Arhive lunare: August 2016

EVREICA

Pe site-ul garbo.ro, am găsit proverbul evreiesc:

  1. Nu deschide un magazin până când nu știi cum să zâmbești.

Mi-am amintit atunci, un incident petrecut la Moscova, unde eram aspirant. Într- zi aglomerată, intrând în autobuz, m-am împiedicat, și am căzut grămadă, peste o călătoare, care în loc să facă mutre de mare doamnă ofensată, a zâmbit.

Un zâmbet discret, dintr-o strângere de ochi, care parcă nu se mai termina. Apoi, s-a ridicat și mi-a oferit locul său cu o amabilitate pe care am crezut-o  glumă.

Refuzînd-o destul de jenat de situația în care mă aflasem,  a insistat, luându-mă de braț, cu același zâmbet îmbietor.

Așa ne-am cunoscut.

Spre jena mea,  nu i-am reținut numele, așa că va îi voi spune Eva.

Am invitat-o la mine, în cămin.

A acceptat, spre surprinderea mea.Era în Ajun de Rrevelion. Mi-a spus că este evreică, studentă la Medicină, și m-a invitat la ea în Cămin, să întâmpinăm împreună,  Noul An.

Apoi, a plecat, să facă pregătirile necesare.

Seara, au început tentațiile Noului An, și nu m-am mai dus la Eva.

Dimineață, sunt trezit din somn, de ciocănituri discrete în ușă.

Buimac,  deschid ușa , în fața căreia… , Eva.

Cu același zâmbet protector, mă întreabă dacă mi-a fost rău.

În fața inocenței ei, m-am jenat să invoc ceva, și i-am povestit cum m-am pierdut în iureșul unui vals. A intrat în cameră, a încuiat ușa , m-a îmbrățișat, și mi-a spus degajat:

-nu-i nimic, și pe mine m-a luat iureșul.

Dar vreau să recuperăm: vrei să fii Adam?

M-am lăsat în vâltoarea invitației.

Onu   

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Să scriu. Dar ce?

Dacă totul mă revoltă?

Despre un câmp inconștient de luptă, fără altă miză decât simpla flecăreală, repetând într-un cor dirijat numai de interesul ratingului, fără armonie, fără pasiune.

Totul se desfășoară ca în sceneta memorabilă, CRASTAVEȚA, a  lui Florin Piersic.

Și cum se repetă cu obstinație, faptul mă trimite cu gândul la o turmă însetată și înfometată, mânată de instinct, către oaza intuită.

Îmi amintesc de orele de armată, când la comanda Deșteptarea, somnoroși și bulversați, dădeam unii peste alții, mișcându-ne instinctiv, spre a evita o busculadă nedorită.

De nimeni altcineva, decât de haosul nostru interior, spre a onora strigătul respectiv, care nu era diferit de cel omenesc, ci al colegilor de breaslă.

Nu era o competiție, nici gând, ci pur și simplu, haos.

Parcă intram în fibrilație,fără a fi pătruns măcar într-un câmp electric.

Cam așa, îmi apare isteria legată de imaginata plecare a lui Ponta,  din PSD, pentru  că vor să-l rupă de Dragnea.

Îmi pare rău, că și invitații la talk –show-ri, se comportă ca niște bătrâne, cărora li se dau aceleași  semințe râncede de floarea soarelui, ca să aibă ce coji scuipa.

Altfel.., taifas politic, fără scuipături,  ce rost  ar mai avea?

Și apoi, cum mi-aș mai exprima românitatea, dacă nu mi-aș da și eu o părere?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Eu nu cred, că Președintele Iohannis ne păcălește!

Mai degrabă un gând cumplit, îmi dă târcoale: să nu aibă un început de depresie, al cărei simptom pregnant este pierderea periodică, parțială de memorie.

Pleci  într-o destinație și, și te trezești  în cu totul alta, dacă nu chiar exotică.  Este o boală tare parșivă.

Te ia ușooor,  pas cu pas:  începi să-ți pierzi somnul, simți nevoia de hoinăreală prin locuri necunoscute. și uiți: uiți ce ai spus,  astfel că medicul te ia drept farseor.

Foarte grav  începutul de depresie, dacă nu te ajută  un membru al familiei, soția sau părinții, ori un prieten apropiat.

Încet, încet, dacă nu ești o fire tare, devii răzbunător, uitând de jenă, de riscuri, de ce va zice lumea. Nu credeam în depresie, până nu i-am simțit mușcătura haină.

Din nimic, te face neom.

Pudoare, respect de sine și de semeni,  devin trăiri de oligofren, adică insensibil la tot ce te înconjoară. Chiar încep să fiu îngrijorat de soarta depresivilor și, de ce nu, chiar și de a mea,  când insomnia a început să  devină tot mai   gravă, iar pofta de ducă, de nestăpânit.

Am însă încredere în sistemul medical, că nu sunt un Mare ars.

Și apoi, chiar de aș fi,  SOFIA  nu este prea departe de București.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Taylorism versus liberalism

În America, un anume Taylor, și-a adunat echipa, și i–a întrebat pe oameni:

-Tu câte piese ai produs azi?

-Atâtea…, răspundea fiecare. A făcut totalul, și le-a spus:

– De mâine,veți face fiecare, atâtea..

Și veți fi plătiți pentru   tot ce veți face peste această cantitate.

Așa s-a născut taylorismul , iar America a ajuns cea de astăzi. Poate așa ar trebui să gândească liberalii, nu să propună revenirea la mărirea săptămânii de lucru.

– Da, dar liberalii nu sunt americani, și nu au un Taylor, îmi veți răspunde ritos.

–Nu-i nimic, dar pot citi și ei,  că doar n-or avea  numai analfabeți comuniști?

– Nu ține, ei sunt în Opoziție, n-au timp să se gândească la binele românilor.

-Mda, așa este: lăcomia  te orbește chiar și în minciună.

Dar nu-i nimic, românul nu se complace în a fi prostit.

Se adaptează.

De aceea, mă întreb:

– Dacă Taylor lucra cu o echipă de români, ar fi fost creat taylorismul?

Precis, ar fi născocit stahanovismul!

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Transportul în comun

A dat Domnul, ca să ni se spună de la obraz, cum suntem: nici mari, nici mici, nici proști, nici tâmpiți, ci doar niște calici meschini!

Merci beaucoup, Nasta!

Nasta Blog

                 Să mai scriem si noi câte ceva. Cred că majoritatea stiu cum e să circuli cu trenul sau autobuzul. Eu circul des cu trenul din cauza jobului si doar daca este cazul cu autobuzul. Am ajuns la nivelul de saturație maxima.Acum ceva timp mi-am permis ca tot românul sa merg in concediu. Mă trezesc cu noaptea în cap, ajung la gara, mă urc în tren, loc plătit, totul ok pana in Constanta. Acolo înghesuială mare dom’le, care mai de care cu genti, gentute si trollere, unii chiar exagerați, parcă au plecat cu tot șifonierul după ei chiar dacă stau la mare 2-3 zile. Culoarul acoperit de trollere si genti. Încă două stații și stăteam câte doi pe un scaun.

Vezi articol original 606 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Cine ne vinde Țara?

Brădet, Hexifarma, pădurile sacrificate, și cine  știe, câte au mai fost ?

Machiavelli a spus cândva:

Cine luptă pentru propășirea Țării, om sau partid, merită să fie ales să o conducă!

Dar cine, inconștient, sau nu, încearcă să o destabilizeze, ce  ar merita?

Răspunsul meu este la fel de tranșant ca al lui Machiavelli:

ar trebui să dispară imediat!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

DANA GRECU, PREMIER

Titlul l-am scris de ieri dar evenimentele  au dat buzna, așa că voi fi succint la temă.

Spre a-i lăsa ceva loc și lui Adrian Ursu, care m-a speriat aseară, vorbindu-mi despre jaful legalizat asupra pădurilor noastre,  pregătit pe ultimii metri, de către simulacrul de Guvern, proprietatate personală Prezidențială, Constituțională.

Nu sunt rele sessizările Presei, dar par cam timide.

Nu este de înțeles, de ce recurg doar la comentarii sterile, cât timp s-ar putea adresa în propoziții scurte, clare, direct Conducerii Constituționale, recte, Președintelui Țării,fiind o problemă de Interes Național, ținând intrinsec de competența Domniei Sale.

Nu înțeleg această reticență a Presei, care se tot dă atotbiruitoare, în lupta de descoperire a fărrădelegilor din Țară.

O asemenea abordare, ar fi un îndemn, pentru mine, să recurg la rîndu-mi, la niște scrisori deschise, pe aceste teme, dar și al celorlalți compatrioți de-ai noștri, destul de gălăgioși la manifestările fotbalistice, fie interne, fie externe.

Văd că se insistă pe cutremurul din Italia, sub pretextul, că ar mai exista compatrioți de-ai noștri, sub dărâmături.

Isteria că 75 %din populația României ar fi distrus la eventualitatea unui cutremur, ca și cum acesta s-ar produce ca o invazie rusească,idee aberantă, de marketing inconștient, a căzut, ca un gaz în caz de meteorism abdominal, dar suspiciunea  cu sacrificarea pădurilor, prin reducerea vîrstei de tăiere, nu mai pare o joacă, mai ales că austriecii ne depășesc incontestabil, în promptitudinea acțiunilor benefice lor.

De ce Dana Grecu, PRIM MINISTRU?

Simplu pe flerul meu intuitiv, că ființa aceasta sufletistă,  ar fi ceea  ce trebuie României, în materie de curaj și demnitate Națională.

Dar nu este exclus să greșesc, din entuziasm masculin.

Să-i dăm însă,Puterea, și nu vom regreta!

Nu pentru argumente suplimentare, îmi  exprim  convingerea  intuitivă, că ușor invidioși din natura lor umană, poate și colegii săi, o admiră, precum Richelieu, pe d-Artagnan.

Sper  însă, ca odată ajunsă în această funcție, să nu se înmoaie, impresionată de  dezacordul  în opinii, al lui Mugur Ciuvică, un echilibrat moderator al salturilor peste cal ale entuziasmului jurnalistic al Danei.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet