SPER…

Am senzația că  Președintele Iohannis, l-a întâlnit pe BISMARK, în persoana Președintelui  Dragnea.

Și sper, să nu-l văd încovoiat sub  troznetul harapnicului acestuia!Mereu apelez la pildele istoriei. Nu cred că cineva care a citit serios,Istoria, nu a văzut fotografia :Bismark, conduce Reichstagul. De un autoritarism remarcabil, mi-am amintit de ea, aseară, văzând buriceala de hârțogar, a Președintelui Iohannis. Personajul acesta fals, nu înțelege că are în fața sa, un colos:porul român,  modest până nu-i arăți disprețul necugetat.

Și ce dispreț mai necugetat, decât ignorarea dorinței  PSD, în frunte cu Președintele său Dragnea, să-i conducă destinul, prea oropsit de toți simulanții de patriotism.

Sunt adeptul implacabil al lui Machiavelli, care spunea că merită să conducă Țara, acel Partid, care vrea binele concret al acesteia.

Iar Programul de guvernare al PSD, nu pare o glumă de un sarcasm PNL_ist, imbecil. Trebuie să fii prea nerod,  să-ți închipui că un colos precum Dragnea, nu va conduce soarta României, la fel de autoritar și eficient, precum Partidul  care l-a onorat să-l îndrume spre victoria aproape absolută. Și pentru aceasta, nu are motiv , să lase la aprecierea cuiva, cu genă , pare-se neromână, soarta Țării.

Eu apreciez, că un Codrin Ștefănescu, poate fi un  veritabil echivalent al lui Dragnea, în fruntea Guvernului României.

Inteligent, cult, patriot, loial, energic și ferm, ar fi, în opinia mea , dubliura fidelă a lui Dragnea, spre desăvârșirea națională a  acțiunii sale de prosperare europeană a ROMÂNIEI.

Onu

Aş….

Motto: ”Rău cu rău, dar mai rău fără el”-Proverb neaoş.

Aş scrie dar nu am nici un chef.

Sindromul spaimei de câini, parcă s-a dizolvat.

Victoria lui Iohannis,mi-a produs bucurie, dar şi un gust amar.

Mi-a dovedit, că am prejudecăţi.

Spre pildă, unul din vecini, are în curte, o haită gălăgioasă de câini.

Şi care, de câte ori treceam pe lângă poarta lui, parcă te rupeau, cu lătrăturile lor.

Deseori, ocoleam curtea vecinului, să nu cumva să scape vreunul, să mă facă praf.

Aşa se face că marcat de lătrăii vecinului, am stat cu frica-n oase pentru victoria lui Iohannis.

Dar se vede treaba, că vagabonzii Capitalei, încă nu au fost strânşi prin ogrăzile lor citadine, de către miloşii ocazionali, transformaţi adhoc în iubitori de lătrătoare. Dar în ţară? Că nu doar bucureştenii l-or fi ales?

Victoria lui Iohannis, este axiomatică.

De ce oare mă temeam de efectul canonadei anteniste asupra viitorului Preşedinte?

De ce nu s-a descurajat el de toată hărmălaia împotriva lui?

E ceva ce mă râcâie, şi nu-mi pot explica.

Să fie EL, cel aşteptat, şi meritat de români?

Onu

P 84, Opinii

Ieri, Radu Tudor, l-a avut ca invitat pe ex-Premierul Tăriceanu.

Evident, cu scop electoral. Poate iese Domnia sa Preşedinte, în locul lui Ponta. De ce să nu fim prevăzători, cu toate posibilităţile. Şi atunci, poate organizăm o graţiere preşidenţială(cum mai graţios decât Eba, pronunţă Dana Grecu). Dar nu asta este tema postului, ci câteva lecţii pertinente de comportament jurnalistic, pe care i le-a dat domnul Tăriceanu lui Radu Tudor, şi, de ce să nu recunosc, nu cred că doar lui!

Prima atenţionare, a avut loc, după vitejia prezidenţială,clamată burlesc de ei a infracţiunii de la Lukoil.

Cu o modestie tâmpă, Radu Tudor recunoaşte că nu-i prea are pe ruşi la inimă, şi începe să-l spurce pe Traian Băsescu pentru atitudinea belicoasă faţă de ruşii evazionişti de la Lukoil. Prezidenţiabilul îl atenţionează discret, asupra gafei, şi îşi expune punctul de vedere diplomatic . asupra problemei.

Reporterul nostru, nu prea receptează mesajul, şi mai face o tentativă.

Cum vede invitatul, poziţia viitorului Preşedinte, faţă de Rusia.

Răspunsul este mai punctat, mai solicitant de respect faţă de profesia de formator de opinie, şi răspunde scurt:

–„în condiţiile unui democratism internaţional, şi de respect reciproc, de ce nu !?”

Apoi completează:

–„Să nu uităm că Rusia este ţara cu cea mai mare întindere de pe glob, că dispune de bogăţii naturale, cum poate puţine ţări au, şi de ce să nu beneficiem de relaţii economice rezonabile?”.

Vorbind despre programul său pentru prezidenţiale (tot îmi vine să spun preşidenţiale, ca Dana Grecu.) domnul Tăriceanu, a subliniat importanţa vectorului „educaţie”, ca determinant în devenirea României în a a şaptea mare putere socio-economică europeană.

Ajuns aci, mă întreb:

–”ce educaţie, mie, ca român, îmi face”Antena 3, Cu Gâdea, Tudor şi ai ei!”

Întrebat despre Monarhie, ca o şansă pentru România, candidatul apreciază, că în timp, ideea va trebui luată în consideraţie.

Oricum, personal, când spun emoţionat Monarhie, mă gândesc pios, la regele Carol I.

Onu

OMUL FĂRĂ CHIP

Motto:”Povestea lui Putin nu s-a terminat. Poate că abia începe…” -Masha Gessen.

Pasionat aproape vicios de cărţi, ieri mi-am cumpărat”Viaţa lui Putin”. Încă n-am deschis-o.

Sunt un fantezist din fire. Înainte de a începe lectura, imaginativ, îi dau târcoale  admirative.    Poate unii cititori se vor indispune pe obiceiul meu de a nu dezavua pe cineva, pentru că alţii, o fac.  Este o meteahnă a mea de a gusta cu ochii minţii, tot ce-mi place .

Şi, de ce să fiu ipocrit, îmi place Valodia.

Îmi place, pentru că este o personalitate teribilă, ”ştie ce vrea, şi face tot ce trebuie”.

Un episod din viaţa lui, mi s-a părut  chintesenţa tuturor învăţăturilor spirituale, privind stăpânirea de sine.

Se spune, că fiind în misiune în Germania, s-a doftoricit cu puţină vodcă, după care a adormit, întârziind la o misiune. Atunci, tânărul spion, a hotărât să nu se mai atingă de alcool. Şi circulă zvonul, că noţiunea de alcool, nu există pentru el, ca şi pentru Buddha.

Poate este o legendă, dar ideatic, mi se pare de toată lauda.

Şi Napoleon,  de a cărui tărie morală de învingător, cred că Putin, nu este străin, avea o deviză simplă:”Subordonează totul, scopului propus!”

De aci, îmi imaginez deviza lui , de o simplitate covârşitoare:”Fără alcool!”, care mă face să cred, că afirmaţia autoarei cărţii, din moto, are valoare de Oracol.

Mă deranjează un fapt, în admirarea mea istorică. Faptul că s-a înhăitat cu o piţipoancă, pentru care se spune că ar divorţa.

 Aci însă, iar mă gândesc la Napoleon,  a cărui pasiune pentru Josephina,   ar fi fost o temă demnă de condeiul lui Shakespeare, dar la care, din raţiuni de stat, spre a avea urmaşi, a renunţat în favoarea austriecei Maria Luiza.

Mă întreb însă, îngrijorat:

Să aspire Putin, la reabilitarea dinastiei ţariste?

Poate pentru un asemenea deziderat, ar merita eclipsa matrimonială prin care trece.

Ar dovedi şi el, ca şi vecinul său francez,de la vest, că, citez din memorie:”În mine, sunt doi oameni:unul numai inimă, şi altul numai cap. Când apar raţiuni de stat, inima dispare. Statul prevalează!”

Aşa probabil, pentru un moştenitor  în fruntea Franţei, inima pentru Josephina, va fi dispărut.

 Să-şi dorească Putin, moştenitorul, ţarevici?

Om trăi, şi-om vedea!

Onu

IN MEMORIAM

A plecat şi expremierul Radu Vasile. Dumnezeu să-l odihnească!

Ca o notă de profund respect politic, atribuită memoriei sale de Premier,voi relata o indiscreţie.

Într-o zi, Şeful meu politic,  de organizaţie PNŢ-cd, mă invită la dânsul, şi bătându-mă prieteneşte pe umăr, îmi spune cu o notă de mâhnire:

”nu te-am anunţat, să nu-ţi faci iluzii! te-am propus lui Radu Vasile, candidat pentru funcţia de ministru la Agricultură, şi a fost de acord.”

Mi-a cerut însă un răgaz , să-i ceară aprobarea lui Nea Nelu, cum îi spune el bătrânului Ion Diaconescu. Şi azi mi-a comunicat , că bătrânul nu e de acord, pentru că nu eşti vechi ţărănist.Vechimea în stagiu, ca la defunctul PCR. Istoria, făcută de oameni, se repetă, omeneşte!

Veridic, sau nu, momentul mi-a rămas ca unica intenţie progresistă ţărănistă, de a schimba soarta agriculturii româneşti, post decembriste, şi pentru acest fapt, nu găsesc aprecierea cuvenită, asupra capacităţii sale managerial-premierale.Nu ne-am cunoscut direct.  Totul, s-a petrecut în manieră orientală,  ca de la inimă, la inimă.

A şefului meu, şi a şefului Guvernului.

Onu

SCELERATI!

Azi, am aflat, ca din cauza unor handicapati scelerati,niste copii romani, au fost umiliti, in propria lor patrie.

In biblioteca, am cartea “TEROAREAHORTHYISTO-FASCISTA,IN NORD –VESTUL ROMANIEI. Septembrie1940-Octombrie 1944.

Tiparita in 1985, in plin regim ceausist.Mi-a fost si frica sa o citesc.

Episodul tricolorului romanesc, ma trimite cu gandul la aceasta carte, si ingrozit, ma intreb ce se intampla, daca ar fi reactionat pe masura, copii parintilor umiliti.

S-ar fi repetat episodul Targu  Mures?

Atunci macar, a fost in tara, un Ion Iliescu, si atrocitatile nu au escaladat.

N-am intrat intr-un model iugoslav.

Dar azi? Cand un Ponta, auziti voi, se apuca sa decapiteze armata de generali.

Ce bine ca sare cineva in ajutorul generalilor.

Mi se mai linisteste  angoasa, cand vad ca avem si patrioti veritabili.

Ca nu e de colea, pentru un “petic de negreata” din istoria noastra, numit Ungaria, sa ne  periclitam “linistea  transilvana”.Totodata, ma simt mandru ca intelepciune romanilor veritabili, a triumfat, asupra atavismelor unora.

Nu pot insa, cu toata ingrijorarea, sa nu ma intreb, cine-s instigatorii acestor scelerati, si de ce nu sunt extirpati, ca un apendice in stare putrida!

 

Madi si Onu

LA MULŢI ANI NAŢIONALI!

Azi este ziua mamei mele, ŢARA.

Aş vrea să-i urez ceva, pe măsura Grandorii sale, dar mă simt prea mărunt.

Mă uit în oglindă, şi mă văd mic, precum un degetar.

Dar mi-ar place să fiu astfel, să o pot ocroti de înţepăturile vrăjmaşe otrăvite, din interior şi din afară.

Până atunci…, mamă-Ţară dragă,îţi doresc, şi îţi urez, LA MULŢI ANI,

LA MULŢI ANI NAŢIONALI!

Madi şi Onu

CA UN PROFAN….!

Despre mine, desigur, că nu sunt luat în seamă  la comentarii.

Mărturisesc, nu prea mă prăpădesc, datorită atât poezioarei  unui tehnician, plin de optimism, din echipa mea de lucru.

Acesta,  în momente de stres, recită entuziast, următoarele rime şugubeţe :

”Dacă ninge.., dacă plouă.., nu-mi pasă.., vă spun şi vouă…, c- am canadiană nouă!”

Cât şi din respect faţă de creierul meu, care într-o noapte, exasperat, mi-a şoptit, cele aflate dintr-o carte:

”dacă nu mă foloseşti, mă pierzi!”

Şi ce mod mai stimulant, de a-mi folosi creierul, decât aşternerea balivernelor, care mă bântuie, după ce-mi stric somnul la Sinteza zilei?

Spre pildă, de când am aflat că Premierul, a fost desemnat, interimar la Justiţie,  de  către Preşedintele interimar Antonescu, până se va lămuri disponibilitatea doamnei Mona Pivniceru, pentru preluarea  funcţiei depline de ministru al justiţiei, mă torturează o dilemă, mai rău cred, ca pe Andrei Pleşu, redutabilul preopinent, al preşedintelui suspendat sine die.

Va începe, deci, domnia sa Interimarul, acţiunea de sprijinire, a Autorităţii judecătoreşti, pe ici  pe colo, prin părţile sale vitale, până la tonifierea sa constituţională?!

Abia atunci.., probabil, Autoritatea judecătorească se va fi sesizat, în sfârşit,  de solicitarea USL, privind instigarea la  calomnierea Ţării, de către unii dintre tovarăşii noştri  postcomunişti!

( Ce fiori de mândrie românească, mă străbat, când spun Antonescu, gândindu-mă la mareşalul Ion Antonescu, un anticomunist pe bune, din câte am înţeles!).

Va avea deci, domnul Ponta, curajul acestei iniţiative?

Madi şi Onu

VASALITATE

Motto:”Subordonează totul, scopului propus!” -Napoleon

Era deviza de viaţă  a lui Napoleon.

Pe zi ce trece, mă conving, de nevoia Europei, de noi românii în Uniunea Europeană.

De noi demni, sau de noi vasali.

De fapt, nu de noi, harnicii şi gânditorii , ci de noi obedienţii, acceptori ai conceptului de austeritate.

Li s-a indus, subliminal, că am fi o gloată dirijabilă cu bâta, căreia, să-i fie impuse rigorile imixtiunii altora.

Am senzaţia, că înfumurării închipuite, i se pare că am putea fi şoricelul la cheremul ghearelor cuiva.

Ce şoc, să fim un popor abil, demn de elemente surpriză, în gândire şi acţiune.

Cum?

-Am mers noi înşine, la Reuniunea CE, în ciuda cutumei, că le vom fi fost puşi pe tavă.

-Am demontat, cu o mişcare de geniu universal, rânjetul sardonic, al celor ca ne promiseseră pe tavă sardanapalilor, care vorbesc despre  democraţie, de parcă ar merge să urineze.

Iuţeala de gândire şi de acţiune, a românului  adevărat, i-a surprins, crezând, convinşi prin minciună,  că am fi o turmă manipulabilă.

În fapt,    în afară de vasalitate, ce-mi poate aduce această UE?

Dacă aş fi   Ponta, i-aş reteza-o scurt,    cu un simplu gest :

”stai cuminte cucoană, România, este a Românilor, care, prin aleşii lor demni, Parlamentul, au hotărât ce vor!”

„De ce n-ai scos un „achtung,”fie şi ipocrit,  când se produceau atrocităţile desfiinţării spitalelor, şi ajutoarelor de sănătate, în timp ce banii împrumutaţi, dispăreau  fără urmă?”. „Îţi convenea?”

Poate raţiuni economice, de repararea dezastrului , în care am fost aduşi,  să determine rezeva diplomatică a Premierului, faţă de insolenţa imixtiunii, la care asistăm.

Posibil.., înţelepciunea lui „frica păzeşte bostănăria”, dar ar fi poate necesară o atitudine fără echivoc, faţă de încercările unora  „de a-şi băga nasul, unde nu le fierbe oala!”

Spiritul democratic, ar arăta altfel.

Doar tendinţa de  de vasalitate, feudal acceptată, îl  poate pretinde distorsionat.

Madi şi Onu

VICTOR, CRIN ŞI NAPOLEON.

Vă rog, nu-mi luaţi în nume de rău, postul, eu nefiind jurnalist, analist, şi ce se mai vehiculează prin lumea noastră dornică de RATING.

Pur şi simplu, am chef de glumă, din cauza căldurii.

Şi întreb: chiar sunteţi convinşi  că Preşedintele Băsescu, este extraordinar?

Ei bine, eu spun : NU!

Abilităţile mărunte, în care şi-a câştigat o anumită notorietate, nu-mi impun.

Sau, îi credeţi pe Ponta şi Antonescu, nişte uzurpatori, de democraţie, ai statului de drept?

Ei bine, tot NU!

Ba, aş avansa ideea că sunt nişte Napoleoni ai României moderne.

Argumente?

–Toulon. Când Micul Caporal, a vizitat îmrejurimile portului Toulon, asediat de flota engleză, a privit, a tăcut, şi a mobilzat câteva unităţi de artilerie, cu care a bombardat vasele engleze.

Efectul?

Englezii şi-au luat tălpăşiţa, în câteva ore, iar portul a fost eliberat.

Similar, micuţii noştri, au vizitat Parlamentul, şi în decurs de câteva ore, l-au eliberat de asediatorii Blaga, Avocatul poporului şi Anastase.

Într-adevăr, lovitură, demnă de Napoleon, la Toulon.

-Austerlitz. Zonă mlăştinoasă, asediată de ruşi şi austrieci.Disproporţie de forţe. Napoleon simulează tactic, teama, dar acceptă lupta, după ce aprivit îndelung, tăcut, luciul lacurilor.

Atacaţi în zori, adversarii fug spre lacurile îngheţate. Napoleon  le bombardează , zeci de mii de soldaţi, sunt înghiţiţi de ape. Dezastrul soldaţilor Împăraţilor Alexandru I şi Francisc I este copleşitor.

Nu ştiu, ce oportunităţi tactice, în  genul colinelor portului Toulon sau lacurilor îngheţate  de la Austerlitz, au văzut copilaşii Victor şi Crin, dar e limpede, că Napoleon le-ar fi valorificat sigur. Ai noştri,au privit, au tăcut, şi au asediat implacabil.

 Bravo, lor!

Aşa că, să încetăm fetişizarea invincibilităţii, de dragul de a ne afla în treabă.

Recomand sfatul păstrării măsurii, mai ales după ultima ştire, prin care evenimentele cu arestarea şefului vămii Constanţa, şi zvonistica implicării lui Sorin Blejnar, ar aparţine tot de atotputernicia domnului Băsescu, prin care vrea să le arate unora, că încă dispune de mijloace să sperie, pe cine ar comite imprudenţa să nu-i mai fie loial.

 Nimic mai fals.

Aş înclina să cred, că măsura, ar fi de genul:”e timpul părăsirii vasului în scufundare; să dăm semnale clare, poate mai salvăm ceva!”

Madi şi Onu