Arhive pe categorii: Istoria

SPER…

Am senzația că  Președintele Iohannis, l-a întâlnit pe BISMARK, în persoana Președintelui  Dragnea.

Și sper, să nu-l văd încovoiat sub  troznetul harapnicului acestuia!Mereu apelez la pildele istoriei. Nu cred că cineva care a citit serios,Istoria, nu a văzut fotografia :Bismark, conduce Reichstagul. De un autoritarism remarcabil, mi-am amintit de ea, aseară, văzând buriceala de hârțogar, a Președintelui Iohannis. Personajul acesta fals, nu înțelege că are în fața sa, un colos:porul român,  modest până nu-i arăți disprețul necugetat.

Și ce dispreț mai necugetat, decât ignorarea dorinței  PSD, în frunte cu Președintele său Dragnea, să-i conducă destinul, prea oropsit de toți simulanții de patriotism.

Sunt adeptul implacabil al lui Machiavelli, care spunea că merită să conducă Țara, acel Partid, care vrea binele concret al acesteia.

Iar Programul de guvernare al PSD, nu pare o glumă de un sarcasm PNL_ist, imbecil. Trebuie să fii prea nerod,  să-ți închipui că un colos precum Dragnea, nu va conduce soarta României, la fel de autoritar și eficient, precum Partidul  care l-a onorat să-l îndrume spre victoria aproape absolută. Și pentru aceasta, nu are motiv , să lase la aprecierea cuiva, cu genă , pare-se neromână, soarta Țării.

Eu apreciez, că un Codrin Ștefănescu, poate fi un  veritabil echivalent al lui Dragnea, în fruntea Guvernului României.

Inteligent, cult, patriot, loial, energic și ferm, ar fi, în opinia mea , dubliura fidelă a lui Dragnea, spre desăvârșirea națională a  acțiunii sale de prosperare europeană a ROMÂNIEI.

Onu

2 comentarii

Din categoria Istoria, Pagini de Jurnal

Aş….

Motto: ”Rău cu rău, dar mai rău fără el”-Proverb neaoş.

Aş scrie dar nu am nici un chef.

Sindromul spaimei de câini, parcă s-a dizolvat.

Victoria lui Iohannis,mi-a produs bucurie, dar şi un gust amar.

Mi-a dovedit, că am prejudecăţi.

Spre pildă, unul din vecini, are în curte, o haită gălăgioasă de câini.

Şi care, de câte ori treceam pe lângă poarta lui, parcă te rupeau, cu lătrăturile lor.

Deseori, ocoleam curtea vecinului, să nu cumva să scape vreunul, să mă facă praf.

Aşa se face că marcat de lătrăii vecinului, am stat cu frica-n oase pentru victoria lui Iohannis.

Dar se vede treaba, că vagabonzii Capitalei, încă nu au fost strânşi prin ogrăzile lor citadine, de către miloşii ocazionali, transformaţi adhoc în iubitori de lătrătoare. Dar în ţară? Că nu doar bucureştenii l-or fi ales?

Victoria lui Iohannis, este axiomatică.

De ce oare mă temeam de efectul canonadei anteniste asupra viitorului Preşedinte?

De ce nu s-a descurajat el de toată hărmălaia împotriva lui?

E ceva ce mă râcâie, şi nu-mi pot explica.

Să fie EL, cel aşteptat, şi meritat de români?

Onu

23 comentarii

Din categoria Istoria, Pagini dejurnal

P 84, Opinii

Ieri, Radu Tudor, l-a avut ca invitat pe ex-Premierul Tăriceanu.

Evident, cu scop electoral. Poate iese Domnia sa Preşedinte, în locul lui Ponta. De ce să nu fim prevăzători, cu toate posibilităţile. Şi atunci, poate organizăm o graţiere preşidenţială(cum mai graţios decât Eba, pronunţă Dana Grecu). Dar nu asta este tema postului, ci câteva lecţii pertinente de comportament jurnalistic, pe care i le-a dat domnul Tăriceanu lui Radu Tudor, şi, de ce să nu recunosc, nu cred că doar lui!

Prima atenţionare, a avut loc, după vitejia prezidenţială,clamată burlesc de ei a infracţiunii de la Lukoil.

Cu o modestie tâmpă, Radu Tudor recunoaşte că nu-i prea are pe ruşi la inimă, şi începe să-l spurce pe Traian Băsescu pentru atitudinea belicoasă faţă de ruşii evazionişti de la Lukoil. Prezidenţiabilul îl atenţionează discret, asupra gafei, şi îşi expune punctul de vedere diplomatic . asupra problemei.

Reporterul nostru, nu prea receptează mesajul, şi mai face o tentativă.

Cum vede invitatul, poziţia viitorului Preşedinte, faţă de Rusia.

Răspunsul este mai punctat, mai solicitant de respect faţă de profesia de formator de opinie, şi răspunde scurt:

–„în condiţiile unui democratism internaţional, şi de respect reciproc, de ce nu !?”

Apoi completează:

–„Să nu uităm că Rusia este ţara cu cea mai mare întindere de pe glob, că dispune de bogăţii naturale, cum poate puţine ţări au, şi de ce să nu beneficiem de relaţii economice rezonabile?”.

Vorbind despre programul său pentru prezidenţiale (tot îmi vine să spun preşidenţiale, ca Dana Grecu.) domnul Tăriceanu, a subliniat importanţa vectorului „educaţie”, ca determinant în devenirea României în a a şaptea mare putere socio-economică europeană.

Ajuns aci, mă întreb:

–”ce educaţie, mie, ca român, îmi face”Antena 3, Cu Gâdea, Tudor şi ai ei!”

Întrebat despre Monarhie, ca o şansă pentru România, candidatul apreciază, că în timp, ideea va trebui luată în consideraţie.

Oricum, personal, când spun emoţionat Monarhie, mă gândesc pios, la regele Carol I.

Onu

2 comentarii

Din categoria Educatie., Istoria, Pagini de Jurnal

OMUL FĂRĂ CHIP

Motto:”Povestea lui Putin nu s-a terminat. Poate că abia începe…” -Masha Gessen.

Pasionat aproape vicios de cărţi, ieri mi-am cumpărat”Viaţa lui Putin”. Încă n-am deschis-o.

Sunt un fantezist din fire. Înainte de a începe lectura, imaginativ, îi dau târcoale  admirative.    Poate unii cititori se vor indispune pe obiceiul meu de a nu dezavua pe cineva, pentru că alţii, o fac.  Este o meteahnă a mea de a gusta cu ochii minţii, tot ce-mi place .

Şi, de ce să fiu ipocrit, îmi place Valodia.

Îmi place, pentru că este o personalitate teribilă, ”ştie ce vrea, şi face tot ce trebuie”.

Un episod din viaţa lui, mi s-a părut  chintesenţa tuturor învăţăturilor spirituale, privind stăpânirea de sine.

Se spune, că fiind în misiune în Germania, s-a doftoricit cu puţină vodcă, după care a adormit, întârziind la o misiune. Atunci, tânărul spion, a hotărât să nu se mai atingă de alcool. Şi circulă zvonul, că noţiunea de alcool, nu există pentru el, ca şi pentru Buddha.

Poate este o legendă, dar ideatic, mi se pare de toată lauda.

Şi Napoleon,  de a cărui tărie morală de învingător, cred că Putin, nu este străin, avea o deviză simplă:”Subordonează totul, scopului propus!”

De aci, îmi imaginez deviza lui , de o simplitate covârşitoare:”Fără alcool!”, care mă face să cred, că afirmaţia autoarei cărţii, din moto, are valoare de Oracol.

Mă deranjează un fapt, în admirarea mea istorică. Faptul că s-a înhăitat cu o piţipoancă, pentru care se spune că ar divorţa.

 Aci însă, iar mă gândesc la Napoleon,  a cărui pasiune pentru Josephina,   ar fi fost o temă demnă de condeiul lui Shakespeare, dar la care, din raţiuni de stat, spre a avea urmaşi, a renunţat în favoarea austriecei Maria Luiza.

Mă întreb însă, îngrijorat:

Să aspire Putin, la reabilitarea dinastiei ţariste?

Poate pentru un asemenea deziderat, ar merita eclipsa matrimonială prin care trece.

Ar dovedi şi el, ca şi vecinul său francez,de la vest, că, citez din memorie:”În mine, sunt doi oameni:unul numai inimă, şi altul numai cap. Când apar raţiuni de stat, inima dispare. Statul prevalează!”

Aşa probabil, pentru un moştenitor  în fruntea Franţei, inima pentru Josephina, va fi dispărut.

 Să-şi dorească Putin, moştenitorul, ţarevici?

Om trăi, şi-om vedea!

Onu

2 comentarii

Din categoria Istoria, Pagini de Jurnal

IN MEMORIAM

A plecat şi expremierul Radu Vasile. Dumnezeu să-l odihnească!

Ca o notă de profund respect politic, atribuită memoriei sale de Premier,voi relata o indiscreţie.

Într-o zi, Şeful meu politic,  de organizaţie PNŢ-cd, mă invită la dânsul, şi bătându-mă prieteneşte pe umăr, îmi spune cu o notă de mâhnire:

”nu te-am anunţat, să nu-ţi faci iluzii! te-am propus lui Radu Vasile, candidat pentru funcţia de ministru la Agricultură, şi a fost de acord.”

Mi-a cerut însă un răgaz , să-i ceară aprobarea lui Nea Nelu, cum îi spune el bătrânului Ion Diaconescu. Şi azi mi-a comunicat , că bătrânul nu e de acord, pentru că nu eşti vechi ţărănist.Vechimea în stagiu, ca la defunctul PCR. Istoria, făcută de oameni, se repetă, omeneşte!

Veridic, sau nu, momentul mi-a rămas ca unica intenţie progresistă ţărănistă, de a schimba soarta agriculturii româneşti, post decembriste, şi pentru acest fapt, nu găsesc aprecierea cuvenită, asupra capacităţii sale managerial-premierale.Nu ne-am cunoscut direct.  Totul, s-a petrecut în manieră orientală,  ca de la inimă, la inimă.

A şefului meu, şi a şefului Guvernului.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Istoria, Pagini de Jurnal

SCELERATI!

Azi, am aflat, ca din cauza unor handicapati scelerati,niste copii romani, au fost umiliti, in propria lor patrie.

In biblioteca, am cartea “TEROAREAHORTHYISTO-FASCISTA,IN NORD –VESTUL ROMANIEI. Septembrie1940-Octombrie 1944.

Tiparita in 1985, in plin regim ceausist.Mi-a fost si frica sa o citesc.

Episodul tricolorului romanesc, ma trimite cu gandul la aceasta carte, si ingrozit, ma intreb ce se intampla, daca ar fi reactionat pe masura, copii parintilor umiliti.

S-ar fi repetat episodul Targu  Mures?

Atunci macar, a fost in tara, un Ion Iliescu, si atrocitatile nu au escaladat.

N-am intrat intr-un model iugoslav.

Dar azi? Cand un Ponta, auziti voi, se apuca sa decapiteze armata de generali.

Ce bine ca sare cineva in ajutorul generalilor.

Mi se mai linisteste  angoasa, cand vad ca avem si patrioti veritabili.

Ca nu e de colea, pentru un “petic de negreata” din istoria noastra, numit Ungaria, sa ne  periclitam “linistea  transilvana”.Totodata, ma simt mandru ca intelepciune romanilor veritabili, a triumfat, asupra atavismelor unora.

Nu pot insa, cu toata ingrijorarea, sa nu ma intreb, cine-s instigatorii acestor scelerati, si de ce nu sunt extirpati, ca un apendice in stare putrida!

 

Madi si Onu

6 comentarii

Din categoria Istoria, Pagini de Jurnal

LA MULŢI ANI NAŢIONALI!

Azi este ziua mamei mele, ŢARA.

Aş vrea să-i urez ceva, pe măsura Grandorii sale, dar mă simt prea mărunt.

Mă uit în oglindă, şi mă văd mic, precum un degetar.

Dar mi-ar place să fiu astfel, să o pot ocroti de înţepăturile vrăjmaşe otrăvite, din interior şi din afară.

Până atunci…, mamă-Ţară dragă,îţi doresc, şi îţi urez, LA MULŢI ANI,

LA MULŢI ANI NAŢIONALI!

Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Istoria