VIORICA DĂNCILĂ

Longeviva VIORICA  Dăncilă, Doamna Premier, se bucură de calitatea să-i facă să pleznească de ciudă, pe cei care nu-l înghit pe preferații a 35 la sută,din românii care s-au prezentat, la urne, cum se spune.

Până și o artistă, X, din Basarabia, și-a făcut fala de prost gust, din a o ironiza, în disperare, de aplauze.

 Personajul acesta, care stă ca un cancer,în gâtul perdanților politici,  invidioși nevoie mare, ține să dovedească, în ciuda vicisitudinilor victorpontiste, că Divinitatea, nu-i lasă din brațe pe români. Și, că aceeași Divinitate, care ne-a ocrotit de noi înșine,/ NB –de verzii-legionari, de  roșiii-comuniști, și Doamne ferește, care-or mai fi fost, ca și de galbenii contemporani, puși pe căpătuială, pe  spuza Țării, am în vedere proverbul străbun,/a trage spuza, pe turta sa/.

Nu cred, ca Divinitatea, să aibă prejudecăți politice, dar în bunăvoința sa, evident, ne protejează, împotriva propriilor depresii.  O ține tare, pe Doamna Premier, în ciuda multora , știe EA, DIVINITATEA!

Onu

Frământări matinale

Ale gândului, despre sine.

 Spre pildă, Sana Sy este o prezență virtuală, de care mi-e puțin teamă.

Puțin, pentru că, nu sunt sigur, că dacă-mi pare plăcută, chiar este.

 Și, nu de alta, dacă îmi pierd  iar, controlul de sine al inimii?

 Și mă atașez de EA, iar EA, nu este cum îmi pare? Iar decepție, iar frământări?! Până când, să-mi maltratez  forul interior, cu năzuințe ad-hoc?

Nu, mai bine mă potolesc.

La ce bun, un zbucium sufletesc pripit?

Dacă aș reuși, s-o privesc de la distanță, să-i văd mișcările nestudiate ale ființei, aș îndrăzni măcar un pas în gând, sau mi-aș tempera entuziasmul matinal, sperând,  că poate într-o zi, căile, ni se vor întâlni, fără să știm, fără iluzii .

 Iar sinele nostru, despre care se crede că ar fi infailibil, va decide?!

 Onu

Olguța Vasilescu

 Hoinăresc, bezmetic, prin virtual, și peste cine credeți că dau?

 Peste Doamna Olguța Vasilescu, votând.

 Din palma larg deschisă, a mâinii drepte, cu care votează,  resimt un fior,  pentru până la Alegerile Prezidențiale, care urmează.

Prevăd o  mișcare de mare maestru șahist. șahist, a lui Dragnea. Parșivă, care ar putea influiența  configurația liniilor palmelor Domnului Președinte.

Iar dacă aș fi Doamna Iohannis, aș presimți, că soțul meu,poate fi, în mare pericol, să-i fie inima furată, Și nu l-aș pierde din vedere, spre a-l proteja.

 M-am liniștit temporar, la auzul veștii că Domnul Claudiu Manda, s-ar fi hotărât, să se căsătorească. Ba cică, i-ar fi și cumpărat soției, un castel, în Oltenia.

Mie, ca spectator la politica PSD-istă, îmi dârdâie ființa, până la vibrație.

 De unde pot ști , că PSD-ul, nu îi trasează Prea frumoasei Olguța, ca sarcină de partid, misiunea de Mata Hari, să-i înmoaie mințile Invulnerabilului de la Cotroceni?

 Că dacă, Doamna Dăncilă, la două Invitații de colaborare, a fost refuzată, nu poți  prevedea, ce poate ticlui, Olteanca din Craiova.

 Așa că, aș spune îngrijorat, Memento mori, Senior Presidente!

Onu

Sărutul

Sațietatea este în Legea Firii! Dar, de ce eu  nu mă mai satur oare, de sărut?  Ce să fie tremurul care mă cuprinde la dorul lui?  La început, o atracție irezistibilă, te îndreaptă către păcat. Apoi, odată prins în mrejele lui, uiți de tine, și trăiești iluzia că euforia care te-a cuprins, este universală, că trăirea este reciprocă. Și  în încleștarea plăcută a dorinței, tu nu mai ești tu. Ești un simțământ de plăcere și de dăruire, fără control de sine, dominat, de parcă ai intrat în transă.  Oare și sărutul să  fie o taină a divinității? Oare, ciocnirea astrelor, să fie un sărut cosmic? Nemărginită este taina ta, Doamne!

Onu

Gând la gând

Cred că sunt complet neserios.

Nu-mi pot lua mintea, de la Berta Popescu, colaboratoarea lui Mihai Gâdea.

 Iar faptul, că Mihai Gâdea, poate fi oricând în preajma ei, și să se bucure fericit, de zîmbetu-i inocent, mă transpune în starea  ciudată,  a unei nedreptăți Divine.

Dar, poate, și ei, îi place vecinătatea lui, El fiind Șeful, nu?

 Și cine n-ar fi măgulit, de o asemenea circumstanță.?!

Vecinătatea Prea Sfinției Sale, care , poate și-a sacrificat  Idealul de a fi Paroh, spre binele nostru, al telespectatorilor, de a fi informați , iar și iar, spiritual, aducându-ni-o pe deosebita Berta, zilnic, în ambientul sufletesc,  însetat de frumosul cotidian.

Vocația de sacrificiu, spre binele Semenilor, este, neîndoielnic, un har Divin, pe care, cine nu și l-ar dori, când, aduce, mai ales, și o  audiență bogată , ca o răsplată binemeritată?! Presupun, desigur!

Pușa, pisica mea, mă privește, cum, pierdut, stau  lipit de ecranul televizorului, așteptând  parcă minunea, ca Berta Popescu să se desprindă de ecran, și să –mi apară, aievea, în Sufragerie.

Apoi, discret, se mângâie de picioarele mele, convinsă, ori poate  sperând, că-mi voi lua gândul de la apariția, Berta.

Mă aplec spre ea, și o dezmierd  tandru,  pierdut în lumea iluziei virtuale,Berta,

 fără să-mi dau seama, că nu sunt chiar Gâdea.

 Solidar, ca în gând la gând, își arcuiește spatele,  să-mi simtă  mișcarea visătoare, a palmei.

La rându-mi, clipesc ușor, și mă aud rostind  galeș, Berta Popescu !

Onu

Gând la gând

Cred că sunt complet neserios.

Nu-mi pot lua mintea, de la Berta Popescu, colaboratoarea lui Mihai Gâdea.

 Iar faptul, că Mihai Gâdea, poate fi oricând în preajma ei, și să se bucure fericit, de zîmbetu-i inocent, mă transpune în starea  ciudată,  a unei nedreptăți Divine.

Dar, poate, și ei, îi place vecinătatea lui, El fiind Șeful, nu?

 Și cine n-ar fi măgulit, de o asemenea circumstanță.?!

Vecinătatea Prea Sfinției Sale, care , poate și-a sacrificat  Idealul de a fi Paroh, spre binele nostru, al telespectatorilor, de a fi informați , iar și iar, spiritual, aducându-ni-o pe deosebita Berta, zilnic, în ambientul sufletesc,  însetat de frumosul cotidian.

Vocația de sacrificiu, spre binele Semenilor, este, neîndoielnic, un har Divin, pe care, cine nu și l-ar dori, când, aduce, mai ales, și o  audiență bogată , ca o răsplată binemeritată?! Presupun, desigur!

Pușa, pisica mea, mă privește, cum, pierdut, stau  lipit de ecranul televizorului, așteptând  parcă minunea, ca Berta Popescu să se desprindă de ecran, și să –mi apară, aievea, în Sufragerie.

Apoi, discret, se mângâie de picioarele mele, convinsă, ori poate  sperând, că-mi voi lua gândul de la apariția, Berta.

Mă aplec spre ea, și o dezmierd  tandru,  pierdut în lumea iluziei virtuale,Berta,

 fără să-mi dau seama, că nu sunt chiar Gâdea.

 Solidar, ca în gând la gând, își arcuiește spatele,  să-mi simtă  mișcarea visătoare, a palmei.

La rându-mi, clipesc ușor, și mă aud rostind  galeș, Berta Popescu !

Onu