Viața, cu media

Ieri, mi-am irosit timpul, vizionând A3. Nu mi-e rușine, și nu mă lamentez, ca mine, fiind destui actuali patrioți.
Oricum, pierzând timpul ,ascultând delirul unui personaj dubios, ce părea a se considera, un propovăduitor al unor drepturi elucubrate.
Sau era un socio-cercetător care urmărea,
să vadă câți proști pot pune botul, pe nada care li se întinde.
Mai târziu, tot la A3, l-am auzit pe organizatorul de pe 10 august al mitingului diasporei.
Un miting de un milion de participanți. Mai prudent, pentru că ar fi primit prea târziu, aprobarea Primăriei Capitalei, pentru miting, și-a lăsat echipa cu fundu-n baltă, cum sugestiv, spune o vorbă neaoșă.
De unde, concluzia infailibilă, că românul, și-n diaspora, tot român rămâne.
N-a mai contat entuziasmul patriotic, al celor care poate, cu toată bunăstarea lor diasporeză, probabil se vor fi fost confruntat ceva, financiar, oricât s-ar fi amăgit ei, cu statutul lor opulent-diasporatic.
De fapt, ca să-mi fac iluzii de mare diasporez, l-am decupat pe Dragnea din presă, i-am atârnat niște sfori de gât, mîini și picioare, și râd ca un dobitoc, amuzat de inteligența mea închipuită.
Onu

Jean

Este omul nostru de serviciu. Foarte prietenos, de nu mai scăpam de el. Până ieri, cred, când am refuzat, să-i dau de-un suc.
Dar nu cred că avea gusturi de copil. Omul este diplomat prin seminție. Știe, că dacă mergem la butic, eu nu mă limitez doar la un suc, ci așa, cum obișnuiam imediat după decesul soției, în memoria acesteia,îi ofeream câte o porție de șuncă de Praga, și o bere.
Îmi spunea omul, cuviincios bodaproste, și eu eram fericit, știind vorba, că de pomana bine primită,se bucură și decedatul.
De fapt, regulile creștine, nu cred că trebuie supuse îndoielii.
Dar, nu mi-a trebuit mult, să mă trezesc cu Jean, abonat la pomană, după câteva ori pe săptămână. Între timp, fiind plecat, Jean, nemaipomenindu-se cu mine, credeam că a uitat datina creștinească.
Așa, câte-o berică, după vorba lui Jean,la întâlniri întâmplătoare, se mai dădea pe gât, fără să mă deranjeze. Dar, am observat, că prietenul meu mustăciosul, începuse să-mi ațină iar zâmbitor calea, la plimbarea de seară.
Am început să cred, că se reînnoiește abonamentul la pomană. Dar, după ceva timp,i am devenit suspicios.
Într-o zi, mi-am spus relativ iritat.
Cred că mustăciosul acesta, a început să mă ia de fraier.
Cum să scap de el?
I-am povestit vecinei, care, cu voce tremurândă, mi-a spus!Nu vă mai lăsați șantajat! Atunci, încurajat de îndemnul vecinei, am decis să pun piciorul în prag.
Ieri, ca din senin, mustăciosul. Jimbat, și mieros ca de obicei, mi-a spus că i-e poftă de un suc.
– Păi, de ce nu-ți cumperi?
-Păi costă vreo doi-trei lui, și nu vreau să-i iau de la gura copiilor.
-Adică să-i iau eu, de la ai mei?
– Ei, da, dar ai dv. sunt mari!
-Dar și tu ești mare, mă, ai copii. Ia mai lasă-te de suc, să nu-ți strice dinții. Prea mult dulce, zilnic, strică!
A mai găsit câteva justificări, printre care, și faptul că va pleca la o plată mai bună.
Prea bine crescut, ca să nu-i pufnesc în nas, la insinuarea plecării lui, i-am răspuns îngrijorat
.-Bine, dar, fii atent, să nu pleci la mai puțini bani, că din câte știu, oamenii din cartier, beau cam mult suc, și nu cred, să renunțe la el, pentru tine.
Nu m-a mojicit, dar cred că pentru un timp, i-a pierit gândul de suc, de la mine.
Mie, însă, îmi va lipsi zâmbetul lui exotic.
Onu

Genial…

 

Îmi place foarte mult în virtual, că încearcă să stimuleze genialitatea.

Este drept,  și mie îmi place cuvântul, și aș vrea să-l fiu, dar simt că nu-l pot fi,  și asta,  mă potolește.

Îmi prepar atunci, un cocteil din prune negre uscate, cu lapte vegetal de migdale.Îl  beau, și aștept, să simt  cum devin mai deștept decât mine însumi.De parcă aș fi la talk-show.  Este foarte greu, și când simt că mă cuprinde o ușoară invidie, ca o angoasă, înțeleg, că și-a făcut efectul antioxidant.

Asta, dacă nu am ghinionul unei purgații, care să-mi strice toată revelația.

Cică, prunele uscate, sunt foarte laxative, iar uneori, eu nu simt nevoia de laxare.

Oricum, dacă uneori, nu trăiți senzația specifică, a deșteptăciunii de sine, apelați cu încredere la mixtura mea de mai sus,  dar nu înainte de a face o vizită intimă, că riscați…!

Onu

Un șarpe…

ASEARĂ, DE LA MISHU, am dedus,

Că un șarpe camuflat,

Cu două limbi distincte, în același cap,

Gând rău, Țării, i-ar fi pus,

Și la EST, ȘI la Apus.

Și tot pe surse, am aflat,

Că una din limbi, ce asupră-ne tună,

Ar fi tot din zona volgo-hună

Nu ascund, că m-am crispat,

La vestea ce am aflat.

M-am înfiorat, o spun,

Când destul de imprudent, veștii, am asociat,

Tot un zvon, la fel de mizerabil și periculos.

Tinzînd a fi destul de veninos.

Anume.., că românul este   parșiv și laș.

Și dacă nu era, tot într-un tren,

Tot  de români ultraplin,

Mi-aș fi spus dezamăgit,

Că e hulă de străin.

Acum, zău, privind totul cu măsură,

Oricât de porc ai fi la gură,

Trenul nu e bătătură,

Când spurci,cu tot ce ai în gură.

De-aceea, mâhnit, o spun:

-Drag isteț,  nețesălat, român;

Mai ține-ți  limba pe acasă ,

Măcar, să nu afle toți  vecinii,

Câte veninuri  ascunzi,

În țeasta ta,  sărăcăcioasă.

Onu

Strict stupid….

Cred că interesul nu trebuie să frizeze prostia.

Ce vreau să spun?

Unul sau mai mulţ jurnalişti aparţinând prostiei sau arivismului, l-au întrebat pe Preşedintele Senatului dacă vice-premierul Gabriel Oprea nu ar trebui să-şi dea demisia, pentru decesul Poliţistului Bogdan Cosmin Gigină.

Că întrebarea nu are o evidentă tentă partizană, sau o tară a stării de sănătate a celui care a pus-o, mă gândesc la rându-mi, citind cele ce urmează.:

” Subinspectorul Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani) de la Brigada Rutieră a Capitalei care a murit la spital, marţi seară, după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă săpată pentru lucrări la reţeaua de gaze, pe strada Ştirbei Vodă, asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea.”

Dacă în esenţa acestui caz îşi avea rost întrebarea, nu ştiu de cine pusă, faptul ar echivala cu întrebarea dacă Dumnezeu nu ar trebui să-şi facă mustrări de conştiinţă Universală, pentru câţi jurnalişti de genul celui căruia despre care scriu postul acesta a lăsat pe lume.

Dar cum cu prostia nu te pui niciodată, departe de mine gândul acesta nerod.

Iar ipotetic, nu cred că vice-premierul, trebuie să răspundă pentru accidental stupid care a dus la moartea lui Bogdan Gigină, Dumnezeu să-l odihnească.

M-aş întreba mai de grabă, dacă vinovaţii care nu au semnalizat zona de lucru, n-ar trebui să se arunce singuri în ea şi să provoace o surpare a malurilor acesteia peste ei.

Ca o mărturie a mult prea ipocritului”Doamne… iartă-mă!”

Onu

ADES…

Ades, mă-ntreb …

De n-aş glumi,

Binele s-ar înmulţi?

PIB-ul sănătos ar creşte?

DNA-ul ar slăbi?

Românii ar prospera?

PNL-ul ar merita

Ca „PDL” la cârmă să revină.

Să ne facă iar ruină?

Dacă ştii răspunsu-mi da

Pune-l colea, cugetat,

Nu înjurându-mă isterizat,

Că glumind, te-am demascat!

Onu

SEMIFICATIV…

În loc de motto:”Nimic nou pe frontul de vest/est”- „Titlul unei cărţi”

.Nemobilizarea locală a organizaţiilor PSD, de a nu fi analizat candidaturile celor doi senatori pentru preşedinţia partidului, este cel puţin simptomatică unui indiferentism de care politicienii ar trebui să se ferească aşa cum ne spălăm dpe mâini, împotriva microbilor. Apreciez, ca un simplu spălător pe mâini, că organizaţiile judeţene ale PSD, au manifestat un spirit de turmă lamentabil.

De fapt, membrii lor sunt tot de-ai noştri.

Nu sunt naufragiaţi obligaţi de terorişti săşi părăsească locurile de baştină.

Sau poate sunt vai de capul lor.

Şi poate în mod intuitiv, au dreptate cei care dispreţuiesc visceral , din nondiscernământ naţional, social-democraţia românească.

Nu am vreun resentiment faţă de Liviu Dragnea, dar mi-ar fi plăcut ca viitorului Preşedinte să nu i se fi putut imputa nimic.

În afara noii specii de denunţători, cultivate predilect, nu se ştie în folosul cărui popor român.

Ori.. poate, ni se pregăteşte ceva…, o surpriză de prosperitate independentă naţional, adică

”prin noi înşine” ca o oază model prin binefacerile Comunităţii Europene.

Naiba ştie ce-o ma fi, că în curând, voi începe să cred în „SATANISMUL MIORITIC”, cu toate lăcrimările nou Preasfântului Arsenie Boca.

Onu

AMĂRĂCIUNE…

Este sentimentul straniu pe care îl resimt, după căderea Moţiunii de cenzură de ieri.

Dacă se poate numi moţiune!.

De fapt, amărăciunea mea constă în faptul că doctrina mea preferată, a născut, cum se spune, „Un şoarece mort”, prin exponenta sa feminină, doamna Alina Gorghiu.

Mai mult, prestaţia Născătoarei, a fost pe măsura avortonului conceput.

Mi-ar fi plăcut ca Preierul să primească o lecţie, de care să ţină seama în bunul mers al Guvernării post exerciţiului de incapabilitate politică liberală.

După dezbaterea susţinătorilor „moţiunii” mi-a rămas senzaţia că aş fi vizitat o expoziţie de papagali retrograzi în mentalitatea criticii comuniste.

Ce să înveţe Ponta din acea pălăvrăgeală calomniatoare.

Am râs cu lacrimi amare, că singura doctrină –speranţă, doctrina liberală a degenerat în mentalitatea de haită, preluată din practica arivist comunistă.

Cum să nu schiaune unele aşa zise” ambasade”, cu ifose de sfetnici, când asistă la o asemenea mostră de regres politico-mental!?

Eram sigur de aprobarea moţiunii ar fi fost un exemplu de inepţie în a nu–şi aprecia rezultatele activităţii., însă am urmărit dezbaterile în speranţa aflării unui nou Crin Antonescu.

Dar vai, în afară de vehemenţa Alinei Gorghiu, de mă temeam să nu-şi pună poalele-n cap, după ce Ponta iar a surclasat-o demonstrându-i cu nişte copii xerox că este departe de Preasfânta închipuire rezultată din vehemenţa solicitărilor ca Ponta să-şi dea demisia.

Discursul politic îşi are tainele lui, pe care nu şi le divulgă oricărui închipuit, că proferarea „ariei calomniei” se poate transforma în artă retorică.

Politicienii de duzină închipuiţi ar trebui să ia aminte!

Arta discursului politic, are la bază adevărul inexorabil.

Nu se poate construi un discurs, pe născociri ariviste.

Onu

Refugiaţii

Nici nu m-am pronunţat în sinea mea, asupra problemei refugiaţilor că am şi fost catalogat indirect şi inconfortabil,de diverse opinii.

Printre alţii, şi de Radu Tudor, al cărui extrapatriotism, m-a uluit, pur şi simplu.

El, slujbaşul, presupun generos remunerat al lui Voiculescu, el care ştie câtă mizerie este în Ţară, el luptătorul antibăsist, el..el.. el, care mimează o mânie proletară dizgraţioasă. împotriva unui trai mizerabil al unor români, care nu au nici  locuri de muncă, şi nici  un acoperiş, el  vrea refugiaţi.

Să i se fi tulburat ceva în „analizatorul vestibular”?

Oricum, eu am multă preţuire pentru prestaţia lui propagandistică antirusească.

Tocmai mă simţeam protejat de invazia rusească şi hop, iată-l mergând pe urmele Monicăi Macovei, care cică…,  circulă pe Facebook, ar fi votat la Bruxelles „pentru cote obligatorii de refugiaţi pentru toate ţările europene.”

Dar, cum ca un Vărsător veritabil sunt destul de inconsecvent, mi s-a şi făcut greaţă să mai vorbesc despre tribunul Radu Tudor.

Mai bine…, despre consiliera general din partea PDL (pe nume Simona Creţu) de la Primăria Capitalei.

Face vogă la ANTENA 3, aripa pro „ŞEFU”, care ne mai având material credibil antibăsist chiar şi pentru ei, s-au gândit la un intermezzo-rating , pe nume Simona Creţu.

Adevărul este că tipa susţine o teorie inaccesibilă propagandei antibăsiste.

E o temă de metafizică, fără nici o corespondenţă cu modul de a gândi sictirist (a se citi zeflemitor) specific celor de la A3. .Aaa.., dar despre refugiaţi...

UE dacă vrea să facă o politică umanitară,  ar fi bine să se gândească şi la nivelul de trai al celor forţaţi să primească refugiaţi.

Pentru că problema nu este doar a unui adăpost, ci şi a unui minim nivel de trai: loc de muncă, hrană, căldură, educaţie, viaţă socială.  Altfel, îi condamnă la o şi mai mare mizerie  şi pe unii localnici autohtoni, şi pe refugiaţi.

Aşa că…, nu sunt împotriva refugiaţilor…

Onu

Ieri…

Motto:”Dacă ataci replica unui prost rişti să te afli cu prostul în discuţie”-Nicolae Iorga.

Mi-am copiat imediat acest aforism,de pe facebook,  ca ghid în conduita mea în facebook.

Pentru că, în facebook, întâlneşti tot felul de persoane, care conform nu ştiu cărei stări patologice, simt nevoia să se exprime în modul lor biped, la care Bacteria în evoluţia ei, vede în toată lumea un focar de bacterii, în care îşi poate zvârcoli limba otrăvită.

Nu sunt un oponent al mediului bacterian, cât timp şi eu la rându-mi am fost bacterie în Oceanul Acvatic al Vieţii.

După cum nu sunt nici adeptul „Boţului din lut, căruia i s-a trântit în nas, suflarea divină”.

Iar ajuns aci, sunt adeptul teoriei darwiniste a evoluţiei bacteriei acvatice, ajunsă la stadiul de biped.

Pentru că biped nu înseamnă om.

Ar fi ca şi cum ai spune că o căruţă echivalează cu un Mercedes, sau cum unul care-şi face grăbit semnul crucii, de parcă s-ar teme să nu-l uite, ar fi de crezut un sfânt preocupat de cele Biblice. De fapt, ce vreau să spun?

Aaa  da, ceva în genul „de la bacterie, la omul politic”.

Departe de mine gândul că un microorganism, aşa cum l-a văzut Pasteur la microscop nu s-ar pricepe la politică, din moment ce s-a cuibărit în Parlament, sau că un Parlamentar ar avea pe durata mandatului, un modus vivendi bacterian, pe o lamelă expusă microscopului mult prea îngăduitor al electoratului, care l-a investit cu postura/însuşirea bacteriană.

Nu…, mă voi referi la un caz de evoluţie moral prietenească.

Concret, la iniţiativa lui Liviu Dragnea că unii miniştri USL, ar trebui să-şi cunoască atribuţiile profesionale, spre a ieşi din stadiul larvar (am dedus eu), astfel încât românul să fie informat la timp cu momentul evoluţiei politice reale.

Îl înţeleg pe Liviu Dragnea, prietenul „autodeclarat” al Premierului, dar întrucât eu aş putea înţelege şi altceva…, poate era mai inteligent şi mai ferit de perfidie, să dea concreteţe doleanţei sale.

Recte, miniştrii X, Y,Z, W etc nu sunt buni comunicatori, şi nu pot constitui interfaţa eficientă între USL şi electoratul său (din câte ştiu, miniştrii sunt culeşi din poporul parlamentar USL) pe care trebuie să-l slujească.

Şi asta, nu pentru că nu i-ar ajuta mintea, ci pur şi simplu, din cauza „neconştientizării” statutului lor, nu au realizat ceea ce a observat Liviu Dragnea de când a devenit Preşedinte interimar al PSD.

Prin această precizare, îşi va ajuta prietenul –Premier, fără a-l expune riscului atacului Opoziţiei, „de a fi ales, sau de a menţine în Guvern, persoane incapabile de comunicare”.

Nu-mi plac aceste parşivenii, crezându-mă prost.

Îmi cunosc limitele naturale.

Ori, de când am fost asistent universitar, la Galaţi şi Iaşi, ştiu, că dacă îţi înveţi bine lecţia, nu ai motive să rişti a răspunde unui student frământat de problemele pe care i le predai.

Frământat sau glumeţ, ca tot românul dornic să se dea cum nu este uneori, adică deştept.

Mă am în vedere pe mine, desigur.

Că aşa cred că se întâmplă şi cu unii miniştri.

Să-i spună lui Nea Cârcotă, care se crede mai în drept să şicaneze, decât să pună mâna să înveţe, ca să priceapă fără alte explicaţii.

Afurisită bacterie, unde m-a adus!

Dar sper să-l fi ajutat pe Liviu Dragnea, fără să-l fi întrebat ceva.

Onu