EVREICA

Pe site-ul garbo.ro, am găsit proverbul evreiesc:

7. Nu deschide un magazin până când nu știi cum să zâmbești.

Mi-am amintit atunci, un incident petrecut la Moscova, unde eram aspirant. Într- zi aglomerată, intrând în autobuz, m-am împiedicat, și am căzut grămadă, peste o călătoare, care în loc să facă mutre de mare doamnă ofensată, a zâmbit.

Un zâmbet discret, dintr-o strângere de ochi, care parcă nu se mai termina. Apoi, s-a ridicat și mi-a oferit locul său cu o amabilitate pe care am crezut-o  glumă.

Refuzînd-o destul de jenat de situația în care mă aflasem,  a insistat, luându-mă de braț, cu același zâmbet îmbietor.

Așa ne-am cunoscut.

Spre jena mea,  nu i-am reținut numele, așa că va îi voi spune Eva.

Am invitat-o la mine, în cămin.

A acceptat, spre surprinderea mea.Era în Ajun de Rrevelion. Mi-a spus că este evreică, studentă la Medicină, și m-a invitat la ea în Cămin, să întâmpinăm împreună,  Noul An.

Apoi, a plecat, să facă pregătirile necesare.

Seara, au început tentațiile Noului An, și nu m-am mai dus la Eva.

Dimineață, sunt trezit din somn, de ciocănituri discrete în ușă.

Buimac,  deschid ușa , în fața căreia… , Eva.

Cu același zâmbet protector, mă întreabă dacă mi-a fost rău.

În fața inocenței ei, m-am jenat să invoc ceva, și i-am povestit cum m-am pierdut în iureșul unui vals. A intrat în cameră, a încuiat ușa , m-a îmbrățișat, și mi-a spus degajat:

-nu-i nimic, și pe mine m-a luat iureșul.

Dar vreau să recuperăm: vrei să fii Adam?

M-am lăsat în vâltoarea invitației.

Onu   

Să scriu. Dar ce?

Dacă totul mă revoltă?

Despre un câmp inconștient de luptă, fără altă miză decât simpla flecăreală, repetând într-un cor dirijat numai de interesul ratingului, fără armonie, fără pasiune.

Totul se desfășoară ca în sceneta memorabilă, CRASTAVEȚA, a  lui Florin Piersic.

Și cum se repetă cu obstinație, faptul mă trimite cu gândul la o turmă însetată și înfometată, mânată de instinct, către oaza intuită.

Îmi amintesc de orele de armată, când la comanda Deșteptarea, somnoroși și bulversați, dădeam unii peste alții, mișcându-ne instinctiv, spre a evita o busculadă nedorită.

De nimeni altcineva, decât de haosul nostru interior, spre a onora strigătul respectiv, care nu era diferit de cel omenesc, ci al colegilor de breaslă.

Nu era o competiție, nici gând, ci pur și simplu, haos.

Parcă intram în fibrilație,fără a fi pătruns măcar într-un câmp electric.

Cam așa, îmi apare isteria legată de imaginata plecare a lui Ponta,  din PSD, pentru  că vor să-l rupă de Dragnea.

Îmi pare rău, că și invitații la talk –show-ri, se comportă ca niște bătrâne, cărora li se dau aceleași  semințe râncede de floarea soarelui, ca să aibă ce coji scuipa.

Altfel.., taifas politic, fără scuipături,  ce rost  ar mai avea?

Și apoi, cum mi-aș mai exprima românitatea, dacă nu mi-aș da și eu o părere?

Onu

Eu nu cred, că Președintele Iohannis ne păcălește!

Mai degrabă un gând cumplit, îmi dă târcoale: să nu aibă un început de depresie, al cărei simptom pregnant este pierderea periodică, parțială de memorie.

Pleci  într-o destinație și, și te trezești  în cu totul alta, dacă nu chiar exotică.  Este o boală tare parșivă.

Te ia ușooor,  pas cu pas:  începi să-ți pierzi somnul, simți nevoia de hoinăreală prin locuri necunoscute. și uiți: uiți ce ai spus,  astfel că medicul te ia drept farseor.

Foarte grav  începutul de depresie, dacă nu te ajută  un membru al familiei, soția sau părinții, ori un prieten apropiat.

Încet, încet, dacă nu ești o fire tare, devii răzbunător, uitând de jenă, de riscuri, de ce va zice lumea. Nu credeam în depresie, până nu i-am simțit mușcătura haină.

Din nimic, te face neom.

Pudoare, respect de sine și de semeni,  devin trăiri de oligofren, adică insensibil la tot ce te înconjoară. Chiar încep să fiu îngrijorat de soarta depresivilor și, de ce nu, chiar și de a mea,  când insomnia a început să  devină tot mai   gravă, iar pofta de ducă, de nestăpânit.

Am însă încredere în sistemul medical, că nu sunt un Mare ars.

Și apoi, chiar de aș fi,  SOFIA  nu este prea departe de București.

Onu

Taylorism versus liberalism

În America, un anume Taylor, și-a adunat echipa, și i–a întrebat pe oameni:

-Tu câte piese ai produs azi?

-Atâtea…, răspundea fiecare. A făcut totalul, și le-a spus:

– De mâine,veți face fiecare, atâtea..

Și veți fi plătiți pentru   tot ce veți face peste această cantitate.

Așa s-a născut taylorismul , iar America a ajuns cea de astăzi. Poate așa ar trebui să gândească liberalii, nu să propună revenirea la mărirea săptămânii de lucru.

– Da, dar liberalii nu sunt americani, și nu au un Taylor, îmi veți răspunde ritos.

–Nu-i nimic, dar pot citi și ei,  că doar n-or avea  numai analfabeți comuniști?

– Nu ține, ei sunt în Opoziție, n-au timp să se gândească la binele românilor.

-Mda, așa este: lăcomia  te orbește chiar și în minciună.

Dar nu-i nimic, românul nu se complace în a fi prostit.

Se adaptează.

De aceea, mă întreb:

– Dacă Taylor lucra cu o echipă de români, ar fi fost creat taylorismul?

Precis, ar fi născocit stahanovismul!

Onu

Transportul în comun

A dat Domnul, ca să ni se spună de la obraz, cum suntem: nici mari, nici mici, nici proști, nici tâmpiți, ci doar niște calici meschini!

Merci beaucoup, Nasta!

Cine ne vinde Țara?

Brădet, Hexifarma, pădurile sacrificate, și cine  știe, câte au mai fost ?

Machiavelli a spus cândva:

Cine luptă pentru propășirea Țării, om sau partid, merită să fie ales să o conducă!

Dar cine, inconștient, sau nu, încearcă să o destabilizeze, ce  ar merita?

Răspunsul meu este la fel de tranșant ca al lui Machiavelli:

ar trebui să dispară imediat!

Onu

DANA GRECU, PREMIER

Titlul l-am scris de ieri dar evenimentele  au dat buzna, așa că voi fi succint la temă.

Spre a-i lăsa ceva loc și lui Adrian Ursu, care m-a speriat aseară, vorbindu-mi despre jaful legalizat asupra pădurilor noastre,  pregătit pe ultimii metri, de către simulacrul de Guvern, proprietatate personală Prezidențială, Constituțională.

Nu sunt rele sessizările Presei, dar par cam timide.

Nu este de înțeles, de ce recurg doar la comentarii sterile, cât timp s-ar putea adresa în propoziții scurte, clare, direct Conducerii Constituționale, recte, Președintelui Țării,fiind o problemă de Interes Național, ținând intrinsec de competența Domniei Sale.

Nu înțeleg această reticență a Presei, care se tot dă atotbiruitoare, în lupta de descoperire a fărrădelegilor din Țară.

O asemenea abordare, ar fi un îndemn, pentru mine, să recurg la rîndu-mi, la niște scrisori deschise, pe aceste teme, dar și al celorlalți compatrioți de-ai noștri, destul de gălăgioși la manifestările fotbalistice, fie interne, fie externe.

Văd că se insistă pe cutremurul din Italia, sub pretextul, că ar mai exista compatrioți de-ai noștri, sub dărâmături.

Isteria că 75 %din populația României ar fi distrus la eventualitatea unui cutremur, ca și cum acesta s-ar produce ca o invazie rusească,idee aberantă, de marketing inconștient, a căzut, ca un gaz în caz de meteorism abdominal, dar suspiciunea  cu sacrificarea pădurilor, prin reducerea vîrstei de tăiere, nu mai pare o joacă, mai ales că austriecii ne depășesc incontestabil, în promptitudinea acțiunilor benefice lor.

De ce Dana Grecu, PRIM MINISTRU?

Simplu pe flerul meu intuitiv, că ființa aceasta sufletistă,  ar fi ceea  ce trebuie României, în materie de curaj și demnitate Națională.

Dar nu este exclus să greșesc, din entuziasm masculin.

Să-i dăm însă,Puterea, și nu vom regreta!

Nu pentru argumente suplimentare, îmi  exprim  convingerea  intuitivă, că ușor invidioși din natura lor umană, poate și colegii săi, o admiră, precum Richelieu, pe d-Artagnan.

Sper  însă, ca odată ajunsă în această funcție, să nu se înmoaie, impresionată de  dezacordul  în opinii, al lui Mugur Ciuvică, un echilibrat moderator al salturilor peste cal ale entuziasmului jurnalistic al Danei.

Onu

Plagiat…

Dacă tot suferim de mania plagiatului poate nu ar strica o evidență a marilor plagiate universale.  Departe de mine, gândul lipsei de respect cultural, dar cred că se impune, imperios necesar să ne convingem  cui ne aplecăm spiritual.

Lui MARX, ENGELS, EINȘTEIN, Oppenheimer, marilor medici  români, și altora?

Cred că Marx și-a plagiat CAPITALUL, c u broșuri statistice  întregi despre starea de mizerie a muncitorilor englezi, la fel cum o fi făcut-o Ponta, cu pagini întregi, din opera juridică a predecesorilor săi, deveniți la rându-le conducători de doctorat.  Ar fi oportun și să demascăm pe marxist –leniniști, a căror ideologie a adus  atâtea nenorociri  lumii, prin  plagierea nerușinată a unor idei sfinte din BIBLIE,  DESPRE ÎMBUNĂTĂȚIREA VIEȚII  MULȚIMILOR asuprite de povara Necredinței.  Acum, când aștern aceste rânduri, mă gândesc plin de pioșenie la Marea Catedrală a Mântuirii Neamului, ale cărei  binefaceri spirituale nici nu le bănuim.

Dar nu despre plagiatul infam voiam să vorbesc, ci despre manipularea  credulității unora,  cu ajutorul media, fie ea și sportivă.  Începusem să cred și eu că brânza de Brădet m-ar fi omorât de copil, dacă aveam neșansa  de a fi existat această firmă producătoare, pe timpul copilăriei mele .

Că doar Dobrogea nu este departe de Italia,  și de pe unde  s-au mai vândut trădătorii României. Mare noroc pe mine, că nu am fost bebeluș în timpul loturilor cu această brânză românească infectată născocit,  la comanda concurenței.  Dar ce vină poate avea concurența?  I s-a cerut, și s-a conformat.

S-o fi gândit că printre comanditari, erau mari patrioți români,  mascați din cuvioșia modestiei  naționale.

Păcat de acei care au crezut aceste născociri, și s-au descurajat să mai trăiască.

Oricum, când am dedus,  că Mihai și Mircea, l-au atacat pe Tolontan, pentru simpatia lui de odinioară, față de Băsescu, m-am mai liniștit.

Dar nu definitiv.

Nu poți cunoaște niciodată, fața reală a oponenților lui Băsescu, dublată de dualitatea firii umane.

Onu

Iar plouă…

Nesuferită, vreme. Umed, tot timpul. Iar meteosensibilitatea nu mă iartă. Nu că m-aș prăpădi de rău, dar nu o mai sufăr.  Îmi inspiră un gust trist, greu suportabil. Încerc să scap de starea mizerabilă, privind o hartă a lumii, de pe coperta unei  agende.  Nu văd prea multe. Europa și parte din Nordul Africii.

Mă surprinde lipsa Americii.

Tresar:o fi înghițit-o deja UE? Așa repede, și mai ales după ieșirea Marei Britanii?

Doar nu pentru asta, s-o fi constituit UE?.

Gîndul că a fost cotropită America, după ce a destabilizat Nordul Africii, și mai-mai să îi reușească și diversiunea cu Iranul, îmi dă fiori. Cine ne mai apără de lăcomia Rusiei?  Momentul  mi se pare cumplit, și privesc prin apartament, un culcuș, unde să mă ascund de bestia cotropitoare rusă. Nu văd un colțișor în casă, unde m-aș putea ascunde de furia invaziei ruse.  Sunt o fire impresionabilă, și de când îl ascult pe unul, despre lipsa de caracter pacifist a rușilor, trăisc într-o teroare continuă.

Mă uit derutat prin agendă, poate dau de vreo urmă de America

. Parcă prea ușor s-a încheiat lupta ei, împotriva lui Putin.

Cum va arăta Mapamondul fără  Unchiul Obama?

Ploaia îmi pătrunde în oase și nu mă doare. Dar îmi lipsește mult gândul protecției Americii.

În fond, de ce m-aș neliniști, că eu n-am cârtit împotriva nici unuia, încercând să-l transform în sperietoarea românilor slabi de înger, care cred pe oricine.  Nici nu l-am lăudat pe Biden, nici n-am fost invitat la a mă îmbuiba cu bietul curcan american, Nici, nici…

Urmez conștiincios lecția sfântă a istoriei noastre: capul plecat și lingușitor, sabia nu-l taie.  Nu mai răsfoiesc, America nu-i.

Să fie tot o făcătură de-a rușilor, după ce le-a zâmbit  șansa creării UE?

Mă sufoc, merg să  aud ce spune Radu Tudor.

El știe tot, în probleme de NATO!

Onu

 

RECOMANDARE

Cu ochi șterși de crocodil la pândă, Mihai scrutează presupusul efect  de audiență produs de victimele  victimelor proxeneților, obligate la produs a doua oară, prin specularea imaginii acestora, evident fără nici un drept de venit/autor.

Faptul în sine, mi se pare lugubru, și revolta provocată, nu-mi îngăduie comentariul adecvat. Să fie o metodă de coabitare cu realizatorii imaginilor victimelor a căror specie a apărut de când lumea ? Retransmiterea lor cu atâta emfază,  mi se pare tot o formă parșivă de umilire a românilor.

Să  fie o meodă securistică  mai abilă decât comunismul carea înființat-o?

O nouă formă de cerșetorie publică, o diversificare a obținerii veniturilor media?

Într-adevăr, hidra comunistă, poate oricând scoate capul, spre a ne reînhăța în tentaculele ei lipicioase.

Sub masca altruismului  civic?

Dar să fie o năzuință către un altruism național, propunerea cuiva ca demnitarii înstăriți să ia în îngrijire proprie unul sau câțiva copii sărmani, pentru a-i scoate din ghearele mizeriei din care unii au ajuns exploatatori și alții, exploatați?

Ideea nu pare rea, exceptând posibila ipocrizie. De aceea cred că sugestia lui Radu Tudor, nu trebuie de ignorat, ba mai mult, aplicată în propria locație, și extrapolată. Mai ales că , poate dacă mai există legea donației, s-ar valorifica simultan, viabil două legi.

Concret, Antena 3,  după ce și-a scos cheltuielile salariale și materiale, să se ofere să doneze acelor categorii defavorizate social, pe care le deplângea cu atâta patos Pastoral, azi noapte.

Ar fi cineva împotrivă? Dimpotrivă, pentru mine.., o dovadă de înțelegere a românilor deplânși  cu atâta mironoseală. Și poate, ratingul ar crește vertiginos, știindu-se că nevoia de cultură  se îndreaptă și către binele celor care privesc. Poate ar trebui să ni se citească și despre Pestalozzi,  ale cărui eforturi altruiste, au reformat spiritul elvețian, către performanțele actuale.

Onu