasem din frigider, deci se lega. Apoi, peste câtva timp am încercat cu lapte bătut, la temperatura camerei. Totul perfect, chiar după un litru de smoothie. Autoobservare. M-am liniştit. Îmi voi putea continua senin, experimentul.
Şi să-i palpez efectele. Iar când îmi voi vedea soţia, tresărind la intrarea mea în apartament sau vecinii nesalutându-mă, voi fi recunoscător rusoaicei care a scris cartea.
Iar dacă unor cititori, le voi fi stârnit interesul, le voi sta cu dragă inimă, la dispoziţie!
Onu

 

Dieta”PISICA NEAGRĂ”

Când i-am spus soţiei la ce titlu de post mă gândesc, şi-a făcut uşor intrigată, o cruce mare, şi a zis: ”Doamne, apără-l de „ducă-se pe pustii!”
Uşor ofuscat de grija ei spirituală pentru mine, am replicat:”
–„Atunci, te rog frumos, mai dă şi tu câte ceva , pisicuţei negre de pe geamul bucătăriei, că biata de ea, a ajuns numai piele şi os. Nu este un reproş, ci o aluzie la eficienţa dietei pe care încerc să o sugerez.
–Aaa, asta era? îmi răspunde înseninată soţia.
–Dar tu ce credeai, că voi propune proteină din carne de pisică neagră?
–Nu, dar cum te ştiu amator de tot felul de experienţe dietetice, nu m-aş mira.
Şi apoi, te văd mereu cu cartea”StudiulChina”.
–Ei şi tu, dar la chinezi interdicţia consumării cărnii de câini şi de pisici s-a legiferat. Şi nu cred că din motive de sănătate îi mâncau ei .
– Bine, „succes la scris!”, mi-o taie scurt soţia.
Întruchipare a tandreţii, Leoaica mea, scoate nişte murmure avertizoare, când prefer să mă retrag fără alte ezitări.. Văzându –mă spăsit, se îmbunează şi –mi spune:
–Totuşi, ce crezi că se mai poate recomanda împotriva grăsimii corporale?
–Păi nu mare lucru, faţă de nemâncare. Dar cu alt schepsis.
Îţi aminteşti discuţia despre autofagie?Ei bine, vreau să recomand principiul autofagiei. Adică, însuşirea organismului, de a-şi complet energia, din rezervele excedentare proprii. Iar dieta nu va fi una brutală, ci suportabilă.
Adică aport caloric restrictiv prin alimente hipocalorice, motiv pentru care deficitul momentan de energie, va fi compensat prin autofagie (consumarea deşeurilor organice proprii-macronutrienţi excedentari neasimilaţi, depozitaţi sub formă toxică, resturi metabolice şi alţi produşi de dezasimilaţie care pot sufoca mediul intern al fiecărei celule).
– Cum ar fi depozitele urice de la articulaţii, rinichi, bilă şi discurile intervertebrale?
Îi cunosc limitele răbdării soţiei, şi mă grăbesc să închei.
Da, hrană vegetală hipocalorică, cât mai aproape de nevoile corpului, în cantităţi cumpătate, să nu porţi după tine balastul unor cazane de ciorbă, supă sau mâncăruri scăzute.
Iar deficitul bilanţului energetic se va compensa pe seama excedentului de greutate.
Mitocondriile(microcentralele energetice ale celulei vor lucra la capacitate energetică optimă, articulaţiile se vor elibera şi te vei simţi alt om).
–Păi, scrie, că nu sună rău, mă gratulează soţia cu aprecierea ei binevoitoare. Ceea ce am şi făcut.
Onu