CULOARE ŞI SUFLETE

Zarva copiilor din spatele blocului, s-a topit misterios …

Întrebări şoptite, priviri scrutătoare prin plasa care împrejmuieşte spaţiul din spatele blocului. Nedumerit, întreb:

– Măi copii, ce căutaţi aici ? Cinci glasuri de copil, imi răspund în cor:

– Nene, vrem sa îngropăm un pisoi, călcat de maşină.

– Care pisoi măi, întreb eu ca ars ?

Parcă  purtaţi de o undă, cu mânuţele întinse, se bulucesc, să-mi arate locul tragediei.

– Staţi că vin şi eu.

– Îl îngropaţi dumneavoastră ?

– Da, mergeţi liniştiţi, mă ocup eu. 

Într-adevăr, unul din copii Albişoarei, cel numit “lăbuţe diferite” strivit de o maşină, fusese tras lângă zidul blocului. Era al treilea care a sfârşit astfel. Au mai rămas doi: negrişor şi lăbuţe albe.

Altă zi, aceiaşi copii, cu o cutie de carton în braţe, mă strigă:

– Neneeeee, ne ajutaţi ?

Mă uit curios în cutie. Patru pisoi, cu ochi, se zvârcolesc înfometaţi. La strigătul lor aproape sfârşit, iau o seringă, puţin lapte călduţ şi încerc să-i hrănesc.

– Ar trebui un biberon, spune o fetiţă din grup.

– Nu am, nu cred să existe.

– Poate au la Pet Shop, spune o fetită, mai răsărită. Încerc să-i hrănesc, mai mult chinuindu-i, dar tot au mâncat ceva. Aparu o femeie.

– Mamaaa, îi luăm noi pe ăştia doi, uite ce drăguţi sunt !?

– Nuuu mamă, au pureci, şi apoi, cine-i hrăneşte ?

– Îi spălăm noi de pureci şi îi hrăneşti tu. Cu noi, cum ai facut ?

– Dar voi n-aţi fost pisoi ! …încearcă femeia să scape.

– Te rugăăăm mamăăă, şi se prind de fusta ei.

Mişcată, mama mi se adresează: oare or avea biberoane de pisici, la Pet Shop ? Dau din cap, în semn că nu ştiu.

– …..Bine mamă, îi luăm, dar să nu-i chinuiţi ! Bucuria salvării a doi din cei patru pisoi este de nedescris. Continui să-i hrănesc pe cei doi rămaşi, spre entuziasmul celor trei băieţi, asistenţi, rămaşi, după plecarea fetiţelor. La final, stabilim să ne întâlnim, pentru cina pisoilor, la ora şapte, după ce ei vor fi bătut mingea, în curtea şcolii. Înainte de ora hotărâtă, merg la cutia cu pisoii rămaşi.

Văd nişte lucruşoare albe, un maieu si chiloţi , sub ei, ca aşternut.

Îi întreb pe cei trei muşchetari. Eu le-am pus, să doarma pe moale, îmi răspunde unul, Alex, dacă n-au mămică să-i mângâie. Îi privesc,duios, tenul smead. Simte emoţia, şi se pierde  la rândul lui. Oare cine i-o fi abandonat ? Ce oameni răi !

Marian, cel mai mic dintre ei, fratele lui Mihai, îmi spune că sunt biberoane pentru pisici, şi costă 9 lei. Îi dau 10 lei şi îmi cumpără unul. Alex, vine cu lapte. Îl încălzesc, pe aragaz, umplu biberonul şi i-l întind, spunându-i: “ai fost aşa de bun cu aşternutul…, cred că meriţi să-i hrăneşti tu. Vrei ?” Atenţia mea îl încânta şi răspunde prompt: da, eu mai am pisici şi căţei, am şi porumbei, şi papagali..! Privesc, fără să-mi vină să cred, minunea de fiinţă smeadă din faţa mea. S-a legat subit, un crâmpei de prietenie.

Da, da, îi plac animalele, îi va îngriji, întăresc Mihai şi frăţiorul lui Marian. Însufleţirea din privirea lor, mi-a inspirat titlul:

Culoare şi Suflete

Madi şi Onu

FRUST. BOC “dezminţit” de CE !

Din cotidianul Naţional de miercuri 20 iulie, aflu că mărimea de 3% a ratei reale de absorbţie a fondurilor europene, comunicată de CE, a fost raportată de către oficialii români de 11-12% ! 😀

Câtă neatenţie, faţă de CE, faţă de Preşedintele Băsescu şi faţă de poporul suveran !

Prompt, eurodeputatul PSD Cătălin Ivan  îi cere premierului Boc, să prezinte de urgenţă, un raport “clar şi exhaustiv” pe temă, pentru fiecare minister în parte, acuzându-l de inducerea în eroare a românilor.

Se va conforma domnul Boc ? Sau poate că inadvertenţa aparţine CE !?  Iar eurodeputatul s-a pripit ? Vor prezenta oare scuze Guvernului României ? Le vom afla şi noi ? Ori, în modestia sa proverbială, premierul va păstra, ca de obicei, discreţie ?

Madi şi Onu

PENIBIL …

Motto: ”NU EXISTĂ TIRANIE MAI CRUDĂ DECÂT ACEEA SĂVÂRŞITĂ SUB PAVĂZA LEGII ŞI ÎN NUMELE DREPTĂŢII”.  – MONTESQUIEU

Am o mare meteahnă …mă plictisesc repede ! Mai ales de răutatea şi de  inteligenţa ostentativ afişată de unii pe care nu-i consider, nicicum, mai presus nouă  celorlalţi. Sub ptretextul că fac totul, în numele legii şi al dreptăţii, ne  torturează, pur şi simplu.

Pentru asta, nu suport emisiunile de aşa-zis „rating înalt”. Au un conţinut tipic românesc: de a se da „eroine media„, repetând aceeaşi impotenă mantră politică antiputere, Putere, pe care au redus-o “a la Polichinelle”, înlocuind-o cu o momâie portocalie, spre lipsa de consideraţie a invitaţilor. Dar oare aceştia, invitaţii, de ce acceptă afrontul ? Pentru bani ? Or fi plătiţi, aidoma mulţimilor de aplaudaci media ?

Ce mai.., azi, la SUBIECTIV ! Mircea Geoană şi Adrian Ursu. Tema curentă: critica puterii. Cunosc pe de rost protocolul desfăşurării. Geoană are o vervă de prezidenţiabil dar nu spune nimic. Tot fără conţint, Ursu, mormăie ca presarul afectat de Băsescu.

Banul să iasă !

Dumitrescu o ţine pe-a lui, contra Bocului şi Băsescului. După pânza de păianjen, cred că Prea Hulitul savurează-n tihnă, elixirul puterii şi nu-i pasă. Iar eu, de invidie pe “inteligenţa” lor belicoasă, mă frec disperat pe faţă.

În sfârşit, Geoană ciripeşte ceva, despre o scrisore adresată, nu ştiu cui, dar rămasă fără răspuns. Nu înţeleg, dacă a fost tratat turceşte, sau e o mare responsabilitate, ce nu trebuie s-o cunosc şi eu, vulgul !

Încep să mă enervez şi să vorbesc  singur: Ce-ar fi măi Mircică, să ne spui şi nouă, mai clar, despre ce-i vorba, să nu fii doar tu, ăl mai informat din Ţară !?

Că poate io-s mai bun la apreciat fapta Blestematului ?

Nu crezi că eşti la fel de obligat faţă de mine, Anonim Manipulat ?

 PS: La aceste emisiuni, consider, că nu se urmăreşte informarea mea cu date reale, certe să le trec prin filtrul discernământului personal, să ştiu ce am  de votat şi s-o realizez conform liberului  arbitru! Ci există aceeaşi mentalitate retrogradă comunistoidă că ei pot gândi şi decide în locul meu. Şi mi se face subit nevoie de EMETIRAL. Nu mai repet vorba lui Boc, despre ce sume jenante, vor fi încasând pentru aceste platitudini.

Madi şi Onu

LEGĂTURA „CREIER-INTESTIN”

In 10 decembrie 2008, am scris postul :

Realităţi Româneşti. On blogs.

Spuneam că,  m-am plictisit să bântui pe bloguri ! Cu alese excepţii, numai glume şi politică de prost gust, comentarii pe măsură, încât nu ştii ce să mai crezi: mulţi suferă de ocluzie intestinală, sau există premisa unor descoperiri epocale  în medicină ?

Anatomiştii ar trebui să nu rateze momentul şi să efectueze studii, în vederea găsirii unor probabile legături dintre cutia craniană şi colon. Aşa, neuropsihiatrii şi preoţii vor afla cauza unor aberaţii psiho-mentale, atribuită actualmente, posedării respectivei persoane, de către diavol !

Ar fi bine pentru sănătatea noastră politică, dat fiind că intestinul gros, este sediul fermentării şi putrefacţiei resturilor alimentare, provenite din lăcomia necugetată a unora. Iar din aceste procese biochimice, rezultă o puzderie de substanţe toxice, despre pericolul prezenţei cărora, medicina profilactică, ne atenţionează continuu. Sau, poate, înainte de a se năpusti în diatribe, virtualii pacienţi, ar face bine să îşi acorde un mic răgaz de reflectare şi autostudiu, să observe daca impulsul respectiv, nu se datorează cumva unor disfuncţii provocate probabil de obiceiurile lor proaste alimentare şi nu de ce îşi închipuie, în năzuinţa lor obtuză.

Nu mă gândisem, să propun o soluţie. În ceea ce mă priveşte, sper că această legătură “ţeastă-colon” să se fi atrofiat, întrucât nu am, şi-mi displac reacţiile viscerale ! …era o  ipoteză ludică, neştiind cât sunt de aproape şi ce puţin ne trebuie, pentru eradicarea crizei de civilitate care ne marchează existenţa.

 Zilele trecute, răsfoind  revista PREVENTION un titlu îmi atrage atenţia: ”Intestinul: călătorie în centrul corpului”.

Alături, un contur corporal, sugestiv, arată din zona abdomenului, raze care duc spre memorie, stare de spirit, somn, apetit, imunitate, iar sub titlu, următorul text: ”Este mai deştept decât ştii, are un rol deosebit în păstrarea unui sistem osos puternic şi capacităţi extraordinare de vindecare a organismului.”

Mai mult, produce 95% din rezerva de serotonină (hormonul fericirii şi al somnului sănătos). Simplu spus, dacă intestinul este nefericit,creierul „plânge”. Te simţi indispus, dormi prost, devii irascibil şi apoi, în societate, te manifeşti în consecinţă.

Spre norocul nostru, autorii articolului  propun câteva soluţii pentru remedierea problemei. Dintre acestea, una mi se pare fezabilă şi o recomand prietenos: “eventual, zilnic, să se consume câte un iaurt Danone, cu probioticul Bifidobacteria, (iaurt, care a invadat publicitatea unor tv). Prin dezvoltarea bacteriilor „sănătoase” din intestin, organismul va fi protejat de răceli, gripă şi urmările deprimante ale sindromului de „colon iritabil”.

        Madi şi Onu

PISICA VRACI

Zilnic, la ora 18, dau mâncare pisicilor maidaneze, din spatele blocului. S-au aciuat la noi, simţind şansa salvării. Acum, când scriu, gândul mă trimite la acea însuşire specială, cum  că ar avea calităţi vindecătoare.

Probabil un soi de glandă/chakră, prin care percep energiile aşa zis negative, din organismul suferinzilor, spre a le capta, ajutându-i astfel să se liniştească, iar ele rezolvând o carenţă specifică. Un soi de simbioză energetică ? Gest involuntar desigur, dintr-o nevoie naturală de astfel de vibraţii, altfel, neexplicându-se altruismul lor.

Citisem într-un mail transmis mie, persoana ştiindu-mă atent faţă de pisicile blocului, dar nu eram prea încrezător în cele relatate. Fantezii, mi-am spus amuzat ! Până zilele trecute, când cineva, observând cât de prietenos mă port cu pisicile, zâmbindu-mi, mi s-a adresat de parcă ne cunoaşteam din copilărie:

– Ştii, că au însuşiri vindecătoare, ca un fel de vraci ?
– Am citit, dar nu sunt convins !
– Ba să crezi, uită-te la mine ! Eu sufăr de inimă. Într-o zi, îmi era tare rău, mă durea în piept, respiram greu şi nu aveam nici o plăcere să ma uit la pisica mea, la care ţin mult, ca la un prieten de viaţă.
– Dar cum arată pisica dumneavoastră ? Întreb eu, complezent.
– Păi e tânără, o am din februarie, luată de pe stradă, din milă. Dar să vă spun, mai departe.
– Da, vă rog, răspund eu îndatoritor.
– Când a văzut că nu-i dau atenţie, pisicuţa mea, a început să tragă, torcând parcă rugător, pledul de pe mine şi s-a aşezat pe pietul meu, continuând să toarcă. Am adormit, liniştită de sunetul monoton şi blând, al torsului ei. Când m-am trezit, răul de la inimă, îmi trecuse.
– Şi credeţi, că a avut vreun amestec pisicuţa dumneavoastră ?
– Sunt sigură, că a  fost ceva. Mai întâi, faptul că a simţit că mi-e rău. Apoi, tragerea pledului şi aşezarea pe zona dureroasă.  În sfârşit, torsul liniştitor, parcă alinându-mă, urmat de dispariţia greutăţii dureroase din piept.

M-am uitat indulgent, şi, după ce a plecat, am avut o criză de ipohondrie. Oare, pisicuţele mele, mame sau copii, dacă simt nevoia să le mângâi, înainte de mâncare, sa perceapă vreun disconfort în organismul meu şi preluându-l prin intermediul mângâierilor respective, să-şi rezolve nişte carenţe energetice ?

Grija mi-a trecut , dar cazul auzit, părându-mi-se interesant, l-am povestit amuzat, unei vecine, împătimită aproape de grija faţă de pisici. Cu ochiii strălucind, mi-a spus că având reumatism la un genunchi, pisica ei, doarme  lângă acel genunchi, când la schimbări de vreme, are dureri chinuitoare,  care parcă se mai liniştesc. Incitat de coincidenţă, relatez cazurile, unei prietene, asupra obiectivităţii căreia, nu am nici un dubiu. Care, culmea, îmi spune că într-o seară, fiindu-i urât singură şi resimţindu-se din cauza unor dureri abdominale, a împrumutat pentru o noapte pisica vecinei. Ce credeţi, unde s-a cuibărit pisica ? Pe zona cu pricina, de unde, parcă  până dimineaţă, a absorbit, pur şi simplu, durerea.

PS: Aceste coincidenţe, să fie credinţe populare, placebo ? Să fie miracole nedesluşite ale Viului ? Divinul îşi face simţită prezenţa pretutindeni !

Madi şi Onu

ANTENA 3, OPREŞTE-TE ! FRIZEZI SECURITATEA !

Cine i-o fi spus Danei Grecu …eşti bună ?

Eu, în nici un caz !

Pentru că nu-mi plac persoanele care-şi pun poalele-n cap. Sunt pentru decenţă şi sper să nu se regăsească în posturile noastre atitudini teribiliste, care să frizeze nerespectul de sine.

Am să dau un exemplu. Zilele trecute, l-am văzut pe Mircea Badea, necăjit de-mi stârnea mila. Plătise o amendă CNA, de 15.000 RON, pentru că făcuse pe cineva „pufoasă”. Într-o ipostază corectă pentru el, avea dreptate. Uitase însă că, nu multe ore în urmă, nu-l mai scotea din chiorul, pe Preşedintele Ţării. Probabil o considerase o comportare normală.

Dacă aşa este, să exprime oare opinia USL, faţă de indecenţă ? Atunci, cum sunt mai buni componenţii USL: PNL şi PSD, în plan educaţional-social responsabil decât actuala Putere ?

Pe la emisiunile lor, se perindă o mulţime decompetenţe, în ale părerii aiurea. Însă, nu prea au spor, de nerăbdarea Danei Grecu, moderatoarea talk-show-ului, de azi, care , mare descoperire, reia problema creditelor nerambursabile pentru agricultură. Demagogie vindicativă, bătută-n piuă. Ajuns aci, încerc să evit proliferarea ei, şi întreb: dacă vă preocupă aşa de mult soarta ŢĂRII, a agriculturii, ia puneţi-vă un căluş, suflecaţi-vă mânecile şi apucaţi-vă de elaborarea documentaţiilor necesare implementării acestei facilităţi. Veţi spune că nu vă pricepeţi .V-aş crede, pentru că gălăgia şi incapabilitatea sunt  în raport direct proporţional.

Şi-apoi, nu văd un jurnalist capabil să facă un proiect de investiţii, conform exigenţelor UE, fie el şi Victor Ciutacu. Deci, adunaţi-vă tovarăşii de şotii mediatice şi faceţi ceva concret. Şi, încă un sfat ! Solicitaţi-l pe Dan D. Voiculescu, autorul cărţii PRAXIOLOGIA AFACERILOR, în care, pe lângă PLANUL DE AFACERI, (fără care, nu se acordă nici un ban, fie şi de cămătar), tratează atât DEMARAREA AFACERILOR, cât şi ADMINISTRAREA COMPONENTEI FINANCIARE A AFACERILOR, să vă înveţe şi ceva concret.

Încercaţi şi daţi-vă seama, de câtă apă-n piuă, bateţi zi de zi, în iluzia unui rating, pe pretextul unei contribuţii naţionale. Eu unul, mă simt jenat de gălăgia pe care o faceţi.

PS: Scriu, poate reuşiţi ceva mai bun şi pentru USL;  să-l stimulaţi , să facă dovada concreteţei politice, pentru care să merite să fie votat. Altfel, îmi pare rău, nu voi avea pe cine vota.

Madi şi Onu

ANIMAL ŞI OM

În loc de MOTTO: ”Răutatea unora, vis a vis de cruzimea firească a animalelor, mă duce cu gândul la o altă GENEZĂ” – Madi şi Onu

Nu sunt un iniţiat în tainele Universului, dar de la  postul anterior, MOJICIE, mă frământă o întrebare:

Nu aceea cu „cine a fost primul, oul sau găina?” Nu ! Una mai reală, care nu contestă lucrarea DOMNULUI, de CREATOR al lumii. Ştiţi care ? Dacă MOISE, a avut un lapsus, şi a relatat eronat datele Creaţiei ?

Adică, după ce a făcut vieţuitoarele, în ziua a cincea, Dumnezeu nu l-a zămislit pe om, ci s-a odihnit şi sâmbătă, uitând de el şi lăsându-l pe seama evoluţiei lui Darwin ?

Mă îmbie către această ipoteză, deosebirile mari între oameni, ca diferenţele  dintre speciile din sălbăticie. Unii sunt blânzi şi paşnici, lipsiţi de pizmă şi invidie, alţii sunt inventivi şi întreprinzători, precum castorii, în domeniul imobiliar-lacustru, alţii furăcioşi precum vulpile din coteţele de păsări, alţii guralivi şi mincinoşi, precum „larma în codru” şi câte şi mai câte, de ar trebui să te uiţi la …Sinteza Zilei.

Revin la punctul de pornire a inspiraţiei postului. Cineva, Ilieşiu, ajută la dezvăluirea relelor altcuiva, comunismul, poate va înfiripa o lume a lui. Dar lucrurile, după Darwin, nu-s fixe, iar cinevaul se supără şi-şi goleşte conţinutul, fără nici o perdea, leit altora de teapa lui. Face imprudenţa: ”gura păcătosului, adevăr grăieşte”  şi se autodemască.

PS: Cine s-a manifestat ? Omul sau strămoşul ? Care strămoş ? Un ochi, privind  filonul inspiraţiei, s-ar putea arunca şi în postul susmenţionat/precedent ”MOJICIE”.

Madi şi Onu

MOJICIE …

  ÎN LOC DE MOTTO: “Funcţia  de Presedinte al Ţării, nu este cu nimic mai prejos, decât funcţia de ex-Rege” – Madi şi Onu

 Deşi în mintea şi sufletul meu nu înţelegeam unele din gesturile Preşedintelui Băsescu, am căutat să-mi ponderez pornirile viscerale la care asist frecvent în blogosferă şi pe sticlă. Încercam să nu-mi încalc principiul educaţiei părinteşti, acela de „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, de care sunt atât de pătruns, încât nu aş ezita, dacă mi-ar fi în puteri, să-l aşez la temelia democraţiei româneşti. Într-un fel similar doctrinei liberale, unde poţi avea orice iniţiativă, cu condiţia respectării legii. Pe bune, desigur !

Aşadar, nu înţelegeam de unde acea pornire anticomunistă, la Preşedinte, deşi nu cred să fi suferit rigorile comportamentului unor aşa zişi comunişti, care pentru a-şi satisface abominabila ură faţă de smenii lor, s-au erijat în, vezi Doamne, sfetnicii acelora de la care puteau profita cât mai mult.

Mă chinuia gândul, că Băsescu, ar avea mintea plină de resentimente anticomuniste, când ştiam, că este  decis să-şi onoreze  investitura Prezidenţială, de preşedinte-jucător, incapabilă de realizări notabile privind înapoi cu ură şi mânie proletară. Că este evident, psihologic, nu se pot face două lucruri în acelaşi timp.

Aşa m-am dumirit, de unde provine nenorocirea neamului nostru, obidit de blestemul de a fi uşor influienţabil. Sper să constataţi singuri, parcurgând, fie şi dezgustaţi, confesiunea meschină, a instigatorului Preşedintelui.

Concret, citesc pe site-ul Antenei 3 …Băsescu, demisia de onoare ! Semnează scrisoarea deschisă scrisă de Sorin Ilieşiu. Zis regizor !

Promotorul acestei fecaloide opere ex-ţărăniste,  Antena3.ro – 01 Iulie 2011. Autorul apelului de condamnare a comunismului, regizorul Sorin Ilieşiu, îi cere demisia preşedintelui Traian Băsescu printr-o scrisoare pe care a citit-o, la emisiunea „Sinteza zilei”.

În scrisoarea în care îi cere demisia preşedintelui, Sorin Ilieşiu îl acuză pe Traian Băsescu de minciună, incultură şi vulgaritate. (Unde eşti tu, Ponta-lider, aproape linşat de floarea telectualităţii române, pentru “căutatul sticleiul siclei pe sub masă”?)

Dacă eşti de acord cu aceste lucruri, solicită demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu, semnând scrisoarea deschisă postată pe noua secţiune a site-ului Antena3.ro.

Înainte de a-mi exprima dezacordul asupra solicitării, constat că grobianismul textului depăşeşte orice limită de civilitate. Nu este mai prejos de al boschetarilor care bântuie seara străzile, cu gura plină de sex şi rânjet şui de avorton social.

Poate m-aş întreba, dacă să o iau în serios, după ce voi fi aflat că autorul şi-a făcut HARACHIRI, într-un gest de onoare, să-l pot considera un anticomunist demn şi nu un oportunist execrabil, colportor de lezmajestate, instigator şi la noncivilitate.

Dubiile asupra probităţii morale a individului, mi le induc nu numai avalanşa de invective, adusă Preşedintelui, ci şi recunoaşterile de complicitate, la marea eroare a acestuia, de a se fi lăsat influienţat de tendinţe generatoare de   discordie prin ură şi suspiciune, faţă de tot ce a fost înaine de 1989, fără niciun discernământ, pe motiv ca ar reprezenta reminiscenţe comuniste.

Să ne distrugem deci între noi, “pe bănuiala” că vom fi fost contaminaţi de mentalitatea comunistă.

Din bun simţ şi jenă, nu voi reproduce textul mostrei de incultură, demnă de nivelul bacalaureatului din acest an. Aş fi curios, să aflu opinia acceptorului “soluţiei imorale” asupra acestui “act  antinational”.

Funcţia de Presedinte al Ţării, nu este cu nimic, mai prejos, decât ex-funcţia de Rege.

Desconsiderarea acesteia, prin gestul Antenei 3, se răsfrânge şi asupra Domniei Sale, ca vicepreşedinte al Senatului, ca si asupra întregii spiritualităţi româneşti, indiferent de impactul educaţional abject, dar conducerea trustului INTACT ce opinie are de scoaterea pe piaţa media, a unei asemenea insulte naţionale ?

Încerc să sper, că însăşi Casa regală se jenează de astfel de manifestări tribale ! Iar o luare de atitudine, întru delimitare, de asemenea apărători ai Onoarei Sale, este iminentă.

GĂSIŢI TEXTUL INTEGRAL AL ACESTEI VULGARITĂŢI  LA ADRESA Preşedintelui ŢĂRII, redactată de ex-ţărănistul autonumit regizor, SORIN ILIEŞIUpe site-ul oficinei Sinteza Zilei, tolerată de postul A3, aşa cum CC-ul comunist susţinea Securitatea.

 PS: Îmi exprim totodată nedumerirea, asupra faptului că domnul Băsescu, s-a lăsat manipulat de un cadavru viu, în a declanşa şi susţine molima fratricidă românească, pseudomotivată de anticomunism, de parcă leşul acestuia, nu este o realitate pentru orice om întreg la minte. Pentru oful meu, am şi un argument punctual: dezastrul agriculturii  româneşti, unde de teama acuzaţiei de revenire la comunism, iniţiativa de industrializare a acesteia, a câtorva minţi luminate, a fost abandonată, spre a nu-şi auzi, ceva de genul : ”ăsta vrea să  revenim la comunism, să nu-l lăsăm, oameni buni, să se ducă dracului, cu nostalgiile lui”. N-a fost nevoie de mult, pentru ca mentalitatea „să moară şi capra vecinului”, pe plaiul mioritic, este atât de la ea acasă, iar câinoşenia elena-ceauşistă să-şi pună mortal pecetea.

OOOOooo, dar ajunge, parcă aş fi un neopolitruc !

CONCLUZIE: aştept, seppukul, calomniatorului Preşedintelui Băsescu şi al tuturor admiratorilor săi, pentru a murmura, creştinescul „Doamne, iartă-i, au fost nişte rătăciţi!”

               Madi şi Onu

 

110.000 !

La Realitatea TV, pălăvrăgeală sub titlul: ”Bac catastrofal. Scandal politic”

Moderatoare, o doamnă al cărei nume, spre jena mea nu-l reţin. Dar nu cred că are importanţă.

Invitaţi: Claudiu Săftoiu, Victor Ciorbea, care nu uită să spună, cu modestia de rigoare,(sâc) “şi noul preşedinte al PNŢCD, de curând”, analistul financiar, Radu Soviani, liderul sindical Vasile Marica, şi un PDL-ist, pentru mine, tot fără nume.

Se schimbă păreri, cred  fără nici o noimă aşa, ca la priveghi. Printre altele, Claudiu Săftoiu, se gândeşte că dacă potentaţii zilei, ar da exemplu, şi nu şi-ar mai trimite odraslele la şcoli străine, ar constitui un exemplu de preţuire şi respect pentru munca dascălilor autohtoni.

Un simplu gând. Simţindu-se cu musca pe căciulă, Ciorbea, ofuscat, explică: dacă referirea este la mine, atunci, aflaţi că fiica mea a primit o bursă în străinătate, pe care n-a refuzat-o, ba a şi terminat cu magna cum laude. Vă daţi seama ce valoare, de fată, are domnul Ciorbea ?

E drept, zice friptul arătat cu degetul, nu lucrează măcar în ţară, ci îi serveşte de vreo cinci ani, tot pe nişte nenorociţi de imperialişti. Limbaj de lemn, tipic anticommunist, deşi nu-i înţeleg rostul. Ce are comun cu tema în dezbatere ?

Claudiu Săftoiu, mai pătruns de spiritul educaţiei, nu reacţionează , deşi ilustrul interlocutor s-a purtat ca un neocomunist notoriu. Vine însă cu o completare, vorbind de aportul fostului ministru al Educaţiei, Andrei Marga.

Mă aşteptam, ca V. Ciorbea, să îngaime măcar ceva. Era vorba şi de fostul preşedinte al PNŢCD, căruia, i-a succedat la domnie , în nişte condiţii neclare, dar pe care, întâmplător, le-am cunoscut, din afara/faţa uşilor închise. Oricum, în curând după,  PNŢCD-ul, a intrat în colaps.

Îngrijorat, acum, după revenirea lui, mă întreb,când va intra în comă ? Apropo de personaj, îmi amintesc de un articol al Simonei Ionescu, întitulat: “Cine mai e, şi Ciorbea ăsta ?”. Dacă pentru autoare era insignifiant, pentru mine, după prestaţia de la aceste discuţii, a rămas la fel.

Cât priveşte dezastrul de la BAC, nu cred gurile rele, care spun, că prin subiectele cu grad prea înalt de dificultate, s-a încercat a se dovedi, că nemulţumirea cadrelor didactice, nu era justificată, că nu-şi merită banii înapoi. Şi că, să nu cumva să le treacă prin cap, să repete gestul poliţiştilor, de a nu-şi fi respectat uniforma militară/chipiul, dacă nu vor s-o păţească la fel.

PS: Aş încheia, citându-l pe actorul Eugen Cristea, care , tot la o emisiune tv, a spus, resemnat: ”Nu ştiu care este cauza acestui dezastru naţional, dar încerc a sugera un sfat naţional. Băieţi şi fete, victime ale învăţării la BAC, puneţi-vă cu burta pe carte!”

Madi şi Onu