Arhive lunare: Septembrie 2015

AMĂRĂCIUNE…

Este sentimentul straniu pe care îl resimt, după căderea Moţiunii de cenzură de ieri.

Dacă se poate numi moţiune!.

De fapt, amărăciunea mea constă în faptul că doctrina mea preferată, a născut, cum se spune, „Un şoarece mort”, prin exponenta sa feminină, doamna Alina Gorghiu.

Mai mult, prestaţia Născătoarei, a fost pe măsura avortonului conceput.

Mi-ar fi plăcut ca Preierul să primească o lecţie, de care să ţină seama în bunul mers al Guvernării post exerciţiului de incapabilitate politică liberală.

După dezbaterea susţinătorilor „moţiunii” mi-a rămas senzaţia că aş fi vizitat o expoziţie de papagali retrograzi în mentalitatea criticii comuniste.

Ce să înveţe Ponta din acea pălăvrăgeală calomniatoare.

Am râs cu lacrimi amare, că singura doctrină –speranţă, doctrina liberală a degenerat în mentalitatea de haită, preluată din practica arivist comunistă.

Cum să nu schiaune unele aşa zise” ambasade”, cu ifose de sfetnici, când asistă la o asemenea mostră de regres politico-mental!?

Eram sigur de aprobarea moţiunii ar fi fost un exemplu de inepţie în a nu–şi aprecia rezultatele activităţii., însă am urmărit dezbaterile în speranţa aflării unui nou Crin Antonescu.

Dar vai, în afară de vehemenţa Alinei Gorghiu, de mă temeam să nu-şi pună poalele-n cap, după ce Ponta iar a surclasat-o demonstrându-i cu nişte copii xerox că este departe de Preasfânta închipuire rezultată din vehemenţa solicitărilor ca Ponta să-şi dea demisia.

Discursul politic îşi are tainele lui, pe care nu şi le divulgă oricărui închipuit, că proferarea „ariei calomniei” se poate transforma în artă retorică.

Politicienii de duzină închipuiţi ar trebui să ia aminte!

Arta discursului politic, are la bază adevărul inexorabil.

Nu se poate construi un discurs, pe născociri ariviste.

Onu

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Pe scurt…

Nu excelez în texte abuziv de lungi.

Pur şi simplu m-aş plictisi şi indispune citindu-mă.

Să renunţ la blog, nu mai pot.

Am căpătat o dependenţă sinonimă viciului.

Dar ca să mă împac pe mine însumi, îmi voi adapta postările la prezentarea unora aprecieri scurte.

Asupra a diverse nedumeriri în privinţa comportării unor entităţi biologice, ale căror manifestări nu le înţeleg.

Spre pildă, Primarul Capitalei, medicul Sorin Oprescu.

Asupra a două aspecte din viaţa sa.

Primul,acela al necazului său judiciar.

Merg pe prezumţia de nevinovăţie, dar ceva ilogic, mă terorizează.

De ce a fost nevoie să faciliteze pretextul aşa zisei mite?

Flagrant sau nu, gestul său sumbru,de a-i fi parvenit bani înseriaţi, astfel ca să poată fi acuzat de corupţie este cel puţin aberant.

Apoi, alt aspect, mă nedumereşte cumplit.

Acela al sănătăţii. Am înţeles că de zeci de ani, este insulino-dependent. Devine cred jenant pentru un medic, (reputat zice-se), să tolereze în corpul său, o boală atât de perfidă ca diabetul

Şi dacă medicina s-a dovedit neputincioasă, pregătirea sa mediclă, ar fi fost de natură să-l orienteze către potenţialul de autovindecare al organismului, folosind terapii complementare.
Sau,Domnia sa ca mulţi medici este atât de închistat în neputinţa Divinului din Natură, încât a ignorat pur şi simplu , măcar posibilitatea de a fi încercat o cale complementară  spre a-şi fi învins boala…

I-a fost mai uşor să ajungă Primarul Capitalei, decât să-şi refacă şi gestioneze propriul capital de sănătate., scăpând de tributul plătit diabetului.

Dar probabil fiecare cu plăcerile sale.

Altfel spus, cu Soarta/Karma sa.

De unde şi vorba, că ne-o facem cu mâna noastră.

Onu

8 comentarii

Din categoria agini de jurnal, Pagini de jurnal. Proza scurta.

„ACESTUI Premier…”

„ACESTUI Premier!”

Insultat mitocăneşte, a început să-i vină demnitatea la cap

Ajunge câtă umilinţă venetică a suportat.

Sunt convins că a făcut-o pentru ca activitatea premierală să meargă în folosul guvernării pe care a smuls-o din mâinile acoliţilor „simulacrului de preşedinte”

.L-am înţeles când a plecat capul în faţa „unuia … numit Baroso”.

Nu a vrut să piardă creditele nerambursabile europene.,

Rămâne de neînţeles pentru mine de ce şi-a sacrificat demnitatea fără să valorifice această oportunitate.

De fapt, pentru mine este evident că infatuarea tinereţii şi-a spus implacabil cuvântul.

Tributar unor sfaturi tămâietoare proaste, devenite posibile graţie înclinării sale către fanfaronadă, s-a înconjurat de „ineficienţa precarităţii profesionale a tinereţii”.

Pentru că, să fim lucizi, tinereţea, dacă n-a trecut prin bisturiul doctorului Ciomu, poate avea virtuţi în serai, nu în guvern..

Oricum, este bine , că a învăţat de la Primăriţa Craiovei, să pună sârma cuvenită, cui se întinde prea mult, insultându-l.

Şi mai cred că tot românul-român, este mândru de Premierul său, şi ar vrea să-l reprezinte eficient, naţional, la Consiliul Europei.

În final, i-aş face o recomandare:

–”Premier al României, poartă-te impasibil,  precum Luna, la zgomotele Pâmântului!”

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini dejurnal, râsu-plânsu.

Ca musca-n lapte…

Motto:”Dacă nu vrei să zgândări muştele, nu scotoci în balega de pe drum.” –Onu (Din experienţa mozambicană)

Ieri, vorbind despre femeia mozambicană, mi-am amintit de o plimbare cu maşina prin jungla africană.

Eram cu maşina de teren a colegilor noştri.

Cu noi, pe post de ghizi,  şi câţiva localnici.

La un popas, pe unul din aceştia l-a pus păcatul, să scormonească o balegă imensă.

Probabil de elefant, după mărime.

Nici nu şi-au pornit bine treaba, că un roi de muşte, (ei le spuneau”ţeţe”) a şi tăbărât asupra lor.

Scena a fost de coşmar. Încercând să se ascundă în maşină, s-au lovit cumplit la picioare iar pe rănile deschise au început să roiască muştele deranjate.

A fost efectiv, o cursă contra cronometru.

Pentru mine s-a soldat cu o mare spaimă, ştiind numai rele despre „muşcătura ŢEŢE”.

Poate de fapt, nici nu erau, pentru că întors în Ţară, analiza epidemiologică nu a relevat nici un pericol.

Dar, de ce mi-am amintit cele relatate?

Simplu, pentru că, Sinteza zilei, nu respectă înţelepciunea din motto.

S-au apucat să scormonească în trecutul de SECURIST al lui Traian Băsescu.

Foiletonul citit de Gâdea este prezentat savuros, dar mie mai mult îmi plac episoadele

„Crimelor din Midsomer.”

Cred că nici eroului din povestiri nu i-au prea plăcut, că a vociferat pe unde a mai avut posibilitatea şi a declarat că-l va da în judecată, pe Mihai Gâdea pentru insultă şi calomnie.

După impresia lăsată, Gâdea a cam băgat-o puţin pe mânecă.

Au observat şi invitaţii.

S-a văzut din încercările lor de a-l linişti.

Unul a spus că nu mai există infracţiunea de insultă şi calomnie, iar altul, mai isteţ în diversiuni, i-a sugerat că… în cazul deschiderii unei acţiuni, va avea prilejul nemijlocit să aducă direct în instanţă, aşa zisele fărădelegi ale fostului Preşedinte.

Cred că au fost de bun augur intervenţiile de mai, sus, pentru că Mihai Gâdea aparent s-a mai liniştit.

M-am mai liniştit şi eu, întrucât îmi sunt simpatici amândoi protagoniştii.

Că.., de ce m-aş stresa, dacă tot nu se ia nici o măsură?

Mai bine-o ducem într-o veselie.

De unde şi postul de faţă.

Că de mâine, trec de la Gâdea, la Leo de la Strehaia, pe Kanal D /wow-biz.

Doar ăştia, n-or vorbi tot despre securişti.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

Român sunt, glumeţ îmi ziiiiceee…..

Că doar nu credeţi că surceaua sare departe de codru.

Aşa că azi, mi-am zis.

Ia să văd doar Ponta se pricepe la poante când e vorba de nevoile Ţării de justiţie?

Aşa că am plecat de dimineaţă, chitit pe glume.

Dar ce glume…

Voiam pur şi simplu, să sărut o fată.

Fără o ţintă precisă.

Pur şi simplu, să realizez o apropiere de epiderme, indiferent cum şi unde.

Oricum, în Bucureştiul iubit să fie.

Aşa că am plecat hai-hui, pe Magistrala care leagă Sudul de Nordul Capitalei,

Ajung la Parcul Tineretului, unde la intrare se află un butic de cărţi.

Fireşte, cu o buticăriţă.

Mă apropii de cărţile expuse.

–„Doriţi să cumpăraţi ceva? Mă întreabă plină de amabilitate vânzătoarea.

Mă uit surprins la ea. Gura plină, cu buze roşii,cărnoase şi umede.

Îmi aminteşte de femeile mozambicane.cu aceleaşi buze cărnoase, dar aproape întunecate.şi uscate de soarele african.

Simt cum păcatul mă furnică şi răspund:–Aş vrea să te sărut, pasional..

.Fata, tot româncă, poartă gluma la ea şi-mi răspunde râzând.–„Nu se poate,că e păcat!”

–„Ce păcat? îi răspund eu, simţind cu mă încinge gura ei superbă.”

–„Păcaaat…, că e mare sărbătoare;dublă chiar!”

Credul şi cucernic îi privesc licărirea din ochi, ca o invitaţie la sfinţenie.

Devin grav, şi-i răspund:

–„Daaa, măi, nu ştiam, te rog iartă-mă!” „Dar ce sărbătoare?”

Cu ochii mijiţi şăgalnic, îmi răspunde:

–„Da,,,, Sfânta Lene şi Cuviosul Puturos”!

M-a bufnit râsul, dar pofta de sărut, îmi trecuse.

Gândul marelui păcat, pusese deja, stăpânire pe mine.

Noi românii avem şi respectăm atâtea sărbători sfinte, pe când eu le ignor, nici măcar ştiind de ele.

Mare păcat!

Astfel, Karma mea a rămas neîmplinită.
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

Miri…

Miri, Miri, nu glumi,

Nu cunoşti încă românii

Lor le place să vorbească

Totul să zeflemisească

Nu contează rezultatul

Bine că-l cred democrat,

Precum născocitul plagiat,

La comanda avortat

Tu ce crezi… cuiva îi pasă ?

Că unii nu au ce-ntinde pe masă.

Iar ruşii vor peste noi?

Nu vezi cum euro moralistii

Ne susţin criptocomuniştii

Ţara să ne-o căpuşeze?

Prin imbecile metereze?

Miri dragă, fii cuminte

Şi la vorba-mi ia aminte.

Nu le pasă lor de noi,

Unu-i gândul lor mizer:

Când un român de soi, apare

Patria să nu ne-o vândă…

Isteroid, îi cer plecarea

Că nu le place.

De ce? Aicea-i buba….

Aici, Trădarea Ţării…., parşiv -cretin se  coace!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

Ce m-aş face…?

Ce m-aş face de n-ar fi libertatea presei?

Nu aş fi aflat că Pamela Anderson, a pozat goală, la cei 48 de ani ai săi,

că Vadim era tare pupăcios cu Ceauşeştii,

că unul poreclit Orban, îmi insultă Ţara,

că Ponta este un lezprocuror,

că „de ce ne plac blondele(aşa am aflat că-mi plac blondele)

că din cei cinci milioane de români, plecaţi din ţară, unul a ales Mongolia,

că un vier castrat,a vrut să se împreuneze cu o scroafă, uitând că a fost castrat,

că Traian Băsescu mai are opinii, uitând că nu mai este preşedinte,

că GiGi Becali renunţă la viaţa publică,şi va da foc banilor…,

că… că.. şi tot aşa, încât mă întreb cât PIB ar rezulta, dacă pib-ul s-ar face din vorbe.

Dar ce, toate astea nu cer să scormoneşti în ceva , să suporţi miasme pestilenţiale, mai greu suportabile decât poate o activitate concretă?

E ca şi cum ai spune că dacă un câine nu muşcă în timp ce latră, nu e bun de paznic în curte

.Sau că autostrada Sibiu nu ştiu care, crăpată la ceva timp după inaugurare, nu a fost executată de români cărora sărmanii, probabil în timp ce lucrau la ea, le-ar fi fost interzis accesul la ştiri, şi povestiri vânătoreşti, ca să moară de foame ştiriştii, care aţi văzut ce orizont liberal democrat născător de PIB au.

Mai aplicat, mă întreb dacă la Sibiu ar fi lucat toată armata de informatori de ştiri,mai apuca autostrada de mai sus de nicăieri să ajungă subiect de ştiri?

Dar, mă opresc, nu cred că aş fi capabil de aprecieri pertinente ca ale Alinei Gorghiu, nefiind în Opoziţie.

Aşa că mai bine să mă întreb cum arată Pamela Anderson, pozată complet goală., la 48 de ani.

Şi,wow.., de ce numai ea!?

Poate nasc un nanoprocent de PIB?

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă