Arhive pe categorii: Pamflet.

Viața, cu media

Ieri, mi-am irosit timpul, vizionând A3. Nu mi-e rușine, și nu mă lamentez, ca mine, fiind destui actuali patrioți.
Oricum, pierzând timpul ,ascultând delirul unui personaj dubios, ce părea a se considera, un propovăduitor al unor drepturi elucubrate.
Sau era un socio-cercetător care urmărea,
să vadă câți proști pot pune botul, pe nada care li se întinde.
Mai târziu, tot la A3, l-am auzit pe organizatorul de pe 10 august al mitingului diasporei.
Un miting de un milion de participanți. Mai prudent, pentru că ar fi primit prea târziu, aprobarea Primăriei Capitalei, pentru miting, și-a lăsat echipa cu fundu-n baltă, cum sugestiv, spune o vorbă neaoșă.
De unde, concluzia infailibilă, că românul, și-n diaspora, tot român rămâne.
N-a mai contat entuziasmul patriotic, al celor care poate, cu toată bunăstarea lor diasporeză, probabil se vor fi fost confruntat ceva, financiar, oricât s-ar fi amăgit ei, cu statutul lor opulent-diasporatic.
De fapt, ca să-mi fac iluzii de mare diasporez, l-am decupat pe Dragnea din presă, i-am atârnat niște sfori de gât, mîini și picioare, și râd ca un dobitoc, amuzat de inteligența mea închipuită.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Pamflet.

Jean

Este omul nostru de serviciu. Foarte prietenos, de nu mai scăpam de el. Până ieri, cred, când am refuzat, să-i dau de-un suc.
Dar nu cred că avea gusturi de copil. Omul este diplomat prin seminție. Știe, că dacă mergem la butic, eu nu mă limitez doar la un suc, ci așa, cum obișnuiam imediat după decesul soției, în memoria acesteia,îi ofeream câte o porție de șuncă de Praga, și o bere.
Îmi spunea omul, cuviincios bodaproste, și eu eram fericit, știind vorba, că de pomana bine primită,se bucură și decedatul.
De fapt, regulile creștine, nu cred că trebuie supuse îndoielii.
Dar, nu mi-a trebuit mult, să mă trezesc cu Jean, abonat la pomană, după câteva ori pe săptămână. Între timp, fiind plecat, Jean, nemaipomenindu-se cu mine, credeam că a uitat datina creștinească.
Așa, câte-o berică, după vorba lui Jean,la întâlniri întâmplătoare, se mai dădea pe gât, fără să mă deranjeze. Dar, am observat, că prietenul meu mustăciosul, începuse să-mi ațină iar zâmbitor calea, la plimbarea de seară.
Am început să cred, că se reînnoiește abonamentul la pomană. Dar, după ceva timp,i am devenit suspicios.
Într-o zi, mi-am spus relativ iritat.
Cred că mustăciosul acesta, a început să mă ia de fraier.
Cum să scap de el?
I-am povestit vecinei, care, cu voce tremurândă, mi-a spus!Nu vă mai lăsați șantajat! Atunci, încurajat de îndemnul vecinei, am decis să pun piciorul în prag.
Ieri, ca din senin, mustăciosul. Jimbat, și mieros ca de obicei, mi-a spus că i-e poftă de un suc.
– Păi, de ce nu-ți cumperi?
-Păi costă vreo doi-trei lui, și nu vreau să-i iau de la gura copiilor.
-Adică să-i iau eu, de la ai mei?
– Ei, da, dar ai dv. sunt mari!
-Dar și tu ești mare, mă, ai copii. Ia mai lasă-te de suc, să nu-ți strice dinții. Prea mult dulce, zilnic, strică!
A mai găsit câteva justificări, printre care, și faptul că va pleca la o plată mai bună.
Prea bine crescut, ca să nu-i pufnesc în nas, la insinuarea plecării lui, i-am răspuns îngrijorat
.-Bine, dar, fii atent, să nu pleci la mai puțini bani, că din câte știu, oamenii din cartier, beau cam mult suc, și nu cred, să renunțe la el, pentru tine.
Nu m-a mojicit, dar cred că pentru un timp, i-a pierit gândul de suc, de la mine.
Mie, însă, îmi va lipsi zâmbetul lui exotic.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Pamflet.

Genial…

 

Îmi place foarte mult în virtual, că încearcă să stimuleze genialitatea.

Este drept,  și mie îmi place cuvântul, și aș vrea să-l fiu, dar simt că nu-l pot fi,  și asta,  mă potolește.

Îmi prepar atunci, un cocteil din prune negre uscate, cu lapte vegetal de migdale.Îl  beau, și aștept, să simt  cum devin mai deștept decât mine însumi.De parcă aș fi la talk-show.  Este foarte greu, și când simt că mă cuprinde o ușoară invidie, ca o angoasă, înțeleg, că și-a făcut efectul antioxidant.

Asta, dacă nu am ghinionul unei purgații, care să-mi strice toată revelația.

Cică, prunele uscate, sunt foarte laxative, iar uneori, eu nu simt nevoia de laxare.

Oricum, dacă uneori, nu trăiți senzația specifică, a deșteptăciunii de sine, apelați cu încredere la mixtura mea de mai sus,  dar nu înainte de a face o vizită intimă, că riscați…!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pamflet., Pgini de jurnal

Un șarpe…

ASEARĂ, DE LA MISHU, am dedus,

Că un șarpe camuflat,

Cu două limbi distincte, în același cap,

Gând rău, Țării, i-ar fi pus,

Și la EST, ȘI la Apus.

Și tot pe surse, am aflat,

Că una din limbi, ce asupră-ne tună,

Ar fi tot din zona volgo-hună

Nu ascund, că m-am crispat,

La vestea ce am aflat.

M-am înfiorat, o spun,

Când destul de imprudent, veștii, am asociat,

Tot un zvon, la fel de mizerabil și periculos.

Tinzînd a fi destul de veninos.

Anume.., că românul este   parșiv și laș.

Și dacă nu era, tot într-un tren,

Tot  de români ultraplin,

Mi-aș fi spus dezamăgit,

Că e hulă de străin.

Acum, zău, privind totul cu măsură,

Oricât de porc ai fi la gură,

Trenul nu e bătătură,

Când spurci,cu tot ce ai în gură.

De-aceea, mâhnit, o spun:

-Drag isteț,  nețesălat, român;

Mai ține-ți  limba pe acasă ,

Măcar, să nu afle toți  vecinii,

Câte veninuri  ascunzi,

În țeasta ta,  sărăcăcioasă.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

Strict stupid….

Cred că interesul nu trebuie să frizeze prostia.

Ce vreau să spun?

Unul sau mai mulţ jurnalişti aparţinând prostiei sau arivismului, l-au întrebat pe Preşedintele Senatului dacă vice-premierul Gabriel Oprea nu ar trebui să-şi dea demisia, pentru decesul Poliţistului Bogdan Cosmin Gigină.

Că întrebarea nu are o evidentă tentă partizană, sau o tară a stării de sănătate a celui care a pus-o, mă gândesc la rându-mi, citind cele ce urmează.:

” Subinspectorul Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani) de la Brigada Rutieră a Capitalei care a murit la spital, marţi seară, după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă săpată pentru lucrări la reţeaua de gaze, pe strada Ştirbei Vodă, asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea.”

Dacă în esenţa acestui caz îşi avea rost întrebarea, nu ştiu de cine pusă, faptul ar echivala cu întrebarea dacă Dumnezeu nu ar trebui să-şi facă mustrări de conştiinţă Universală, pentru câţi jurnalişti de genul celui căruia despre care scriu postul acesta a lăsat pe lume.

Dar cum cu prostia nu te pui niciodată, departe de mine gândul acesta nerod.

Iar ipotetic, nu cred că vice-premierul, trebuie să răspundă pentru accidental stupid care a dus la moartea lui Bogdan Gigină, Dumnezeu să-l odihnească.

M-aş întreba mai de grabă, dacă vinovaţii care nu au semnalizat zona de lucru, n-ar trebui să se arunce singuri în ea şi să provoace o surpare a malurilor acesteia peste ei.

Ca o mărturie a mult prea ipocritului”Doamne… iartă-mă!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

ADES…

Ades, mă-ntreb …

De n-aş glumi,

Binele s-ar înmulţi?

PIB-ul sănătos ar creşte?

DNA-ul ar slăbi?

Românii ar prospera?

PNL-ul ar merita

Ca „PDL” la cârmă să revină.

Să ne facă iar ruină?

Dacă ştii răspunsu-mi da

Pune-l colea, cugetat,

Nu înjurându-mă isterizat,

Că glumind, te-am demascat!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

SEMIFICATIV…

În loc de motto:”Nimic nou pe frontul de vest/est”- „Titlul unei cărţi”

.Nemobilizarea locală a organizaţiilor PSD, de a nu fi analizat candidaturile celor doi senatori pentru preşedinţia partidului, este cel puţin simptomatică unui indiferentism de care politicienii ar trebui să se ferească aşa cum ne spălăm dpe mâini, împotriva microbilor. Apreciez, ca un simplu spălător pe mâini, că organizaţiile judeţene ale PSD, au manifestat un spirit de turmă lamentabil.

De fapt, membrii lor sunt tot de-ai noştri.

Nu sunt naufragiaţi obligaţi de terorişti săşi părăsească locurile de baştină.

Sau poate sunt vai de capul lor.

Şi poate în mod intuitiv, au dreptate cei care dispreţuiesc visceral , din nondiscernământ naţional, social-democraţia românească.

Nu am vreun resentiment faţă de Liviu Dragnea, dar mi-ar fi plăcut ca viitorului Preşedinte să nu i se fi putut imputa nimic.

În afara noii specii de denunţători, cultivate predilect, nu se ştie în folosul cărui popor român.

Ori.. poate, ni se pregăteşte ceva…, o surpriză de prosperitate independentă naţional, adică

”prin noi înşine” ca o oază model prin binefacerile Comunităţii Europene.

Naiba ştie ce-o ma fi, că în curând, voi începe să cred în „SATANISMUL MIORITIC”, cu toate lăcrimările nou Preasfântului Arsenie Boca.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.